#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)

#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)
Foto de Sergiu Rotaru: Valeriu Istrati și Yuki

În copilărie a fost liber să exploreze dealurile din preajma satului în care trăiau buneii. Nopțile îi păreau prea lungi, pentru că undeva lângă o apă îl aștepta un castel de lut neterminat. Era în conexiune cu natura și la serviciul părinților - Grădina Botanică. Interacțiunea cu lumea vie din jur l-a făcut să primească primul job în clasa a IX-a - cea de grădinar. A urmat o facultate „că așa cere șablonul”, dar și aceea despre lumea vie - licențiat în științe horticole. Iar acum, la ai săi 33 de ani, Valeriu Istrati a ales viața la sat. Are o casă pe care o renovează și câțiva cai, salvați de la abator. E convins că aceste animale, pe cât de puternice, pe atât de blânde, sunt despre altceva decât muncile în câmp și trasul căruței. Spune că a învățat să ceară ajutor și e gata să-l ofere la rândul său. Așa a ajuns susținător și prieten AGORA.

Copilărie în sânul naturii

„Părinții mi-au permis să nu merg la grădiniță și acesta a fost primul șablon în care am putut să nu fiu pus. Am avut de mic un fel de libertate, pentru mine asta a fost un mare cadou. Verile stăteam la bunica. Puteam să merg pe dealuri, să explorez și să rămân cu mine. Asta în viața m-a ajutat mult”, spune Valeriu Istrati.

Și locul de muncă al părinților a fost o lume aparte pentru tânăr. A putut studia îndeaproape diversitatea verde de la Grădina Botanică din Chișinău. „Când mă uit la copaci, animale, insecte, nu văd doar partea materială sau emoțională, dar și partea de natură, cum ea funcționează”, spune tânărul. Asta l-a ajutat să-și găsească primul loc de muncă pe când era elev în clasa a IX-a.

„Am mers și m-am angajat grădinar la o companie de construcții. Îmi era ușor. Știam cum trăiesc plantele, de ce ele au nevoie. Dar aveam și partea de stilistică, programări. Am descărcat câteva programe de design de exterior și aveam un job foarte interesant. Compania făcea blocuri de locuit și ulterior, prin clasa a 11-12-a mi-au încredințat să mă ocup cu înverzirea a ceea ce era în jur. Deja aveam câțiva oameni căror puteam să le dau sarcini. De aici ideea de a face studii în business”, povestește Valeriu.

Munca, însă, și-a lăsat amprenta peste reușita de la liceu. Nu a fost să devină student la Business. În schimb, mai târziu, a făcut o altă alegere - viticultura și vinificația.

Trei plecări în SUA

Primul an de studenție i-a părut ușor și, prin urmare, a gândit că mai poate face ceva pe lângă asta.  „În anii de facultate am reușit să merg de trei ori în SUA prin programul Work and Travel. De fiecare dată îmi creșteau aripile. Prima oară am fost în Alaska și am lucrat cumva pe specialitate, în domeniul designului. Eram tratat ca un specialist. Acolo am cunoscut sălbăticia, mersul prin munți. Am stat 3-4 luni, pe perioada verii. Apoi am fost în SUA al doilea an. Mă gândeam că al treilea aș putea deja să mă duc pe specialitate, îmi iau practică într-o țară străină, mă întorc și mă angajez într-o vinărie și devin investitor. Ideea de director nu era pentru putere cât pentru faptul că eu simțeam că aș putea și aș face ceva care contează și pentru alții”, spune Valeriu.

Urma anul trei de facultate și a treia plecare în SUA. Dar un test medical a oprit timpul în loc - tuberculoză...

„Viața s-a pus pe pauză. Eram străin în corpul meu”

„Era vara și toamna trebuia să plec iar în SUA, prin contract, într-o vinărie. Am avut dureri de cap câteva zile și am mers să fac un test. Acolo au depistat că e tuberculoză. Atunci viața s-a pus pe pauză. Am fost internat în spital. Pe atunci erau multe lucruri necunoscute despre boală și în plus, era stigma destul de puternică a societății. Acum lucrurile s-au mai relaxat și e posibil și tratamentul acasă, dar atunci trebuia să stai în spital. M-am aflat pe un etaj cu oameni în stare mult mai gravă, eu fiind fără niciun simptom. Era traumatizant pentru că vedeam oameni gravi, care tușeau cu sânge”, își amintește Valeriu. 

O lună mai târziu avea să afle că suferă de o formă grea de tuberculoză multidrog - rezistentă, care nu se lasă ușor vindecată și presupune circa doi ani de tratament.

„Mă gândeam de la cine m-am infectat, că poate nu știe și e în continuare bolnav și dacă n-am infectat pe cineva. Erau gânduri foarte apăsătoare. Dar pe lângă asta știam că va fi un tratament puternic și cu efecte secundare. Era probabilitatea să afecteze văzul, auzul. La fel, tratamentul e cu stări de vomă, oboseală, gânduri suicidare. Din prima zi am început să simt asta. Eram străin în corpul meu. În doar o săptămână am devenit al om, cu gândire negativă”, spune tânărul.

Tot gândurile, însă, au fost cele care l-au făcut să vadă viața din alt unghi - optimist și plin de noi posibilități.

„Mi-am amintit de copilăria la bunica, lângă pădure, cum umblam pe dealuri, construiam castele de lut și nu în fiecare zi reușeam să termin construcția. Și atunci veneam acasă, mă culcam și mă gândeam mai repede să mă trezesc ca să înceapă o nouă zi. Atâtea aveam de făcut. Și mi-am amintit de fericirea asta simplă de a fi în viață”, spune Valeriu.

Și a decis că merge în SUA, la vinărie...

A treia plecare în SUA: Un vis și un tratament costisitor

A început pregătirile pentru cea de-a treia plecare. Asta deși se afla în plin tratament a unei forme de tuberculoză care se lasă greu vindecată. Știa că este necontagios și voia să-și împlinească visul. Și a ajuns în țara de peste ocean.

Tratamentul tuberculozei, care e gratuit în Moldova, s-a dovedit costisitor în SUA. Valeriu urma șase linii de antibiotice, iar o singură linie costa circa 1.800 de dolari pe lună. Întreg tratamentul se estima la circa 30 de mii de dolari pentru durata șederii. Iar ca să poată fi întors în Moldova era nevoie de patru testări la intervale de două săptămâni și ca toate să fie cu rezultat negativ. Însă, peste o săptămână, medicul, care era și directorul clinicii, l-a chemat și i-a zis că a avut discuții cu Departamentul de Stat de Sănătate din California și că o să-i acopere costul tratamentului pe toată perioada.

„Eu am putut să lucrez fiind neinfecțios. Nimeni nu purta măști în prezența mea înțelegând că nu sunt contagios și era o mare diferență. Acolo am dat analize chiar la venire și am lucrat, chiar dacă era greu cu efectele secundare. Dar peste două luni, la una dintre analize, rezultatul a fost pozitiv. Cerul iar s-a prăbușit deasupra mea. Îmi venea să intru sub pământ și mă gândeam dacă dorința asta a mea de a-mi îndeplini visele nu-i un ego sau ceva în detrimentul celorlalți”, susține Valeriu.

Drept urmare, angajații vinăriei au fost informați despre necesitatea testării, iar Valeriu a fost internat în izolator. În toată perioada, colegii din SUA l-au vizitat și s-au interesat de starea lui de sănătate. Până la urmă, însă, alarma s-a dovedit falsă. A fost o micobacterie moartă care a colorat pozitiv rezultatul.

„A mai trecut o lună și jumătate, tratamentul a devenit mai lejer, datorită mișcării, activității, forma fizică era bună și asta m-a ajutat. Am interacționat cu mai multe organizații, pentru că era un caz rar în California. La revenire în Moldova am făcut un pic de activism pe partea de tuberculoză. În paralel mergeam la universitate. Doar că în timpul cela a apărut o inițiativă care se numea „Hai Moldova!” Iar la mine s-a activat sentimentul că trebuie să fac ceea ce trebuie. Îmi era greu să merg înapoi la șablonul care era - stai în bancă și scrie pe foiță, în caiet”, spune tânărul. 

Și a urmat un nou proiect...

„Hai Moldova!” sau cum entuziasmul generează implicare

„După o perioadă, am decis să mă implic în campania de salubrizare „Hai Moldova!”, inițiată de un ONG micuț, un grup de studenți și elevi. Am început să colindăm toată țara, vrând să o facem mai curată. Atât de mult m-am implicat în aceasta încât doi ani n-am fost la universitate. Dar m-am gândit la părinți care și-au dorit mult să obțin studii superioare. Pentru liniștea lor, am terminat anul patru la universitate.

După universitatea, am cochetat cu partea de vinificație care a alunecat în turism. Am lucrat o perioadă în agricultură. Am o listă lungă și mulți se miră. Dar așa a fost că, prima dată m-am angajat la serviciu, dar pe urmă, pe mine m-au invitat. La un loc de muncă m-au întrebat de ce am plecat de la celălalt job și pe mine asta m-a surprins pentru că eu niciodată n-am plecat. Eu mă gândeam doar că un job e ca o sarcină pe care o rezolvi. Acum înțeleg că sunt și altfel de oameni, cu viziuni pe termen lung, care devin buni acumulând experiență”, spune Valeriu. 

A renunțat la munca de oficiu și s-a mutat la sat...

„Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”

„Am luat o nouă decizie și m-am întors la rădăcini. În sat era o fermă, iar proprietarul nu mai putea să aibă grijă de animale. L-am sunat și l-am rugat să păstreze cei patru cai și cu o colegă voluntară pe care am rugat-o să mă ajute, am decis să-i luăm. Și așa am ajuns la Eco Village unde ne-au primit. Au trecut trei ani și jumătate și avem deja cinci cai. Cu viitoarea soție am luat o casă în sat pe care o renovăm”, spune Valeriu. 

Foto de Sergiu Rotaru: El e Wise (Înțeleptul)

Tânărul consideră cu adevărat caii ca fiind animale „magnifice”. Crede că omenirea datorează lor o mare parte din progres. 

„Acum în Moldova mai avem poate circa 20 de mii de cai. Iar majoritatea sunt în sate, prin gospodării. În fiecare an numărul scade cu 3-4 mii. Oamenii îi dau la carne.

Altă direcție ține de interacțiune, iar noi am moștenit instrucțiunea militară. Comunicarea cu caii e o limbă străină pe care din păcate noi nu o cunoaștem și nu avem posibilitatea să beneficiem de potențialul mai larg al acestor animale. Pentru că multe lucruri se opresc la violență”, crede Valeriu.

Foto din arhiva personală: El e Casper

Bărbatul își dorește să schimbe percepția oamenilor despre cai, dar a înțeles că simple acțiuni de activism ar cere timp. Prin urmare, a ales un alt model.

„M-am gândit să facem modelul turismului rural, dar cu caii ca parte a echipei. Nu sclavi, unelte de muncă sau sport, dar echipă. Niște suflete care au un rol în comunitate, aduc beneficii și, când nu pot să le aducă, sunt îngrijiți până la adânci bătrâneți, cum ar fi normal să fie.

Am lipit un concept care se numește „Casa cailor”. Și ne-am gândit să le dăm sarcini la care sunt talentați. Mersul călare sau trasul căruței nu sunt niște talente ale cailor. Sunt mai mult unele lucruri pe care le fac uneori, dar nu-i ajută la evoluția lor. Primul lucru pe care l-am făcut aici e infrastructura. Au spațiu unde pot bea și mânca. Apoi, în gospodării, caii de obicei sunt singuri, dar ei sunt animale de herghelie, au nevoie de interacțiune, de libertate. Am exclus violența”, povestește Valeriu. 

Foto din arhiva personală: Pe imagine - Agni

Ideea pare să fie sustenabilă. Bălegarul și paiele din grajd sunt transformate în compost care s-a dovedit folositor pentru grădină. Acesta ar urma să fie comercializat la sac.

„Ne place viața de aici. Suntem mai aproape de pământ, viața e mai dinamică. Ne-am gândit să facem această casă, care economic ar fi cu camere de dat în chirie, ateliere de comunicare leadership, să facem niște bănuți și asta ar fi un model sustenabil de replicat în alte sate.

Visul cel mai îndepărtat acum e să le redăm cailor sălbăticia. Caii noștri din sate, oricât de mult am vrea să le dăm drumul, ei o să moară într-un an sau doi, chiar dacă am avea unde. Iar dacă ar fi mai multe Case ale cailor, am face un centru de re-sălbăticire care ar relua anumite arealuri abandonate, le-ar reabilita și ar readuce în generația 3-4 cai sălbatici în Moldova”, spune tânărul.

#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)#prieteniiAGORA | Valeriu Istrati: „Visul meu îndepărtat e să redăm sălbăticia cailor”. Despre conexiunea cu natura și implicare (FOTO)

Valeriu e abonat AGORA: „Am învățat să cer ajutor, dar asta nu anulează ajutorul meu”

„Un lucru care m-au învățat caii e să cer ajutor. Mereu am încercat să fiu autosuficient și să-i ajut pe alții. Acum când am început să-i ajut pe ei, resursele nu erau suficiente. Și, pas cu pas, am învățat să cer ajutor, iată deja de trei ani și o să continui probabil o perioadă. Dar asta nu anulează să ajut și eu pe alții. De asta la rândul meu, eu tot pot să ofer. Asta e un lucru important.

Eu consum informații de la o bună parte din oamenii pe care îi cunosc personal și anume membrii echipei AGORA. Și încrederea asta în oameni și în ceea ce ei fac nu se deosebește cu nimic de încrederea pe care au avut-o mulți dintre susținătorii mei în Casa Cailor. Asta e minimum ce pot să fac - să susțin un alt vis, valorile cu care eu sunt de acord. Dau contribuția mea și pot să sper că echipa nu o să trebuiască să taie colțuri ca să poată să continuie să supraviețuiască. La fel cum eu n-aș tăia colțuri ca din când în când să pun calul la arat, când nu se uită nimeni să-i dau câteva biciuri, după asta să zic că nu aplicăm violență.

La AGORA n-aș vrea să dispară dialogul cu beneficiarii, cu oamenii care citesc portalul și de la asta poate că devin mai puternici”, spune cititorul și susținătorul AGORA.

Hai și tu în comunitatea AGORA!

AGORA a lansat, la 30 aprilie 2020, opțiunea de abonamente SUSȚINĂTOR, FAN sau AMBASADOR. Până acum, 355 de persoane fizice sau juridice au ales să ne susțină.

Devino și tu membru al comunității AGORA. Susține jurnalismul independent din Republica Moldova. Ajută-ne să continuăm să scriem despre cele mai importante evenimente din țară și din afara ei.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim

Vezi și aceste știri
#prieteniiAGORA | Anastasia Cozlovschi, despre strigătul de ajutor al patrupezilor fără adăpost: „Un animal e o mare responsabilitate, similar cu grija pentru un copil”

#prieteniiAGORA | Anastasia Cozlovschi, despre strigătul de ajutor al patrupezilor fără adăpost: „Un animal e o mare responsabilitate, similar cu grija pentru un copil”

#prieteniiAGORA | Anna Ceban, despre grijă și voluntariat: Construiesc o relație între cel care are o nevoie și cel care ar putea să ajute (AUDIO)

#prieteniiAGORA | Anna Ceban, despre grijă și voluntariat: Construiesc o relație între cel care are o nevoie și cel care ar putea să ajute (AUDIO)

#prieteniiAGORA: Ion Bodnari, inginer maritim: Când am ajuns la prima navă în Singapore, mi-a părut un OZN, dar asta era calea pe care am ales-o

#prieteniiAGORA: Ion Bodnari, inginer maritim: Când am ajuns la prima navă în Singapore, mi-a părut un OZN, dar asta era calea pe care am ales-o

Advertoriale
Învață de la specialiștii DAD Human Capital cum să selectezi candidații potriviți în procesul de recrutare a personalului

Învață de la specialiștii DAD Human Capital cum să selectezi candidații potriviți în procesul de recrutare a personalului

Start înregistrare pentru stagiu în Moldcell Academy, ediția din 2022

Start înregistrare pentru stagiu în Moldcell Academy, ediția din 2022

Sucursala maib „Mircea cel Bătrân” și-a redeschis ușile după renovare și modernizarea modelului operațional

Sucursala maib „Mircea cel Bătrân” și-a redeschis ușile după renovare și modernizarea modelului operațional

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.