Care este miza vizitei președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, în Republica Moldova și cum e văzută aceasta pe plan internațional?

Analizând rezultatele vizitei și evenimentele care au precedat-o, constatăm că vizita lui Erdogan în Moldova a fost dorită mai mult de partea moldovenească decât de cea turcă. Din acest motiv, autoritățile au mers inclusiv la operațiunea de expulzare a profesorilor turci, anterior refuzată sau constant amânată. Pe de o parte, gestul dat a fost apreciat de Erdogan, dar, pe de altă parte, acesta a deteriorat adițional imaginea autorităților moldovenești în capitalele occidentale. Partidul Democrat a acceptat lovitura de imagine, deoarece prevalează necesitatea de a compensa izolarea externă în care s-a scufundat după invalidarea alegerilor municipale din Chișinău. În condițiile în care UE a restrâns asistența sa financiară, partidul de la guvernare are nevoie de finanțările acordate de către Turcia, sub formă de investiții publice sau asistență nerambursabilă. Acestea contribuie în mod nemijlocit la multiplicarea 'cadourilor electorale', distribuite de către guvernare, înainte de alegerile parlamentare din februarie 2019.

Aflat la Chișinău, Erdogan a vorbit despre faptul că anumiți „teroriști” ar încerca să se infiltreze în rândul autorităților moldovenești. La ce s-a referit președintele turc?

Autoritățile turce sunt interesate în a anihila orice structură de origine turcă, dar necontrolată la nivel de personal. De aceea, expulzarea profesorilor turci a avut loc cu încălcarea procedurilor legale moldovenești, și, tot din același motiv, Erdogan a fost de acord să susțină cu materiale educaționale liceul moldo-turc din Congaz. Astfel, Turcia vrea nu doar să supună structurile anterior aflat în afara subordonării, dar și să creeze propriile centre educaționale în afara Turciei. De asemenea, este interesant că vizita lui Erdogan în Moldova, precedată de expulzarea profesorilor turci, coincide cu perioada în care un pastor american, învinuit de activitate teroristă și reținut din 2016, a fost eliberat. Acest lucru a fost văzut ca o cedare a lui Erdogan în fața SUA. Prin urmare, gesturile de plecăciune ale Chișinăului, la nivel de guvern și președinție, au putut servi parțial ca imagine utilă pentru agenda internă a administrației lui Erdogan.

Sprijinul financiar necondiționat oferit Republicii Moldova de către Turcia, dar și cadoul adus de președintele turc cu ocazia vizitei sale în țara noastră pot fi considerate în acest context un fel de notă de plată pentru expulzarea profesorilor turci?

Pentru început trebuie să înțelegem că regimurile autoritare nu oferă nimic niciodată pe bază de gratuitate ci pentru niște scopuri determinate. Judecând din situția în care se află administrația lui Erdogan putem deduce că binefacerea turcă față de Moldova implică câteva raționamente. În primul rând, este evident interesul Turciei de a ajuta acele țări și guverne care se alătură la 'cruciada' împotriva organizațiilor turce considerate drept amenințare. Al doilea aspect care stimulează dărnicia lui Erdogan este dorința de a spori atractivitatea turcă ('soft power') în regiunile unde există populații vorbitoare de limbă turcă, precum este autonomia găgăuză. În al treilea, dar nu în ultimul rând, Erdogan este extrem de nemulțumit de relațiile cu UE și ar fi posibil să folosească vizita sa în Moldova, la fel certată cu Bruxelles-ul, pentru a demonstra că Turcia este un actor influent în țările aflate în perimetrul integrării europene coordonat de către UE.

Vizita lui Erdogan plasează cumva pe locul doi în agenda publică relațiile moldo-ruse, a soluționării conflictului transnistrean (cel puțin în aceste zile) sau, dimpotrivă, accentuează și mai mult vulnerabilitățile RM ca stat, ținând cont și de vizita ce urmează a fi întreprinsă de Patriarhul Kiril în țara noastră?

Agenda Turciei este separată de cea a Rusiei, mai ales că aceste țări sunt în relații amicale, iar economia turcă are nevoie de investițiile și resursele energetice rusești. Din contra, atât vizita Patriarhului Kiril cât și cea a lui Erdogan denotă că Moldova oscilează și va continua să o facă între Vestul, care încearcă să democratizeze țara, și Estul, interesat în subordonare politică și alianțe asimetrice.