Cred că nu-i om din lumea queer* care să nu fi auzit de Pavel Ermacov. Măcar și pentru faptul că Pavel a fost unul dintre primele (și puținele) persoane LGBT+ care a făcut coming-out* zece ani în urmă, un video în cadrul proiectului egali.md intitulat „Sunt gay în Moldova”. El nu e prea impresionat de asta, când îi aduci aminte. Spune că nu s-a schimbat mai deloc. El – poate nu, dar cu siguranță Pavel aduce cu sine schimbări. Ne-am întâlnit într-o dimineață la cafea nu degeaba. De vreun an, Pavel dezvoltă în R. Moldova arta drag show-ului.
Dacă auzi prima dată de drag show, trebuie să știi că drag-ul e o artă care combină actoria, machiajul, coregrafia, muzica și multe altele. Dar cel mai important, într-un drag show o persoană poate să-și asume o identitate diferită. Personajul poate fi un alter ego sau poate fi o continuare a artistului. Pentru cei străini conceptului, drag se limitează la un show unde un bărbat iese îmbrăcat ca o femeie. Travestit, cum, de altfel, se spune într-un mod peiorativ în spațiul nostru geografic.
În acest text, alături de Pavel, încercăm să explicăm acest concept. Pavel vă ia după cortina primelor drag show-uri făcute de el la Chișinău și spune de ce uneori suntem OK cu bărbați îmbrăcați în femei și alteori – nu. Tot aici îmi spune cum a s-a dezvoltat comunitatea LGBTQIA+ în ultimii ani, povestește cum a ajuns elementul religiei în show-urile lui, vorbește despre credință, acceptare, păcat și de ce arta queer ar trebui să iasă din bulă.
*Queer – termen care definește identitatea de sex sau gen alta decât hetero și cisgender
*Coming-out – procesul de a afirma public și voluntar orientarea sexuală sau identitatea de gen
Gay în Moldova
În 2013-2014, în cadrul proiectului egali.md, pe internetul moldovenesc a fost încărcat un video în care Pavel spune public că este gay. L-am întrebat ce s-a mai schimbat în zece ani de atunci. Personal pentru el, spune Pavel, mai nimic, decât anii în buletin. Comunitatea însă? Mult.
„Eu țin minte primul meu marș pride, nu țin minte ce an era, dar era același loc de întâlnire – București colț cu Ismail. Era multă poliție, multe cordoane, dar nu s-a ajuns la destinație. La Palatul Republicii ne-au urcat în autobuze și am plecat. Și nu m-am simțit în siguranță. Era super ciudat, mă simțeam vinovat, de parcă am furat din taxe și din timpul oamenilor de la MAI. Era greu și n-am mai mers în alți ani. Anul acesta și anul trecut marșul a ajuns la destinație, s-a petrecut lejer, oamenii s-au despărțit liniștit prin oraș. Chiar s-au schimbat multe. Acceptarea comunității LGBTQIA+ a devenit mai firească, reactanța a devenit mai scăzută, rămân doar comunitățile alea ultra-conservatoare”, povestește el.
Dar el e un norocos, spune despre sine. „Eu niciodată n-am avut probleme din cauza orientării mele sexuale, poate doar mesaje cu hate, dar puține prin comparație cu Marin (n.r.- Marin Pavlescu, tânărul gay agresat în armată). Când a ieșit video cu mine, care a adunat probabil în jur de zece mii de vizualizări, nici atunci nu am adunat atât de multă ură. (...) Eu m-am acceptat de mic, nu am avut atât de multe lupte cu societatea, eu nu mi-am creat traume din cauza că eu „trebuia” să mă întâlnesc cu fete. E traumatizant să te simți obligat să faci anumite lucruri, să nu te simți ok nici psihologic, nici emoțional, nici fizic din cauza lor”, povestește Pavel.
FOTO: Pavel Ermacov în ținută by Maison Mads
BonjourFilm
Despre „normal”
În timpul discuției noastre, ajungem să vorbim despre „normal”. Ce e asta „normal” și cum se definește normalitatea?
„De exemplu, în Moldova deja e „normal” să repari drumul în ziua amiaza mare, când oamenii merg la muncă. Sau e „normal” să te simți incomod că nu ai dat mită. Asta se pare normal, deși nu e. Și când colo, intră un mujik pe tocuri și cu machiaj și, aparent, asta nu-i normal. Nu-i normal. Asta-i vai vai vai! Ardem în iad, ce o să creadă copiii?! Nu știu, mie mi se pare că un mediu în care te simți obligat să dai mită e mai nociv pentru copii”, explică el.
„Apropo de „mujik pe tocuri”, îl întreb. „De ce în unele cazuri pentru oameni e normal să vadă un bărbat pe tocuri, îmbrăcat în haine feminine, cu perucă și machiaj, cum ar fi Dora lui Emilian Crețu, dar în alte cazuri oamenii sunt șocați?”.
Pavel mai aruncă în mix niște nume pe lângă Crețu: Verka Serdiucika, Shura, Queen, Kiss, Aerosmith, David Bowie etc.
„Noi vedem un personaj, ca și la teatru și film. Personajul poate să te dezguste un pic, dar să-ți placă filmul. Dar noi nu cunoaștem acești oameni, ne disociem de ei. Emilian, de exemplu, a devenit influencer făcând glumițe, sketch-uri. Dora a apărut ca un personaj, asta nu-i Emilian. Și când e în context comic – e altceva. Îți spui „Asta e o glumiță!”. Eu știu multă lume care ascultă Queen, dar sunt foarte homofobi. Și le spui „Păi, uite, Freddie Mercury a fost gay”. Și ei spun „Da, dar iată muzica! Ce făcea el în pat nu mă interesează”. Nu funcționează așa, nu e ca și cum, până a intra în studio, el era gay și pe urmă devenea solistul trupei, un heterosexual, care face muzică pentru că Dumnezeu îi trimite epifanie”, crede Pavel.
Pavel, în machiaj drag
arhivă personală
Drag(a) Medea
Persoanele gay și queer, forțate în niște calapoade în viața de zi cu zi, au nevoie de spații sigure în care să se exprime, iar în Chișinău acestea sunt foarte rare. În afară de câteva localuri prietenoase comunității LGBTQIA+, peisajul recreativ pare „cam trist” și „nu ca în filme”, cum spune Pavel. De aceea, atunci când Centrul GDM, organizația care sprijină drepturile persoanelor LGBTQIA+ din Moldova, i-a cerut să facă un drag show, Pavel Ermacov nu a stat mult pe gânduri. După Marșul Pride de anul acesta, a pus la punct primul său show profesionist - o premieră pentru R. Moldova contemporană. Cu backgroundul său din actorie, un buget restrâns, o echipă de entuziaști și o lună de pregătire, Pavel a dat petrecerea care a ridicat standardele unui asemenea show made in Moldova.
Personajul său în drag show-uri – Medea – e o continuare a sa. În mitologia greacă, Medea a fost fiica regelui Aieti din Kolkheti, în vestul Georgiei de astăzi. Medea l-a ajutat pe Iason să fure legendara Lână de Aur. „Ea nu e un alter ego al meu, ea e continuarea mea, doar că în costumație. Eu și în viața de zi cu zi sunt o Medee, doar că nu merg pe tocuri, nu-mi pun machiaj și nu am ținute din brocart. Medea e un fel de imbold de a mă exprima. Ultimul timp mă gândesc că ea e „mama tuturor oropsiților”. Eu așa de tare iubesc oamenii! Sunt și bâdle, și oameni răi, dar și pe ei trebuie să-i iubească cineva. Iubirea mea față de oameni e ceea ce aștept și eu înapoi, probabil. Eu îi iubesc și aștept și ei să mă iubească înapoi. Cred că asta e un lucru extrem de necesar. Medea e un mesager al iubirii”, spune el.
Ca să se transforme în Medea lui Pavel îi ia trei ore de pregătiri: machiaj, ținută, accesorii. O echipă întreagă lucrează alături de el. Ținutele sunt create de designera locală Mădălina Neguleanu, fondatoarea Maison Mads, însă alți membri ai echipei sale fac stilizarea, accesorizarea și machiajul.
Pavel Ermacov/Medea
FOTO: Octavian Fedco
Religia din drag
Nu e greu să-ți dai seama de un lucru, văzând detalii din show-ul lui Pavel: el adaugă elemente religioase în show-urile sale. Îl întreb destul de tranșant: care-i faza? Zâmbește.
„Sufletul meu și al tău, sunt sigur, aparține lui Iisus, pentru că noi am fost botezați și nu-i cale de întoarcere. Și dacă tot aparținem lui Iisus, eu mă gândesc cum pot eu să trăiesc cu treaba asta. În discuțiile despre religie niciodată nu ajungi departe, asta e clar, dar în creștinism sunt lucruri de bază. Asta e „iubește-ți aproapele”, „fii bun”, „ascultă-ți părinții”, „nu ucide”, „nu fura”, lucruri extrem de elementare pe care noi foarte ușor le ignorăm atunci când ne e comod să le ignorăm. Și prin show-urile mele eu încerc să văd unde se termină creștinul din tine și începe bâdla. Să-i luăm, de exemplu, pe cei care vin cu icoanele la pride și sunt foarte agresivi. Asta n-ar trebui să se întâmple dacă ești un om care propovăduiește iubirea față de Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu a creat tot.
„Dar tu crezi?”, îl întreb.
„Eu nu cred în Dumnezeul ortodox. Nu cred că este un mujik bărbos acolo. Pentru mine creștinismul e mai mult un fel de filosofie, un set de întrebări. Eu nu știu dacă Iisus a mers pe pământ, dacă a înviat a treia zi, dar însăși toată ideea din spatele acestei scripturi ne-a format pe noi ca societate”, îmi spune Pavel.
Despre homosexualitate ca „păcat”
Dar nu mă las de el. Tot trag de Pavel să-mi spună care-i treaba cu elementele bisericești în show-urile sale, mai ales că biserica face din homosexualitate un păcat.
„Dar ce e păcatul?”, mă întreabă înapoi Pavel. Și începe a analiza. „Păcatul dăunează. Cineva trebuie să sufere de pe urma păcatului: sau tu, sau altcineva. Așa-mi imaginez eu. Furi? Suferă cineva. Omori? Suferă cineva. Și conștiința ta suferă. Eu nu cred că iubirea poate fi păcat în sine. Iubirea e baza religiei. Iubirea e diferită, ea poate avea milioane de forme. Ideea e însă că noi nu vedem relația dintre persoanele queer ca iubire, noi o vedem ca ceva pervers și imediat ne gândim la sex”, spune el.
De fapt, biserica îi place, și ar fi fain dacă l-ar place și ea înapoi.
„Adorația mea față de biserică a început când eram destul de mic. Pe la 5-6 ani, străbunica mă ducea la Biserica „Sf. Vineri”. Noi veneam mai devreme, eu stăteam în față și mă uitam cât de frumos era acolo. Ieșea preotul îmbrăcat frumos, în straie. El era fashion icon! Dar ce fain era momentul dezbrăcării preotului. Și când în drag show iubirea mea față de creștinism a devenit deja foarte vizibilă, eu am încercat să caut cauza. De acolo vine. Mie-mi plăcea să merg la biserică! Mie-mi plăcea să particip în toată treaba asta, pentru mine asta era un ritual. Și acum îmi place. Bine, eu nu țin post, nu simt nevoie de împărtășanie, pentru că biserica nu mă acceptă. Dar eu aș merge la biserică o dată pe an, chiar și post aș ține, asculți o cântare... Dar corul! Astea-s niște ritualuri foarte frumoase, ca și colindatul, hăitul, chestii care ar trebui să facă viața mai frumoasă, nu să te facă să fii rău cu o anumită categorie de oameni”, crede Pavel Ermacov.
Pe scena drag show-ului
FOTO: arhivă personală
Pe scena drag show-ului
FOTO: arhivă personală
Geneza drag-ului
După o oră de discuții, am început să strâng puzzle-ul drag-ului lui Pavel, dar lui i-a luat mult mai mult să cunoască toate dedesubturile unui asemenea show.
Zice că nu-i un om care să fac totul pe jumătăți de măsură. Când a venit șansa să facă primul său drag show în Chișinău, a început să se documenteze: ce e un drag show, ce tipuri de drag există, ce este drag ca modă.
„De exemplu este drag-ul care reproduce fidel o femeie, și de regulă cei care fac asemenea performace imită femeile elegante și stilate, când deodată nici nu înțelegi dacă pe scenă e un bărbat sau o femeie. Este drag-clovnadă. Oamenii ăștia își creează un emploi comic, de exemplu se pot deghiza în bactrie de la sifilis. Apoi sunt drag stand-up. Sau mai este drag gendefuck, la limita dintre masculin și feminin, ceea ce fac eu. Tu te joci cu ideea de gen. De exemplu, eu nu-mi pun piept de femeie, sunt cu pieptul gol. La ultimele două show-uri am avut perucă, dar am înțeles că deși e frumos – nu-i al meu. Eu pot să povestesc despre drag-ul meu, dar fiecare drag queen sau king vede lucrurile prin prisma sa. Apropo, sunt și femei care se îmbracă în alte femei, și asta e posibil!”, zice Pavel.
La final de noiembrie, Pavel Ermacov urma să dea „Cel mai tare Drag Show pe care îl poți vedea la Chișinău”, un performance gândit de el și echipa sa cap-coadă. Format din cinci părți cu conotație biblică, cu patru costume la activ, dansatori, cor și parte solo, acesta trebuia să fie ceva ce n-a mai văzut Chișinăul. Acesta însă a fost amânat până la vremuri mai oportune.
„Show-ul urma să fie despre iminența morții. Începe cu Geneza (ne naștem perfecți), urmează Exodul (când devenim corupți și preluăm din lume stereotipuri și cum luptăm cu ele), Cântarea Cântărilor (partea erotică și emanciparea, exprimarea), Noul Testament (partea unde urma să lanseze o piesă originală compusă cu Prima Dragoste) și Revelația, când înțelegi că indiferent ce ai face, vei muri, dar ceea ce putem face e să celebrăm viața. Chiar dacă l-am amânat temporar, scopul acestui show era să-l prezentăm acum și să ieșim cu el și la București”, explică Pavel.
Potrivit lui, comunitatea LGBTQIA+ trebuie să iasă din bulă, iar aceste show-uri pot face anume asta.
„Eu fac mainstream și scopul meu e să transform aceste show-uri în mainstream, într-o „normalitate”. Iaca poți să mergi la teatru, la un concert, la circ, la o petrecere sau un drag-show. O problemă a comunității LGBTQIA+ e să creezi doar pentru comunitate. Ceea ce nu înțeleg e de ce? Vă vedeți acolo, acolo, acolo, și așa ne știm! E timpul să te desprinzi”, crede Pavel Ermacov.
El crede că e demult timpul ca comunitatea queer să nu mai apară în vizorul publicului larg doar în timpul săptămânii pride-ului. Și ar mai vrea ceva:
„Vreau asta să devină o meserie. Aș vrea să folosesc drag-ul ca o platformă pentru a vorbi despre nevoile comunității, nu doar gay dar ale oricăror comunități vulnerabile”.
Iar pentru cei care inevitabil ar putea apărea cu comentarii de tipul „Dap’ fii gay la tine acasă”, „Îmbracă-te în femeie când nu te vede nimeni” sau „De ce trebuie să fii așa extravagant”, Pavel zice așa: „E mai OK să se vadă acest extra, decât să nu se vadă nimic”.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.