EDITORIAL | Moldova 3, un cadou pentru propaganda rusă, plătit din banii noștri

Jurnaliștii, specialiștii din domeniul audiovizualului, oamenii care știu ce înseamnă televiziunea, audiența și mecanismele pieței media, au reacționat dur. Am compilat argumentele lor și rezultatul este clar: acest proiect este o idee proastă, un colos ineficient care va sfârși în cimitirul mediatic. Moldova are deja legislație strictă privind audiovizualul – televiziunile sunt obligate să producă minimum 8 ore de conținut local pe zi, dintre care 80% trebuie să fie în limba română. Aceste reguli sunt costisitoare și greu de respectat, motiv pentru care multe posturi sunt amendate frecvent. Dar pentru Moldova3 (sau oricum se va numi), se fac derogări. Adică statul decide că regulile sunt opționale atunci când îi convine.

În plus, acest nou canal va concura direct pentru finanțare externă cu instituții media independente care și așa supraviețuiesc cu greu. În condițiile în care presa liberă din Moldova se zbate să obțină proiecte de finanțare UE, PAS introduce în competiție o instituție de stat care, pe lângă banii publici, va putea accesa și aceste resurse. Mulțumim frumos! Exact de asta aveam nevoie!

Dincolo de problemele financiare și legale, este limpede că o televiziune nouă nu va avea impactul scontat. Piața media în limba rusă este suprasaturată, iar posturile de stat nu au nici pe departe viteza și capacitatea de adaptare necesară pentru a concura cu propaganda rusă. În 2024, consumul TV este în scădere, iar publicul preferă să se informeze de pe rețele sociale – Facebook, Telegram, TikTok. În loc să pompeze milioane în construirea unui mamut birocratic care nu va reuși să capteze audiența dorită, statul ar trebui să investească într-o echipă agilă, capabilă să creeze conținut rapid, eficient și bine targetat. Dar nu, noi suntem în continuare convinși că televiziunea liniară e răspunsul la toate problemele.

Mai mult, noul post de televiziune vine în anul electoral. PAS crede cu naivitate că va reuși să direcționeze mesajele către publicul rusofon și să îl „recupereze” de sub influența Moscovei. Dar cum rămâne cu reversul medaliei? Ce se întâmplă dacă puterea se schimbă și acest canal devine, peste noapte, un megafon al forțelor pro-ruse? O televiziune finanțată din banii noștri, construită chiar de cei care pretind că luptă pentru europenizarea țării, ar putea deveni cel mai eficient instrument de propagandă împotriva Republicii Moldova. Nu-i așa că sună minunat?

Să ne punem aceste întrebări nu în vid, ci aici, cu picioarele și toată ființa în universul nostru, cel al Moldovei - cu trecutul ei, mai îndepărtat și mai puțin îndepărtat, cu contextul ei social-politic, cu situația actuală în regiune, dar și cu poziționarea noastră geopolitică ce va rămâne neschimbată, doar dacă nu ne vom teleporta undeva în Oceanul Indian sau între Suedia și Danemarca. Până atunci, încă, vom rămâne în zona de interes a Rusiei, care deocamdată nu pare să-și revizuiască tendințele imperialiste și nu e nicio certitudine că, după moartea marelui imperator wannabe, o va face.

Altă întrebare, tot de atât de esențială: cine vor fi angajații acestei televiziuni? De unde scoatem brusc atâția jurnaliști vorbitori de rusă, care să stăpânească limba la nivelul cerut de o redacție profesionistă a unei televiziuni publice cu difuzare națională? Sau, ca în vremurile înfloritoarei Uniuni, îi aducem din Rusia, cu experiență în presa „corectă” și cu instinctul bine format pentru a servi interesele celor care plătesc (nu taxe, în mod evident)? Și, mai important, cum ne asigurăm că nu vom crește, pe banii noștri, o nouă agentură rusă, infiltrată sub pretextul „informării obiective” a cetățenilor? Atâtea întrebări și niciun răspuns clar, doar o tăcere vinovată și o grabă suspectă de a împinge acest proiect înainte.

Peste toate aceste argumente, peste toate aceste întrebări, vin și argumentele slabe ale declarațiilor oficiale. Președinta, Maia Sandu, ne spune că „aceasta este realitatea” și că trebuie să acceptăm că avem un număr mare de cetățeni care nu înțeleg limba română. Ne amintește că există programe de studiere a limbii române gratuite, dar, în același timp, susține că nu putem ignora faptul că aceste persoane se informează exclusiv din surse controlate de Kremlin. Dan Perciun completează: „Cât de multe cursuri în română nu am face, asta nu se va întâmpla. Trebuie să le oferim o alternativă, dacă dorim să îi facem parte din conversația privind viitorul R. Moldova.”

Bun. Să le oferim o alternativă. Dar de ce în forma unei televiziuni scumpe, ineficiente și complet nesustenabile? De ce o televiziune care nu respectă regulile pe care alții sunt obligați să le urmeze? De ce o televiziune care riscă să devină în câțiva ani cel mai bun canal de propagandă împotriva noastră? De ce nu un proiect digital, o echipă de jurnaliști care să producă conținut profesionist, adaptat realității din 2025? De ce nu divertisment calitativ și informativ în rusă, cu nuanțele setate cum și unde trebuie, așa cum se face în țările care chiar se pricep la soft power? De ce trebuie să deschidem (iar) larg poarta pentru un eșec anunțat?

Și, mai ales, de ce trebuie să menținem ideea învechită și periculoasă a unei televiziuni „de stat” într-o democrație defectuoasă? La ce bun un astfel de dinozaur instituțional, care inevitabil ajunge să fie modelat după agenda politică a celor care dețin puterea? Dacă mâine Moldova ar fi condusă de o guvernare fascistă sau bolșevică, televiziunea publică s-ar transforma, la rândul ei, într-un instrument al regimului. Atunci despre ce informare corectă și veridică mai putem vorbi?

Deputații PAS, autorii acestui proiect de lege, par că trăiesc în altă dimensiune, acolo unde legile sunt doar pentru alții, unde banii sunt o chestiune minoră, unde nu există nicio Moldovă divizată pe principii identitare, de limbă, unde nu sunt sute și mii de moldoveni care au avut de suferit - ei, părinții și buneii lor - de pe urma ocupației sovietice, deportărilor, importului de specialiști din Rusia și viața înghesuită în cămine și malosemeici, pentru că apartamentele mai spațioase și decente erau date acelor specialiști care veneau să ne învețe „civilizația”, pentru că ai noștri au fost executați sau impuși să fugă.

Acești oameni, care se prefac că n-ar mai exista nicio ranchiună, niciun resentiment în băștinașii Moldovei, nu văd nicio problemă să ne propună deschiderea unui nou potențial bastion al propagandei și agenturii rusești. Sau poate autorii proiectului și tot partidul de guvernământ care-l susțin, sunt atât de convinși că vor lua iar majoritatea la următorul scrutin, iar acest canal va difuza doar informație politic corectă din punctul lor de vedere, cea bună și pro-europeană mulți ani înainte? Bine, haideți să ne prefacem și noi că am crede așa. Dar puterea nu e veșnică, mai ales într-un stat democratic care mai suntem încă (deși mai puțin deja). Ce se va întâmpla, dacă alegerile parlamentare vor fi câștigate de forțe pro-ruse, pro-Kremlin, pro-Putin, pro-război? Oferim călăilor încă un canal de spălare de creieri? Din banii noștri? Nu le crează oare, acești autori ai proiectului, toate condițiile necesare ocupației repetate a Moldovei, dar deja prin, aceeași soft power? 

Poate înainte de a veni cu un astfel de proiect, aparent progresist și împăciuitor, să acordăm totuși ceva timp validării emoțiilor moldovenilor și rănilor lor deschise încă de pe timpurile când le-au fost omorâți, deportați, hărțuiți și suspuși tăcerii părinții, frații, buneii de puterea rusă? Să ne luăm, și să dăm, timp, pentru a închide, odată și odată, ușa acelui trecut. Să-l deplângem acum, că dacă tot n-am avut voie să o facem atunci. Să ni se facă dreptate, să fim lăsați să vorbim, atât cât avem nevoie, până ne săturăm, până nu mai rămâne nimic de spus, de bocit, de tânguit. Și abia după să-i împăcam pe toți și mai ales pe cei care vorbesc limba celor care ne-au ocupat și ne-au constrâns.

Cât oare ni se va mai cere să fim rezonabili, înțelegători și cuminți și să lăsăm de la noi pentru alții? Până ne vom mânca noi între noi, din cauza urii și dușmăniei, care se naște inevitabil acolo unde nu ți se face niciodată dreptate.