Europa a înregistrat cea mai călduroasă lună ianuarie din istorie, conform Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice. Temperaturile globale au fost cu 1,75°C mai ridicate decât nivelurile preindustriale, consolidând o tendință de încălzire accelerată care a marcat anii 2023 și 2024.

Oamenii de știință anticipaseră o scădere a temperaturilor după ce fenomenul El Niño, care determină creșterea temperaturilor globale, a atins apogeul în ianuarie 2024. Totuși, în locul răcirii așteptate odată cu tranziția spre La Niña, temperaturile au rămas la niveluri record sau aproape record. Potrivit agenției europene, La Niña, care în mod normal determină scăderea temperaturilor globale, este slabă și ar putea dispărea complet până în martie 2025.

Luna trecută, Copernicus a raportat că temperaturile globale medii pentru 2023 și 2024 au depășit pentru prima dată pragul de 1,5°C stabilit prin Acordul de la Paris. Deși această depășire nu este permanentă, oamenii de știință avertizează că orice creștere peste acest nivel intensifică fenomenele meteorologice extreme, precum valurile de căldură, precipitațiile abundente și secetele severe.

Copernicus a mai raportat că extinderea gheții marine din Arctica în ianuarie a fost la cel mai scăzut nivel din istorie, aproape identic cu minimul din 2018. De asemenea, analiza din SUA indică faptul că ghețurile arctice au ajuns la al doilea cel mai mic nivel înregistrat vreodată.

Pentru anul 2025, climatologii estimează că temperaturile vor fi mai scăzute decât în 2023 și 2024, dar suficient de mari pentru ca anul să devină al treilea cel mai cald din istorie.

Temperatura oceanelor este esențială pentru reglarea climei și absorbția dioxidului de carbon. Apa mai rece poate prelua mai multă căldură din atmosferă, contribuind la reducerea temperaturilor globale. Cu toate acestea, oceanele au fost neobișnuit de calde în 2023 și 2024, iar în ianuarie 2025 temperaturile la suprafața mării au fost la al doilea cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată.

Oamenii de știință investighează posibilitatea ca oceanele să fi eliberat în atmosferă căldura acumulată în ultimii ani, contribuind la persistența temperaturilor ridicate.

Deși este clar că arderea combustibililor fosili este principala cauză a schimbărilor climatice pe termen lung, variabilitatea naturală a climei poate influența temperaturile de la un an la altul. Însă, El Niño nu poate explica pe deplin intensitatea încălzirii observate, iar oamenii de știință caută alte explicații.

Un factor posibil este schimbarea combustibililor folosiți în transportul maritim. Începând cu 2020, industria navală a fost obligată să reducă emisiile de sulf, ceea ce a dus la o scădere a formării norilor care reflectă lumina solară, favorizând astfel încălzirea globală. Un alt studiu, publicat în decembrie 2024, a analizat dacă o reducere a norilor joși a permis pătrunderea unei cantități mai mari de căldură spre suprafața Pământului.

Copernicus își bazează calculele pe miliarde de măsurători efectuate de sateliți, nave, aeronave și stații meteorologice, având date înregistrate din 1940 până în prezent. În plus, alte surse de informații climatice, precum măsurătorile din gheața polară, inelele de creștere ale copacilor și scheletele de corali, permit extinderea analizelor asupra climei din trecut.

Oamenii de știință afirmă că perioada pe care o trăim acum este, cel mai probabil, cea mai caldă din ultimii 125.000 de ani – o concluzie alarmantă care subliniază urgența acțiunii împotriva schimbărilor climatice.

Vezi și: Scandal în SUA: Elon Musk încearcă să preia controlul asupra agenției americane care monitorizează clima și oceanele