Conform tradiției, de Ispas, credincioșii se salută cu "Hristos s-a Înălțat!" și "Adevărat s-a înălțat!". În contrast cu Paștele, unde ouăle se vopsesc în Joia Mare, pentru Înălțarea Domnului, ouăle se vopsesc chiar în ziua sărbătorii. Aceasta este ultima zi din an în care se vopsesc și se împart ouă roșii, care sunt duse la biserică și oferite săracilor la sfârșitul slujbei.

În tradiția ortodoxă, Înălțarea Domnului este considerată una dintre cele mai mari sărbători împărătești ale Bisericii. Reflectă semnificația teologică profundă a evenimentului, simbolizând înălțarea umanității în persoana lui Hristos către Dumnezeu.

Cu ocazia sărbătorii, Biserica Ortodoxă organizează slujbe speciale și rugăciuni, în cadrul cărora se celebrează înălțarea lui Iisus Hristos și se reamintesc învățăturile și promisiunile Sale.

Există o serie de obiceiuri și interdicții legate de această sărbătoare. De Înălțare, nu se coase, nu se țese și nu se croiește, iar spălatul este strict interzis. Gospodinele vopsesc ouă pentru ultima dată în acest an, iar vopseaua rămasă este pusă la rădăcina unui pom. Munca grea în gospodărie sau la câmp este evitată de Înălțare.

Pe 13 iunie, nu se folosește mătura, iar în ajunul sărbătorii, gospodinele agață leuștean la porți și ferestre pentru a ține strigoii la distanță. Oamenii vizitează mormintele celor adormiți pentru a le aprinde lumânări. În ziua de Înălțare, se obișnuiește să se poarte frunze de nuc și leuștean la brâu, simbolizând frunzele pe care le-a avut și Iisus Hristos la înălțarea Sa. În unele regiuni, casele sunt împodobite cu crenguțe de paltin, iar vitele sunt bătute cu frunze de leuștean pentru a se îngrășa și a rămâne sănătoase pe tot parcursul anului.

Înălțarea este o sărbătoare plină de tradiții și semnificații. Se spune că Cerurile sunt deschise de Paște până la Înălțare, iar cei care mor în această perioadă nu mai trec prin Judecata de Apoi, ci intră direct în Rai. De Înălțare, se obișnuiește să se dea de pomană pentru cei trecuți în neființă. În mod tradițional, se dă de pomană păsat fiert în lapte dulce, mălai fiert în lapte, precum și condimente precum esență de vanilie. Se mai dau pachețele cu colaci, fructe, legume, colivă, cozonaci și altele.

Ziua de Înălțare mai este numită în popor și "Paștile Cailor".

Înălțarea sau Paștele Cailor este o denumire populară pentru această zi. Potrivit unei legende, după nașterea lui Iisus, Maica Domnului, neavând unde să-L culce, L-a așezat în ieslea din grajd, lângă cai și boi. Boii s-au săturat și au început să rumege liniștiți, însă caii au mâncat tot fânul, inclusiv cel de sub Pruncul divin. Mâhnită de lăcomia cailor, Fecioara Maria i-a blestemat să nu se mai sature niciodată decât în ziua de Înălțare, și atunci doar pentru o oră. De atunci, în această zi sfântă, țăranii obișnuiau să scoată caii la păscut după iarna lungă petrecută în grajduri.

Această zi era marcată prin împodobirea cailor cu flori și frunze verzi, celebrând astfel renașterea naturii și revenirea la muncile câmpului. Se credea că în această zi, caii capătă pentru scurt timp darul vorbirii, putând comunica cu stăpânii lor. În unele sate, se organizau competiții și alergări cu cai, cerând astfel un an agricol bogat și recolte îmbelșugate. Denumirea "Paștile Cailor" reflectă îmbinarea dintre credința creștină și tradițiile populare românești, legate de respectul pentru natură și ciclurile ei.