„Stealthing”: ce este, cât de răspândit e și de ce ar trebui să ne îngrijoreze

„Stealthing” este îndepărtarea intenționată a prezervativului în timpul actului sexual fără consimțământul partenerului sau partenerei. Deși uneori e tratat ca o „neînțelegere” sau o „greșeală”, din punct de vedere legal și etic, e o încălcare gravă a consimțământului – adică o formă de agresiune sexuală.

Conform unui articol din Columbia Journal of Gender and Law, stealthing-ul implică o formă de „înșelăciune deliberată”, având ca efect expunerea victimei la riscuri de infecții cu transmitere sexuală, sarcini nedorite și traume psihologice severe .

Un studiu publicat în Plos ONE, în 2022, a arătat că 10% dintre femeile heterosexuale și 19% dintre bărbații gay și bisexuali care au raportat sex cu prezervativ au experimentat stealthing la un moment dat . Altfel spus, nu vorbim despre excepții, ci despre un fenomen alarmant de comun, în special în rândul tinerilor activi sexual.

Fenomenul e atât de recent discutat în spațiul public, încât legislația încearcă abia acum să-l prindă din urmă:

• California (SUA) a devenit primul stat american care a definit legal stealthing-ul drept o infracțiune civilă în 2021, permițând victimelor să dea în judecată agresorul.
• În Germania și Elveția, stealthing-ul a fost tratat ca viol în instanțe specifice.
• În Australia, mai multe state l-au incriminat explicit ca parte din redefinirea consimțământului sexual.

În România și Republica Moldova, stealthing-ul nu este încă tratat distinct în Codul Penal, dar poate fi încadrat ca agresiune sexuală sau viol în funcție de circumstanțe. Totuși, lipsa unei recunoașteri explicite lasă mult spațiu pentru neglijare și revictimizare.

Conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Monash University, victimele stealthing-ului prezintă niveluri ridicate de anxietate, vinovăție, frică și pierdere a încrederii. Mulți nu spun nimănui ce li s-a întâmplat, considerând că nu vor fi crezuți sau că nu există un cadru legal care să-i protejeze .

Femeile declară adesea că au simțit că nu mai controlează nimic în ceea ce privește propriul corp, în timp ce bărbații din comunitățile queer vorbesc despre teama accentuată de infectare cu HIV și lipsa de empatie din partea autorităților.

Pentru că stealthing-ul nu este o glumă sau o abatere minoră. Este o formă de agresiune sexuală care presupune manipulare, violență și lipsă totală de respect față de celălalt. Și pentru că este parte dintr-o cultură mai largă care minimizează consimțământul, în care unele persoane cred că sexul este „ceva ce li se cuvine” – și nu un act mutual, bazat pe încredere.

În Republica Moldova, stealthing-ul încă este un teritoriu neexplorat juridic. Asta nu înseamnă că nu este o crimă – ci doar că sistemul nu a învățat (încă) să o recunoască și să o sancționeze. Până atunci, victimele sunt nevoite să lupte singure cu traumele și cu un sistem care tace.

• Educare: În școli, în spațiul public, în grupurile de prieteni. Consimțământul trebuie să însemne un „da” informat și constant, nu o presupunere.
• Susținere juridică: Presiune pentru recunoașterea explicită a stealthing-ului ca formă de viol sau agresiune sexuală în legislație.
• Ascultarea victimelor: Fără rușine, fără îndoieli, fără învinovățire.
• Sprijin psihologic: Acces facil la consiliere pentru cei care au trecut prin astfel de traume.

Stealthing-ul nu e o zonă gri. E o încălcare gravă a drepturilor și integrității corporale.