EDITORIAL | 9 mai – victorie sau începutul unui nou jug?

În regimurile totalitare, istoria oficială nu reflectă trecutul trăit, ci cel comandat. Istoria devine un instrument politic, iar adevărul e modelat în funcție de interesele puterii. În perioada sovietică, ceea ce conta nu era ce au simțit sau suferit oamenii, ci ce „spunea” partidul. Școala devenise principala fabrică de produs „oameni sovietici”: loiali URSS, dezrădăcinați național și convinși că luptă pentru o cauză dreaptă, chiar dacă nu au ales niciodată asta.

Copiii au fost ținta principală. Prin parade, poezii, cântece și lozinci, precum „Slavă eroilor!” sau „Moarte fasciștilor!”, li se insufla ideea unei glorioase apartenențe la o mare victorie. Această victorie, pe cât de îndepărtată, pe atât de mult s-a impregnat în mentalul omului sovietic. Atât de mult, încât au putut începe un război în Ucraina, chiar dacă atunci, în cel de-Al Doilea Război Mondial, ucrainenii, alături de moldoveni, au fost în prima linie, Ucraina sovietică pierzând milioane de vieți. 

Însă, în realitate, moldovenii nu au „înfrânt” nimic ca popor distinct. Moldova era o parte integrată a URSS, iar victoria din 9 mai 1945 este revendicată de statul sovietic, nu de cetățenii moldoveni în mod individual. Mai mult, această „victorie” a venit la pachet cu un preț cumplit: mobilizări forțate, deportări, foamete organizată, gulaguri și o dictatură care a anihilat orice speranță de libertate. Iar școala nu avea voie să vorbească despre toate acestea. Adevărul era cenzurat, durerea - ignorată. 

După 1991, reflexele au rămas. Multe cadre didactice, formate în perioada sovietică, au perpetuat aceleași narațiuni, din inerție sau convingere. Unii astăzi merg la Moscova pentru „instrucțiuni”, ca să propage mesaje pro-rusești în prag de alegeri.

Este o ironie amară a istoriei că aceleași lozinci care i-au format pe copii în spiritul urii față de fascism sunt astăzi folosite pentru a justifica un alt război. Când Vladimir Putin a invadat Ucraina, a pretins că o face pentru „a o denazifica”. A folosit exact limbajul și imaginile glorioase ale trecutului sovietic pentru a da sens unei agresiuni în zilele noastre. 

VEZI ȘI: Îmbrăcați în uniforme, copiii de la o grădiniță din Rusia au participat la o paradă militară improvizată

Trebuie să amintim și de conceptul rusesc de „можем повторить” („putem repeta”), folosit din ce în ce mai frecvent de la anexarea Crimeei încoace. Acesta sintetizează modul în care regimul Putin a transformat victoria din Al Doilea Război Mondial într-un mit mobilizator, glorificând trecutul militar sovietic și cultivând o mândrie agresivă, dispusă să repete violența sub pretextul apărării memoriei istorice. Este, dacă vreți un instrument eficient de mobilizare națională și justificare a agresiunii externe, adânc impregnat în mintea oamenilor născuți în Uniunea Sovietică. Departe de a fi doar o lozincă comemorativă, acest slogan a devenit un mesaj de revanșism și intimidare, sugerând că Rusia este pregătită să reia un război similar, și uite că a și dovedit-o în cei trei ani de agresiune rusească în Ucraina.

9 mai nu reprezintă o zi de victorie națională pentru Republica Moldova. Este mai mult o campanie de PR a partidei pro-ruse, din păcate. Înfrângerea fascismului a fost o realizare majoră la scară globală, una esențială pentru viitorul omenirii. Dar pentru moldoveni, această victorie militară nu a însemnat începutul libertății, ci instaurarea unei noi forme de oprimare: dictatura sovietică.

Adevărata victorie pentru Moldova a început abia după destrămarea Uniunii Sovietice, odată cu șansa de a-și regăsi demnitatea, limba, istoria și dreptul de a-și alege singură drumul. Iar astăzi, lupta pentru adevăr și pentru o memorie onestă continuă. Este o luptă a educației, a conștiinței civice și a demnității colective într-o societate care trebuie să decidă nu doar ce fel de trecut vrea să comemoreze, ci și ce fel de viitor vrea să construiască, alături de statele europene care au înțeles ororile războiului și nu mai vor să îl repete.

Nu mai avem nevoie de o nouă ocupație mascată în nostalgie, de aceea, pe 9 mai, ceea ce ar trebui cu adevărat să celebrăm este sfârșitul unui război teribil din cenușa căruia s-a născut o Europă liberă și unită, dar care acum este mai încercată ca niciodată. Ar trebui să comemorăm victimele, să onorăm curajul celor care au luptat pentru libertate și să respingem orice tentativă de reabilitare a imperialismului sub pretextul memoriei istorice.