Nici nu m-am așezat bine pe scaun în avion, că deja visam cu ochii deschiși. Urma să explorez un colț de Turcia despre care știam prea puține. Am decolat din Chișinău cu o valiză plină de curiozitate și o cameră pregătită să surprindă tot ce urmează.

Această experiență a fost parte dintr-un tur de presă organizat de Join UP!, alături de alți creatori de conținut și jurnaliști pasionați de descoperit locuri autentice.

După câteva ore în aer, am aterizat la Dalaman. Cald, soare, miros de pini și portocali. Reprezentanții agenției ne-au întâmpinat cu zâmbetul pe buze – genul de oameni care-ți dau impresia că te cunosc de-o viață.

Drumul spre Bodrum a fost ca un trailer de vacanță: munți, mare, sate care alunecă ușor peste dealuri… iar eu, în spate, cu muzica în căști și ochii lipiți de geam.

Am trecut pe la Teatrul Antic din Bodrum, pe la porțile orașului vechi și am urcat la morile de vânt – scorojite, dar pline de povești. În bazar, am simțit pentru prima dată energia adevărată a Turciei: mirosuri, culori, zâmbete și cafea tare, servită fără întrebări. Iar apusul peste portul cu iahturi aliniate perfect... greu de uitat.

A doua zi, lucrurile au devenit și mai interesante. Am lăsat în urmă Bodrumul agitat și am ajuns într-un sat unde timpul pare că se scurge altfel. Miros de lavandă în aer, un atelier de covoare unde femeile țes povești fir cu fir, și o masă tradițională de care nu o să uit prea curând: ardei umpluți, sarmale turcești, orez, salate și pâine coaptă pe vatră. Simplu, dar cu gust de „acasă”.

După prânz, am vizitat o vinărie mică și cochetă, ascunsă între dealuri. Vinul avea gust de liniște și de vară târzie. Un moment de respiro care te face să înțelegi cât de mult contează detaliile.

Ultima oprire a fost într-o curte plină de plante – lavandă, rozmarin, mentă… O familie locală ne-a povestit la ce e bună fiecare, cum le transformă în uleiuri esențiale și cum folosesc tot ce le dă pământul. Nu a fost un tur, ci o întâlnire sinceră cu niște oameni care trăiesc simplu și frumos.

După o zi plină de miresme și povești în inima regiunii Bodrum, am pornit spre Marmaris. Nu aveam mari așteptări, dar orașul m-a surprins din primul moment. Între munți și mare, Marmaris are o energie specială: agitat și relaxat în același timp, cu porturi elegante și străduțe înguste care te invită la plimbare.

Am urcat pe un turn vechi, unde o terasă cu vedere panoramică m-a făcut să uit de timp. Bărcile pluteau liniștit, palmierii dansau în briză, iar cafeaua avea gustul perfect al dimineții în sud.

Castelul din Marmaris e o bijuterie modestă, dar plină de istorie. Bazarul? Un labirint viu, cu mirodenii, textile și suveniruri, unde te pierzi ușor printre zâmbete și arome. Totul într-o singură frază? O explozie de culoare și mirosuri, sub cerul cald al Egeei.

A doua zi ne-am trezit devreme pentru un drum spectaculos spre Datcha. Am oprit sus, pe un deal, unde am privit un fenomen geografic rar: locul unde marea Egee și Mediterana se întâlnesc… dar nu se amestecă. În stânga, un albastru intens; în dreapta, o nuanță mai blândă. Două surori cu personalități total diferite.

Destinația finală: Knidos, un oraș antic unde filozofii și zeii aveau, odinioară, loc la masă. Templul Afroditei, teatrul cu vedere la mare, drumurile de piatră – toate încărcate cu liniște. A fost ca și cum timpul s-a dat la o parte pentru câteva ore, să ne lase să ne plimbăm printre ruine și întrebări.

După atâta istorie, vinăria mică de pe un deal din Datcha a fost binevenită. Gazda ne-a povestit despre soiurile locale de vin ca și cum ar vorbi despre copiii lui – fiecare cu un gust, un caracter, o poveste.

Ziua următoare a fost ca o scenă ruptă dintr-un documentar. Am urcat într-o barcă și am plutit pe canalele verzi din delta Dalyan. Printre stuf, am ajuns la Kaunos, locul acela magic unde mormintele sunt sculptate direct în stâncă, de parcă ar fi fost desenate de o mână divină.

Apoi – plaja Iztuzu. Cunoscută pentru că acolo vin broaștele țestoase să-și depună ouăle. Chiar le-am văzut, plutind printre valuri. Nimeni nu se grăbea, nici ele, nici noi.

Pe drumul înapoi, am oprit la o cooperativă unde localnicii protejează crabii albaștri – creaturi superbe și fragile. Și, ca experiența să fie completă, am încheiat ziua cu băi cu noroi. Un spa natural, cu noroi cald și miros de minerale. Distractiv și neașteptat de relaxant.

Ultima dimineață a venit prea repede. Cu bagajul făcut, am privit înapoi la tot ce-am trăit. Turcia nu m-a cucerit cu resorturi și piscine, ci cu oameni simpli, peisaje memorabile și o sinceritate care nu încape în broșuri.

Turcia pe care am descoperit-o alături de Join UP! nu e doar o destinație de vacanță, ci o poveste trăită pe viu – cu oameni calzi, peisaje care-ți taie respirația și o energie care te face să-ți dorești să te întorci. Dacă ai impresia că știi deja ce înseamnă Turcia, îți recomand să o redescoperi. Pe drumuri mai puțin bătute, surprizele sunt mai mari.