EDITORIAL | Cum ar arăta intervenția Franței în războiul din Ucraina? Moldova este vizată

Potrivit NZZ, acesta presupune o zonă de concentrare specială la nord de capitală cu scopul de a preveni o lovitură de decapitare de pe teritoriul belarus. Acest lucru ar ușura, de asemenea, armata ucraineană și ar elibera forțe pentru frontul principal.

O divizie franceză sprijină armata ucraineană și împiedică o pătrundere peste râul Nipru.

Zonă de concentrare specială la nord de Odesa. Aceasta ar asigura portul de la Marea Neagră. În plus, divizia franceză ar fi pregătită fie să intervină în Republica Moldova, fie să împiedice o trecere peste râul Nipru.

Forță de rezervă pentru a sprijini guvernul moldovean împotriva grupurilor armate (omuleții verzi) sau a unei intervenții rusești în Găgăuzia.

Voi face referire în special la ultimul scenariu propus de NZZ, care vizează țara noastră. Această abordare arată dorința de a consolida stabilitatea și suveranitatea Republicii Moldova, într-un context în care există preocupări privind posibila intervenție a Rusiei sau activitatea grupurilor armate cu sprijin extern, cunoscute sub numele de „omuleți verzi”. Acest pericol iminent, cu toate că nu este unul foarte probabil acum, ar descuraja actori locali atât din Găgăuzia, cât și din regiunea transnistreană la acțiuni subversive.

Prin demonstrația de trupe franceze pe teritoriul țării, Franța și-ar putea exprima sprijinul și solidaritatea față de Republica Moldova, oferind un mesaj clar că orice incursiune sau amenințare rusă la adresa integrității teritoriale nu va fi tolerată. Mai ales că, așa cum spuneam în acest editorial, pe 7 martie, Parisul și Chișinăul au semnat un acord de cooperare în domeniul securității, prin deschiderea unei misiuni de apărare la Chișinău, care va instrui soldații moldoveni, pe lângă multe alte ajutoare în domeniul apărării. 

După mine, aceasta ar fi cea mai plauzibilă variantă, una care nu este încă vehiculată. Ucraina a adunat trupe și echipament militar la frontiera cu Transnistria. A adus un număr considerabil de soldați, estimat la 20-30 de mii, de-a lungul acestei granițe pentru a preveni un eventual atac rusesc dinspre Tiraspol. Într-o ipotetică situație în care ar exista soldați francezi la acea frontieră, aceștia ar avea un rol de protecție a granițelor interne, pentru a reduce presiunea militară și pentru a redistribui forțele către frontul de Est.

Ucraina vrea de la partenerii europeni ca aceștia să trimită, cel puțin, instructori pe teritoriul țării, pentru a accelera acest proces de instruire și de antrenare a soldaților pe infrastructura modernă NATO, deoarece aceasta ar facilita logistica și comunicarea. Trebuie explicat, totuși, că nicio țară europeană nu este de acord să trimită soldați pe câmpul de luptă, deoarece asta ar însemna că ar intra într-un război direct cu Rusia, iar acest scenariu nu este posibil în momentul de față.

Conform declarațiilor recente ale președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, este necesar ca Ucraina să pregătească un număr semnificativ de personal și să aibă o rezervă militară pentru a face față unei eventuale contraofensive a armatei ruse. Această contraofensivă rusă este anticipată să aibă loc la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie, ceea ce înseamnă că acum este momentul potrivit pentru ca trupele franceze să ofere ajutor, chiar dacă acest sprijin nu ar fi în modul cel mai activ pentru apărarea Ucrainei.

În prezent, situația de pe front este caracterizată ca fiind „complicată, dar stabilizată". Potrivit informațiilor furnizate de partea ucraineană, Forțele Armate ale Federației Ruse nu înaintează în mod semnificativ, iar în cazurile în care o fac, sunt respinse înapoi. În timp ce militarii ucraineni înregistrează progrese și câștigă teren, acestea nu sunt suficiente pentru a asigura o situație favorabilă în totalitate.

Președintele Emmanuel Macron are o vorbă și anume: „A nu exclude ceva nu înseamnă a face acel lucru”. Ce vrea să facă, de fapt, președintele francez și ce strategie urmărește? Poziția lui sugerează o abordare flexibilă și pragmatică în politică și în relațiile internaționale. Președintele Emmanuel Macron pare să urmărească o strategie care să permită Franței să păstreze toate opțiunile deschise și să rămână flexibilă în fața schimbărilor și provocărilor de pe frontul din Ucraina.

Această abordare implică refuzul de a face angajamente rigide sau definitive în ceea ce privește politicile și acțiunile Franței, permițându-i să reacționeze și să se adapteze la schimbările circumstanțelor, fără a fi limitată de poziții predefinite sau constrângeri.

Prin această strategie, președintele Macron poate căuta să maximizeze flexibilitatea și eficacitatea acțiunilor Franței în cadrul unui peisaj geopolitic complex și în continuă schimbare, menținându-și în același timp capacitatea de a se adapta și de a răspunde rapid la provocări și oportunități. Această abordare poate fi considerată ca fiind pragmatică și orientată spre obiectivele strategice pe termen lung ale Franței în contextul relațiilor internaționale contemporane.

Dar mai important, prin această strategie, Franța încearcă să obișnuiască atât Rusia, cât și Ucraina, dar mai ales să-i convingă pe liderii europeni și populația europeană de ideea că nu există linii roșii incontestabile în relațiile cu Rusia. Dacă europenii nu sunt mai proactivi, pe lângă accelerarea producției europene de arme și armament, Ucraina va pierde războiul.

Să ne amintim inițiative care erau considerate drept curajoase la începutul războiului, precum trimiterea de arme non-letale. Dar pe măsură ce războiul ruso-ucrainean evoluează și partenerii occidentali au sprijinit militar Ucraina, situația se schimbă. Acum se explorează inclusiv posibilitatea de a livra Kievului avioane de luptă F-16. Macron arată o abordare curajoasă și inovatoare, încercând să ofere sprijin Ucrainei, prin resursa umană de care ucrainenii au cea mai multă nevoie și prin plasarea acestor soldați francezi nu pe linia frontului, ci în interiorul țării. Acest lucru arată dorința de a găsi soluții creative și pragmatice pentru a sprijini și mai mult Kievul în războiul său de apărare, iar inițiative ca cele a lui Macron trebuie încurajate, chiar dacă NATO, ca instituție, ori președintele american Joe Biden au zis că nu sprijină încă astfel de inițiative.