Ziua Mondială a Teatrului. 10 lucruri mai puțin cunoscute din lumea teatrală

Teatrul, aşa cum îl ştim noi astăzi, a apărut în Grecia, în secolul 5 î.e.n., fiind integrat ritualurilor religioase. Cuvântul „teatru” provine atât din limba greacă (“theatron”), şi din cea latină (“theatrum”), rădăcina comună fiind termenul “theao” – “a vedea”, “a asista”. Cuvântul desemna un loc de unde puteai să asişti la ceva, să vezi, să observi.

1. Teatrul are origini străvechi, cu rădăcini în ritualurile religioase și ceremoniale ale diferitelor culturi antice, cum ar fi cele grecești și romane. Primele forme de teatru au fost legate de celebrări religioase și festivaluri.
2. Ziua Mondială a Teatrului a fost instituită la Congresul Mondial din 1961 de Institutul Internaţional de Teatru şi a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris. În fiecare an, la aceeaşi dată, comunitatea teatrală internaţională, artiştii şi publicul deopotrivă, conferă acestei zile o atenţie aparte, sărbătorind una dintre cele mai frumoase arte create de umanitate.
3. Prima apariție a unei actrițe pe o scenă de teatru a avut loc la Londra, în anul 1660, într-o piesă a lui Shakespeare. Până la acel moment, femeilor le era interzis să joace, rolurile feminine fiind intrepretate de bărbați.
4. Cea mai lunga piesă de teatru jucată în fața unui public a avut 23 de ore, 33 minute, 54 secunde și a avut loc în New Jersey, în iulie 2010. 27 O’Clock Players a fost trupa care a reușit o astfel de performanță. Piesa jucata a fost Cântăreața Cheală de Eugene Ionescu, o piesă aparținând teatrului absurd care l-a consacrat pe autorul român.
5. Ştiai că actorii sau alți angajați ai teatrelor evită să fluiere atunci când se află pe scenă? Această superstiție, își are originile în vremea când marinarii erau angajați pentru a trage sforile, la propriu, în spatele cortinei. Comenzile către aceștia nu erau strigăte, nici macar șoapte, ci fluierate discret, iar un fluierat la momentul nepotrivit putea atrage accidente sau caderea cortinei mult prea devreme.
6. Originile artei teatrale a poporului moldovenesc sunt legate de străvechile jocuri şi datini, care includeau şi elemente de acţiune dramatică. Trupe de măscărici, soitari, pehlivani şi saltimbanci dădeau reprezentaţii pe la curţile domnilor Moldovei şi a marilor boieri. În secolul XIX capătă o mare răspîndire drama haiducească, reprezentaţiile păpuşarilor.
7. În a doua jumătate a secoului XVIII – începutul secoului XIX creşte interesul pentru cultura clasică şi cea europeană contemporană. Au fost traduse operele lui Sofocle, Euripide, Metastazio, Voltaire, Moliere. La începutul secolului XIX apar primele lucrări dramatice originale semnate de Constantin Conachi – „Judecata femeilor”, „Amorul şi toate harurile”, „Comedia banului Constantin Conta”. În aceeaşi perioadă apare şi comedia unui autor necunoscut intitulată „Serdarul din Orhei”, descoperită și publicată de Vasile Alecsandri, care presupunea că datează din 1811 , reprezentînd, după părerea poetului, o încercare de satirizare a parvenitismului.
8. Primele reprezentaţii ale actorilor profesionişti sunt date abia în perioada războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului XVIII – începutul secolului XIX. În 1790, pe lîngă cartierul general al lui G. Potiomkin (Iaşi, Bender) funcţiona un teatru, frecventat şi de localnici. În timpul războiului ruso-turc din 1806-1812 în Moldova s-a aflat în turneu trupa de actori dramatici sub conducerea lui Gaetano Magi şi Stanislav Kwasnesvski. Aceste spectacole cultivau gustul pentru teatru a spectatorilor locali.
9. La spectacolele locale de amatori montate la începutul secolului XIX luau parte şi elevii de la puţinele şcoli de pe vremea aceea, copii de boieri şi de funcţionari. Spectacolele se dădeau în limbile greacă şi franceză. Iniţiativa întemeierii unui teatru naţional moldovenesc aparţinea cunoscutului cărturar, om de ştiinţă, scriitor şi pictor Gh.Asachi. În 1816 el a tradus, a prelucrat şi a montat cu ajutorul unor artişti amatori pe o scenă improvizată în casa unuia din boierii locali pastorala lui S.Gessner şi G.Florian „Mirtil şi Cloe”. Acest spectacol s-a bucurat de o înaltă apreciere.
10. Teatrul Național ,,Mihai Eminescu’’ din Chișinău a fost prima instituție teatrală de expresie română din Basarabia și nava pilot a spațiului cultural dintre Prut și Nistru, inaugurată oficial la 6 octombrie 1921. Spectacolele Teatrului Național continuă să cucerească simpatia publicului şi să se scalde în elogiile criticilor de specialitate la numeroase festivaluri de prestigiu: Festivalul „I. L. Caragiale”, Festivalul de Comedie, Festivalul „Zolotoi Liv” etc. În prezent, spectacolele ce se joacă în Sala Mare sunt: ,,Hamlet în sos picant’’, ,,Dosarele Siberiei’’, ,,Livada de vișini’’, ,,The Lucky Strike’’, ,,Casa mare’’ și altele.

În fiecare an, pe 27 martie, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să transmită gândurile sale despre teatru. Mesajul este tradus apoi în peste 20 de limbi, citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din seara zilei de 27 martie, publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi la televiziune. Primul Mesaj Internaţional de Ziua Mondială a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau (Franţa) în 1962. Alte personalităţi care au scris mesaje de Ziua Teatrului, de-a lungul timpului, sunt Arthur Miller, Laurence Olivier, Peter Brook, Pablo Neruda, Maurice Bejart, Radu Beligan (1977) şi Eugen Ionescu (1976).

În acest an, Jon Fosse, scriitor şi dramaturg norvegian, laureat la Premiului Nobel pentru Literatură 2023, a fost cel care a transmis mesajul Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului.