EDITORIAL | Ce ar însemna o victorie a lui George Simion pentru politica externă a României?

Unul dintre cele mai evidente riscuri ale unei victorii a lui George Simion ar fi acela că România ar putea adopta o poziție similară cu cea a altor lideri europeni eurosceptici, precum Viktor Orbán din Ungaria, ori Robert Fico din Slovacia. De exemplu alinierea la a folosi dreptul de veto pentru a bloca decizii strategice importante la nivelul Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește politica externă și de apărare.

În contextul războiului din Ucraina, un președinte George Simion ar putea utiliza dreptul de veto al României în Consiliul Uniunii Europene pentru a împiedica acordarea unor pachete suplimentare de susținere militară Ucrainei. Această abordare ar submina coeziunea și unitatea Uniunii Europene în fața agresiunii rusești, într-un moment în care solidaritatea între statele membre este crucială pentru a sprijini Ucraina și pentru a contracara amenințările Moscovei.

Dacă România ar adopta o poziție similară cu cea a Ungariei, care s-a opus unor sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei și a blocat anumite măsuri de sprijin pentru Ucraina, acest lucru ar pune în pericol nu doar securitatea Ucrainei, ci și securitatea întregii regiuni, inclusiv a României.

Argumentul taberei suveraniștilor: Susținătorii lui Simion ar putea spune că România trebuie să aibă o voce proprie în UE și NATO, nu doar să urmeze deciziile Berlinului sau ale Washingtonului. Dreptul de veto ar trebui folosit pentru a proteja interesele României, nu ca un gest de sabotaj, ci ca un instrument legitim în tratativele diplomatice, așa cum o fac și alte state membre, în speță - Ungaria. Ei mai spun că acesta nu promovează ieșirea României din Uniunea Europeană sau NATO, ci o reformare a relației României cu aceste structuri, astfel încât statul român să nu mai acționeze „ca un vasal”. Ei susțin o Europă a națiunilor, nu un federalism forțat. Din această perspectivă, criticile aduse Bruxelles-ului sunt văzute ca forme de suveranitate democratică, nu ca atacuri la adresa apartenenței europene.

Un alt domeniu în care victoria lui Simion ar putea afecta grav politica externă a României este legătura cu Republica Moldova. România a susținut în mod constant integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, având în vedere legăturile istorice și culturale strânse dintre cele două țări. România a fost un susținător ferm al parcursului european al Moldovei și a încercat să sprijine guvernul de la Chișinău în realizarea reformelor necesare pentru aderarea la UE.

În schimb, George Simion a exprimat în trecut poziții mai reticente față de integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, invocând că Chișinăul nu trebuie susținut economic de către statul român. Într-un scenariu în care Simion ar deveni președinte, România ar putea adopta o politică mai puțin activă de susținere a parcursului european al Republicii Moldova (dacă nu de blocare a negocierilor de aderare ale Chișinăului cu UE), fapt care ar duce la o stagnare a procesului de integrare a Moldovei în Uniunea Europeană. O astfel de abordare, cu siguranță ar putea amplifica influența Rusiei în Republica Moldova, un teritoriu pe care Moscova l-a considerat întotdeauna parte din sfera sa de influență. În plus, România ar putea fi mai puțin implicată în promovarea reformelor necesare la Chișinău, lăsând țara vecină vulnerabilă, mai ales că și acolo au log alegeri parlamentare în toamnă, iar o eventuală victorie a partidei pro-ruse ar fi catastrofală pentru relațiile dintre cele două state.

Argumentul taberei suveraniștilor: În loc să susțină integrarea separată a Republicii Moldova în UE, George Simion promovează unirea cu România, ceea ce ar integra automat Moldova în Uniunea Europeană. Din punctul lor de vedere, unirea ar fi un parcurs mai legitim și mai sigur decât a lăsa Moldova în „zona gri” dintre Est și Vest.

Un alt risc important al alegerii lui George Simion ar fi polarizarea internă și externă pe care ar putea-o provoca. Asemenea altor lideri europeni promotori ai suveranismului, Simion ar putea adopta o retorică agresivă care ar duce la izolarea României în interiorul Uniunii Europene, afectând astfel atât relațiile economice, cât și cele politice cu alte state membre. Această polarizare ar putea duce la tensiuni interne, la erodarea statului de drept și la o creștere a sentimentelor anti-europene și anti-NATO, slăbind astfel securitatea și stabilitatea României pe termen lung. Pe termen lung vedem deja consecințele alegerii unui astfel de lider: lipsa predictibilității economice, creșterea dobânzii la care ne împrumutăm, diminuarea investițiilor, scăderea bursei de valori.

Deși George Simion se declară aliat al mișcării MAGA și susținător al președintelui Trump, acest tip de „aliniere” ideologică nu garantează automat o relație mai bună cu Statele Unite. Dimpotrivă, parteneriatul strategic SUA–România este construit pe continuitate, predictibilitate și atașament față de valorile occidentale, nu pe simpatii politice conjuncturale. În contextul în care România încearcă de ani de zile să fie inclusă în programul Visa Waiver, deciziile la Washington nu vor fi luate doar pe baza criteriilor tehnice privind rata de refuz a vizelor, ci și pe baza evaluării generale a stabilității politice și a calității guvernării. Un președinte precum George Simion, perceput drept antieuropean, conflictual și inconstant, poate contribui la amânarea sau blocarea acestui demers, nicidecum la soluționarea acestei probleme a României.

VEZI ȘI: George Simion îi mulțumește administrației Trump că România a fost scoasă din programul Visa Waiver

Argumentul taberei suveraniștilor: Susținătorii lui George Simion argumentează că abordarea sa externă nu este antioccidentală, ci pragmatică. Ei spun că România ar trebui să își apere mai vocal interesele economice și demnitatea în raport cu partenerii săi, că nu e normal ca deciziile importante să vină „din afară”, și că o distanțare de Bruxelles nu înseamnă o apropiere de Moscova, invocând o relație mai puternică mai degrabă cu adminIstrația Trump.

În contrast cu George Simion, Nicușor Dan se aliniază cu valorile pro-europene și pro-NATO care au definit politica externă a României de la aderarea la Uniunea Europeană. Deși nu este lipsit de critici în ceea ce privește activitatea sa politică, Dan va beneficia de sprijinul partidelor liberale europene, precum PPE, S&D și Renew Europe, ceea ce garantează o continuare a relațiilor strânse cu Uniunea Europeană. O alegere a lui Nicușor Dan ar asigura România ca un partener de încredere pe plan european și internațional, având drept scop consolidarea integrării României în Uniunea Europeană.