EDITORIAL | Jocurile din culisele alegerilor prezidențiale. Mulți candidați, aceeași strategie

Într-adevăr, punerea în cursă a unui număr mare de candidați cu șanse mici la alegerile prezidențiale face parte dintr-o strategie mai largă de boicotare a referendumului privind aderarea la Uniunea Europeană. Acești candidați nu au scopul de a câștiga alegerile, ci de a reprezenta diferite segmente ale electoratului și de a influența rezultatele în diverse moduri.

Strategia de a include mai mulți candidați care vor boicota referendumul nu doar complică alegerile prezidențiale, dar și subminează eforturile de aderare la Uniunea Europeană. Fragmentarea electoratului, distragerea atenției publicului și polarizarea pot avea un impact semnificativ asupra rezultatelor, atât ale alegerilor prezidențiale, cât și ale referendumului. Alegătorii trebuie să fie conștienți de aceste strategii și să ia decizii informate în baza intereselor pe termen lung ale țării.

Prin fragmentarea electoratului și crearea unui climat de confuzie sau deziluzie, aceste campanii pot descuraja participarea alegătorilor la vot. O prezență scăzută poate submina legitimitatea și rezultatul referendumului. Aceasta este, de fapt, strategia Federației Ruse la acest scrutin. 

Pe de altă parte, acest referendum, care reprezintă o platformă de promovare a Uniunii Europene, oferă marea oportunitate partidelor cu adevărat pro-europene de a se promova și de a crește în sondaje pentru alegerile parlamentare din 2025. Nu prea vedem însă acest lucru până acum, ci mai degrabă o ostracizare între candidații europeni, cu mici excepții.

Putem percepe, desigur, că participarea la alegerile prezidențiale este adesea doar o etapă pregătitoare pentru alegerile parlamentare. Politicienii își consolidează baza de susținători și își cresc vizibilitatea, sperând să transforme acest capital politic în succes electoral ulterior. În plus, nu putem ignora influențele externe, în special din partea Rusiei, care are interesul de a dezbina segmentul pro-european al electoratului. Promovând o multitudine de candidați, se slăbește unitatea acestui segment. Sunt favorizați indirect candidații pro-ruși, care vor promova la unison boicotarea referendumului.

Actuala guvernare a obținut succese notabile pe plan internațional. Totuși, percepția referitoare la reforma internă arată o nemulțumire. Aceasta se întâmplă când îți asumi de unul singur actul guvernării. Totuși, realizările pe plan extern nu sunt suficiente pentru cetățenii care așteaptă schimbări concrete și imediate în viața lor cotidiană. Integrarea în UE, deși un obiectiv major, încă rămâne pentru mulți un ideal îndepărtat și abstract.

Ultimele sondaje indică o luptă strânsă în turul doi al alegerilor prezidențiale, reflectând polarizarea profundă a societății moldovenești. Nemulțumirea față de guvernarea PAS și a Maiei Sandu poate duce la o mobilizare mai scăzută a alegătorilor pro-europeni, în timp ce segmentul pro-rus ar putea profita. Ponderea indecișilor și a celor din diasporă trebuie luată în considerare, mai ales că acestea vor fi categoriile definitorii. 

Participarea la alegerile prezidențiale poate fi o strategie de a câștiga vizibilitate și de a-și consolida poziția în partid, pe scena politică, dar chiar și reputația în fața „finanțatorilor”. Chiar și candidații cu șanse mici pot atrage atenția publicului și a mass-media, ceea ce le poate aduce beneficii pe termen lung. În unele cazuri, candidații se înscriu în cursă pentru a reduce șansele unui anumit candidat (a se citi Maia Sandu), fie prin divizarea voturilor, fie prin distragerea atenției de la subiectele importante. Aceștia sunt candidații „spoiler”.

Prezența mai multor candidați poate diviza voturile, împiedicând formarea unui consens larg în favoarea unui candidat pro-european puternic sau a unei poziții clare în referendum. Aceasta poate face mai dificilă mobilizarea unei majorități clare pentru aderarea la UE.

Campaniile de dezinformare și atacurile coordonate pot distrage atenția publicului de la subiectele importante, cum ar fi beneficiile aderării la Uniunea Europeană. În loc să se concentreze pe argumentele pro și contra, electoratul poate fi prins în dezbateri periferice sau în scandaluri politice fabricate. Prin promovarea unor mesaje extremiste sau populiste, acești candidați pot polariza electoratul, creând tensiuni și diviziuni. Aceasta poate face mai dificilă formarea unui consens și poate submina coeziunea socială necesară pentru o decizie democratică clară.

Atacurile la adresa actualei președinte și compromiterea parcursului pro-european sunt strategii comune printre candidații care au legături sau simpatii față de Federația Rusă. Acești candidați pot folosi diverse tactici pentru a discredita direcția pro-europeană și pentru a încerca să orienteze opinia publică în altă direcție.

Absența actualului primar al Chișinăului, Ion Ceban, din rândul candidaților oficiali, cel puțin până în prezent, reprezintă una dintre cele mai mari enigme ale alegerilor din toamnă. Deși este considerat un potențial adversar major pentru actuala președintă, se pare că Ion Ceban este lăsat drept „cireașa de pe tort” a acestor alegeri prezidențiale. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, înregistrarea candidaților se poate face până pe 20 septembrie, iar candidatura lui Ceban ar putea fi anunțată tocmai în ultimele zile.

În prezent, strategia Rusiei de a nu susține un singur candidat independent pare să fie o tactică deliberată pentru a semăna haos și confuzie. Deși candidatul Alexandr Stoianoglo a fost propus alături de o multitudine de pretendenți, este limpede că acesta nu dispune de tracțiunea electorală necesară pentru a avansa în al doilea tur, iar Igor Dodon nu este acceptat de Moscova ca opțiune viabilă. Aceste aspecte sugerează că ar putea apărea o surpriză.

Prin crearea unui climat saturat cu știri despre candidați prezidențiali, cel puțin 15 la număr până acum, se urmărește intoxicarea spațiului public și identificarea unui lider clar. Această strategie de a nu pune „ouăle în același coș” permite crearea unui climat electoral în care influența externă poate opera mai eficient. Astfel, Rusia poate avea mai multe instrumente și oportunități de a modela rezultatele în favoarea sa, profitând de fragmentarea și diversificarea opțiunilor electorale.