Limba pe care o vorbesc oamenii influențează chiar și modul în care se gândesc la timp și spațiu. Cercetări recente subliniază că, chiar și modificările subtile ale cuvintelor, pot influența semnificativ opinia și comportamentul, mult dincolo de ceea ce se presupune de obicei. Nu numai că gândirea poate varia sistematic de la o limbă la alta, ci și manipulările subtile din o limbă au potențialul de a influența gândirea, iar diferite cadre lingvistice pot influența judecățile morale ale oamenilor, precum şi capacitatea lor de a-şi aminti anumite evenimente.
Prin alegerea limbajului, putem face ca neplăcutul să pară plăcut, iar îngrozitorul să pară acceptabil. Nu trebuie să mergem departe pentru a observa acest fenomen. E suficient să cititm unele titluri ale știrilor (încă multe, din păcate), despre femeile omorâte de bărbații abuzatori, cu care au fost în relații sau căsnicii, în care femicidul este descris ca fiind „omor din gelozie” sau „crimă din pasiune”. Același fenomen poate fi urmărit și în comunicatele de presă ale organelor de drept, cel mai recent fiind cel al Poliției Naționale, despre imaginile intime cu fete și femei care au ajuns abuziv și ilegal pe anumite canale de Telegram, imagini pe care Poliția le-a caracterizat ca fiind „indecente”, minimizând astfel gravitatea faptelor și prejudiciul pe care le-au adus victimelor.
Suntem un popor al eufemismelor - înlocuim cuvintele tari, incomode, neplăcute, dar adevărate, cu unele convenționale, care nu „taie la ureche”, nu deranjează, dar și nici nu cer ceva de la noi, nici măcar să simțim. O facem din pudoare sau din necunoașterea cuvintelor corecte, sau frica de a le folosi. Motive sunt multe, majoritatea, ascunse în educația și cultura noastră, care ne transmite interdicția de vorbi deschis și direct despre abuz, violență și crime. Această pudoare, amestecată cu frica, are, însă, și un alt capăt - acela la care se găsește interdicția de a spune pe nume iubirii, dorinței, năzuinței, plăcerii, dar și urii, furiei, deznădejdii, disprețului și întregului spectru de emoții și sentimente umane.
Când folosim cuvintele potrivite, ni se schimbă perspectiva asupra fenomenelor, istoriei, contextului, trecutului, prezentului și viitorului, asupra vieții, în general. Dacă, în loc să spunem că, jumătate de secol, am fost parte a Uniunii Sovietice, am spune că jumătate de secol am trăit sub ocupația sovietică, am vedea trecutul nostru, al familiilor noastre, al poporului nostru și al nostru personal, sub altă lumină și am porni din alt punct. Când vom pune în cuvinte, că ceea ce am trăit câteva generații la rând n-a venit dintr-o „căsnicie din dragoste”, n-a fost alegerea noastră, ci o ocupație de care au suferit sute de mii de oameni, - atunci vom înțelege pe deplin ce s-a întâmplat cu noi și cu pământul nostru. În timpul ocupației, ne-au fost executate și deportate rudele, am fost înstrăinați de limba și tradițiile noastre, ni s-a impus altă limbă oficială, am fost deposedați de identitate și coloană vertebrală, mutilați moral și reduși la tăcere.
Totul începe de la cuvânt. Să dai nume la ceea ce ți se întâmplă. Să găsești cuvântul potrivit pentru ceea ce simți. Să spui în cuvinte simple, goale, crude despre felul în care ești tratat. Nu „iubire cu năbădăi”, ci violență. Nu „mă iubește, de aceea nu mă lasă să ies singură”, ci control. Nu „indecizie”, ci frică. Nu „orientare netradițională”, ci homosexual. Nu „păsărică”, „floricică”, „cocoșel” sau „șurubel”, ci vulvă și penis, părți ale corpului unde nimeni n-are voie să pună mâna. Nu „conflict în Ucraina”, ci invazia Rusiei în Ucraina. Nu „context global complex”, cum a fost prezentată trupa Okean Elzy la concertul dedicat Zilei Independenței, din 28 august, „o voce a rezistenței într-un context global complex”, ci război în Ucraina. Nu „limbă de stat” sau „limba maternă” atunci când vorbim de limba română, ci limba română. Nu „parte din URSS”, ci ocupație. Nu „Ziua Limbii”, ci Ziua Limbii Române.
Știați că există peste 150 de nuanțe de alb și că fiecare nuanță are propriul nume? Limba română nu este doar despre doină, dor, bucium, plai și grai. Vocabularul de bază al limbii române cuprinde peste 1500 de cuvinte. Aceste cuvinte sunt pentru a vorbi despre ceea ce ni se întâmplă, ce simțim, prin ce am trecut și cum suntem tratați, despre unde ne doare și cum ne doare, despre ce iubim și ce nu mai vrem. Cuvinte din care să ne țesem realitatea, așa cum este ea - cu bune și cu rele. Altfel, vom continua să trăim într-un spațiu incert, instabil și lipsit de identitate, în interiorul nostru și în exterior.
Dezghiocăm evenimente și fenomene, punem întrebări, unele incomode, altele dureroase, chestionăm tradițiile și nu credem pe cuvânt. Gândirea critică este pâinea noastră. Ajută-ne să o aducem pe mesele cât mai multor oameni, investește în AGORA ca să avem combustibil pentru cuptorul ideilor care să schimbe țara în care trăim. Devino membru: https://agora.md/membership.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.