EDITORIAL | „Totul o să fie bine”, garantul neutralității noastre
Pe noi lucrurile ne prind întotdeauna nepregătiți. Chiar și cele, despre care presupuneam cu mult timp înainte că s-ar putea întâmpla. Mai rău, știam - toate prognozele ne arătau anume o astfel de desfășurare e evenimentelor. Cu toate acestea, de fiecare dată alegem să fim de aceeași parte a istoriei - de partea pierderilor care ar fi putut fi anticipate.
・
Totul o să fie bine. O auzim des, mai ales în situațiile dificile. E o vorbă pe care o spunem nu doar noi, ci și semenii noștri din alte țări. Însă, atitudinea față de acest „totul o să fie bine” e diferită.
Autor:
La noi, „totul o să fie bine” înseamnă că e suficient să o repeți de dimineață până seară și așa va fi, pe când în alte țări „totul (chiar) o să fie bine”, deoarece se anticipează, se planifică, se lucrează, se caută soluții noi, atunci când cele vechi nu mai funcționează, se corectează, acolo unde nu merge conform planului, se adaptează, acolo unde planul s-a dovedit a nu corespunde cu necesitățile din teren. În timp ce „totul o să fie bine” în Moldova e o loterie - ai un câștig la o mie de pierderi, dar ții minte doar câștigul - în Germania sau Franța este rezultatul planificării și muncii.
De când a fost invadată Ucraina, spațiul nostru public a fost înconjurat cu acuratețe de subiectele extrem de importante într-o țară în care războiul nu e doar în știri, ci se derulează în timp real la hotar.
Deoarece suntem o societate binară, care gândește în blocuri de alb-negru, bun-rău, important-neimportant, oarbă la nuanțe și incapabilă să-și concentreze atenția pe mai multe subiecte odată, am ales ceea ce ne-a fost mai ușor să ducem: criza refugiaților. Autoritățile s-au bucurat de acest curs - atât timp cât populația nu-și pune întrebări despre o problemă pe care ei nu sunt pregătiți s-o rezolve, problema nu există. „Totul o să fie bine” a devenit politică de stat.
Vocile care puneau întrebări despre ce facem, cum ne pregătim pentru orice ar urma să se întâmple erau împrăștiate și prea slabe ca să fie auzite de sub zgomotul asurzitor al autoelogiului despre ce popor primitor suntem. Opțiunea de a fi popor primitor și cu grijă față de aproapele său, dar, în același timp, pregătit de ceea ce înseamnă posibilitatea unui război lipsea - cum am mai spus, nu suntem în stare să ne concentrăm pe două probleme odată.
Autor:
Ne-au trebuit câteva săptămâni de război în țara vecină și o amenințare cu bombă nucleară, ca să ne aducem aminte că nu avem buncăre funcționale. Nici pentru război, nici pentru bombă nucleară, nici pentru alt tip de catastrofă. Pentru că „totul o să fie bine”.
{{blockquote\?Deși se împlinesc patru săptămâni de când în Ucraina e război, în Republica Moldova nicio instituție de stat – Serviciul de Informații și Securitate, Ministerul Apărării sau Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - nu a prezentat informații despre numărul de adăposturi unde ar putea să meargă oamenii în situații excepționale, unde se află acestea și câte dintre ele sunt în stare funcțională.
||Cum și-a pregătit Ucraina adăposturile antieriene, situația lor în Moldova și de la cine pot învăța ambele state/Moldova.org
Autor:
Moldova e stat neutru care își dorește pace. Aceasta, potrivit autorităților, e fraza magică care ar trebui să ne servească drept scut, sabie și buncăr. Doar că neutralitatea unui stat înseamnă altceva, nu lipsă de viziune, armament și infrastructură de protecție civilă.
Rezultatele negocierilor de la Istanbul ne-au dat o rază, cât de mică, dar de speranță. Cel puțin, asta vrem să credem după cinci săptămâni de război - am obosit atât de mult, încât nu mai avem resurse nici de frică. Războiul a devenit un fundal. Pericolul bombei nucleare a scăzut din intensitate, după o lună în care experți și analiști din toată lumea și-au dat cu părerea despre cât de reală este această amenințare.
Noi, în Moldova, am câștigat o lună, repetându-ne de dimineață până seară: totul o să fie bine.