Este procesul prin care rețele neuronale și modelele de învățare automata împrumută date din psihologie, neurostiințe și comportamente observate pentru a reproduce decizii, reacții sau tipare umane. Aceste simulări sunt antrenate pe baze de date imense – de la interacțiuni textuale până la comportamente observate în realitate virtuală.

Aceste simulări permit:

• testarea de ipoteze psihologice fără a pune persoane reale în situații stresante;
• dezvoltarea de asistenți virtuali empatici sau chatboturi terapeutice;
• antrenarea roboților sociali pentru înțelegerea și gestionarea emoțiilor umane;
• predicția deciziilor individuale în marketing, educație sau chiar justiție penală.

Cercetare psihologică computațională: Studiile realizate la MIT folosesc IA pentru a simula dileme morale – cum ar fi decizia de a salva o persoană sau alta într-un accident imaginar. Astfel, se pot observa tipare culturale sau generaționale în luarea deciziilor.

Woebot, Wysa și alte aplicații terapeutice: Aceste chatboturi folosesc modele IA pentru a oferi sprijin emoțional, folosind tehnici de terapie cognitiv-comportamentală (CBT). Deși nu înlocuiesc terapia, pot fi o resursă de sprijin accesibilă.

Roboți sociali: Pepper, dezvoltat în Japonia, este capabil să recunoască emoții, să interacționeze empatic cu vârstnici și să se adapteze la starea emoțională a interlocutorului.

Simulatoare educaționale: IA este folosită în programe de instruire pentru medici sau psihologi, unde avatarurile simulate reproduc reacții umane complexe (de exemplu: anxietate, depresie, reacții agresive).

Pe măsură ce inteligența artificială devine tot mai sofisticată în simularea comportamentului uman, apar și întrebări profunde legate de etică. Capacitatea acestor sisteme de a imita emoții, decizii sau reacții sociale nu este doar fascinantă – este și periculoasă atunci când nu este însoțită de supraveghere critică și responsabilitate. Dincolo de beneficiile evidente, se conturează deja o serie de riscuri cu impact direct asupra drepturilor și demnității umane. Care sunt ele?

• Biasuri algoritmice: IA poate reproduce prejudecăți sociale, dacă este antrenată pe date incomplete sau discriminatorii.
• Dezinformare empatică: chatboturi care simulează empatia pot fi folosite pentru manipulare emoțională, mai ales împreună cu reclame sau propagandă.
• Supraveghere comportamentală: simulările pot fi folosite pentru predicția comportamentului infracțional, ceea ce ridică probleme de intimitate și stigmatizare.

Un studiu publicat în 2024, de Universitatea Carnegie Mellon, arată că IA poate simula cu o acuratețe de 92% răspunsurile emoționale umane în teste standardizate de empatie. Alte cercetări explorează simularea traiectoriilor psihologice: de exemplu, cum se poate dezvolta depresia pe fondul unor evenimente simulate de viață.

Simularea comportamentului uman cu ajutorul IA nu este doar un instrument tehnologic, ci și o unealtă de introspecție socială. Ne obligă să ne întrebăm ce ne face umani și cum putem folosi tehnologia pentru a sprijini – nu a substitui – empatia, conexiunea și sprijinul reciproc. Acolo unde mașina învăță să fie umană, noi trebuie să învățăm să rămânem umani.