„Păi da, dar…” sau cum încearcă Rusia să justifice războiul din Ucraina dând vina pe alții. Metoda Whataboutism
Războiul din Ucraina a forțat mașinăria propagandistică a Kremlinului să-și tureze motoarele la cote maxime pentru a produce noi narațiuni ce au rolul de a justifica acțiunile militare și crimele de război sau pur și simplu de a induce oamenii în eroare, prin distragerea atenției de la acest subiect. Astfel, unul din cele mai folosite instrumente în acest context este whataboutismul (care vine de la „what about – dar despre?”) o eroare de logică utilizată încă de la începutul sec. XIX și dezvoltată pe parcursul Războiului Rece, căzută în uitare și „dezgropată” din nou începând cu 2014.
・
Astfel, confruntată cu o pierdere tot mai mare a influenței asupra țărilor ex-sovietice dar și cu o imagine tot mai proastă la nivel internațional, Moscova a încercat să recurgă la propagandă cu scopul de a-și recupera influența pierdută prin manipularea maselor. În aceste condiții, promovarea dezinformărilor și a narațiunilor false a devenit arma de succes, mai ales profitând de puterea rețelelor de socializare și reacția lentă a guvernelor.
Ce este whataboutismul
În esență, whataboutismul este definit drept tehnica ce presupune a răspunde unei acuzații prin acuzarea interlocutorului despre același lucru sau un altul, scopul principal fiind devierea atenției de la subiectul aflat în discuție. La origini este vorba de o eroare de logică, care a ajuns foarte populară încă în timpul războiului rece, când a început a fi folosită la scară largă.
„Este un procedeu de manipulare foarte larg răspândit atunci când se încearcă o relativizare, acest procedeu de whatabout nu încearcă să convingă pe cineva că o afirmație ar fi neadevărată, dar se încearcă punerea tuturor în aceeași oală. (...) e ceva prin care se dorește dezorientarea consumatorului de informație, astfel încât acesta să nu aibă nici o opinie, să zică că toți îs răi, la fel, asta e unul din scopurile strategice ale celor care fac propagandă, nu neapărat să-i aibă pe consumatori de partea lor, dar să îi aibă dezinteresați, bulversați, respectiv ușor de manipulat în viitor”, a explicat pentru AGORA expertul WatchDog, Valeriu Pașa.
Autor:
Citește și: Efectele propagandei rusești în Republica Moldova. Cine și de ce evită să vorbească despre război
StopFake.org definește whataboutismul ca fiind o „deviere constantă de la știrile, faptele și argumentele relevante în acuzații constante de ipocrizie”, sau o ilustrare a ideii „nu suntem perfecți, dar nici voi nu sunteți mai prejos”.
„Cel mai des el vine la pachet cu mai multe tehnici de manipulare, dar în primul rând se distorsionează informația prin whataboutism, după care se adaugă și elemente false sau cel mai des, whataboutismul e utilizat împreună cu omisiunea, se reprezintă trunchiat bucăți de informații, rupte din context, în felul ăsta parcă nu s-a spus niciun fals, dar tot împreună creează o imagine absolut distorsionată”, ne-a spus expertul.
Întâmplător sau nu, originile whataboutismului pot fi găsite în 1903 la Chișinău, când ministrul rus de interne al Imperiului Țarist, a răspuns la acuzațiile comunității internaționale vizând pogromul prin replica: „Țăranii ruși au fost conduși spre frenezie. Încântați de ura rasială și religioasă și sub influența alcoolului, ei erau mai răi decât oamenii din Statele de sud ale Americii, când îi linșau pe negri”.
De altfel, anume fraza „când îi linșau pe negri” sau originalul „and you are lynching negroes”, a devenit emblematică în confruntarea SUA- URSS din timpul Războiului Rece, fiind folosită de sovietici pentru a distrage atenția de la eșecurile și ororile acestuia, mutând discuția către ororile și eșecurile din Vest.
Te-ar putea interesa: Comunismul și bancurile: Sistemul politic cu cele mai multe glume în meniu
Acesta a ajuns până și în bancuri.
„- Trenurile voastre nu respectă orarul, zise un american unui cetățean sovietic. - Da, dar voi linșați negrii”, i-a răspuns acesta.”
Autor:
Whataboutismul pe timp de război
Mașinăria propagandistică rusă și-a turat din nou motoarele la cote maxime pentru a schimba percepția opiniei publice referitor la evenimentele din Ucraina, lucru început încă din 2014. Atunci când militari ruși sub acoperire au preluat controlul asupra Crimeei și a unei părți din două regiuni din estul Ucrainei, Rusia a acuzat de ipocrizie Occidentul, făcând referire la intervențiile din Orientul Mijlociu și alte zone ale lumii, cu omiterea unor detalii importante.
Lucru de altfel caracteristic acestor narațiuni.
„Se încearcă legitimarea acestei invazii, prin comparație cu alte războaie. De exemplu, războiul din Iugoslavia, din Irak sau Afghanistan. Acestea sunt unele dintre cele mai răspândite, sau se încearcă punerea pe același cântar a războiului civil din Siria, aici la greu vine omisiunea, pentru că nu se spune că răscoala populației a fost cauzată de dictatura lui Assad, sau faptul că regimul dictatorial din Irak a săvârșit acte de genocid împotriva populației kurde, ori că regimul din Afganistan a găzduit teroriști internaționali, care nu pur și simplu reprezentau un pericol, dar care au agresat SUA și alte țări, ăsta e un exemplu clasic de whataboutism”, a declarat Valeriu Pașa.
Autor:
Astfel, se produce confuzie prin răspândirea vinovăției asupra mai multor actori și se încearcă întoarcerea atenției de la acuzat către alte elemente care anterior nu a fost parte a conflictului. În actualul context, propaganda rusă încearcă să inducă ideea că cei vinovați de război ar fi chiar ucrainenii, iar succesul acestei teme este legat de dominația rusă în spațiul mediatic al R. Moldova dar și a altor state.
„Ei (n.r. - administrația de la Kremlin) cumva exploatează dominația mediatică a Federației Ruse pe chestiunea războiului din Donbas, începând cu 2014, atunci când ei, inclusiv în RM, au reușit să impună, să domine cu versiunea lor a evenimentelor din Donbas. Asta a fost o operațiune de destabilizare, realizată de Rusia, cu militari veniți sub acoperire din Rusia. Ei au pornit acest război din Donbas și de fapt încălcările regimului de încetare a focului au fost operate de așa–numiții insurgenți care sunt controlați de Moscova, ceea ce a dus la lupte din 2014 până în 2022”, susține Pașa.
Într-un interviu acordat portalului CurrentTime, analistul Ruslan Leviev de la Conflict Intelligence Team afirmă că în cazul masacrului din orașul Bucea, autoritățile ruse aplică aceeași tactică ca și în cazul doborârii avionului malaezian din 2014, fiind folosit inclusiv tehnica whataboutismului.
„La urma urmei, aceasta este cam aceeași tactică pe care am văzut-o și în cazul Boeing-ului doborât de separatiștii ruși deasupra Donbasului. Acum ei încearcă să vină cu cât mai multe versiuni și nici măcar nu au sarcina de a convinge audiența asupra veridicității uneia dintre ele. Sarcina este exact aceeași ca și cu Boeing-ul doborât - să convingi publicul că nu vei afla niciodată adevărul. Indiferent ce vă spunem, indiferent ce veți auzi din toate părțile, peste tot un fals, peste tot o minciună, peste tot o înșelăciune - acesta este scopul”, susține Leviev.
Informarea corectă, unica soluție
În acest război informațional, situația este în mare parte inegală când vine vorba de instrumentele ambelor părți. Astfel, în timp ce propaganda rusă are la dispoziție mai multe instrumente decât „whataboutismul”, cititorii și consumatorii de știri sunt limitați doar la o singură armă - informarea corectă din surse veridice.
Citește și: Șapte sfaturi practice despre cum putem evita dezinformarea pe timp de război
„Omul simplu are un singur instrument: să fie bine informat pe diferite subiecte. Atunci când se fac aceste frânturi de informații, omul din start să-și dea seama că i se vând niște minciuni. Aici din păcate oamenii simpli nu au prea multe instrumente, nu cheltuie mult timp să facă un fact checking, să stea, să citească detalii despre ce s-a întâmplat, astfel încât e misiunea presei să relateze contextul lucrurilor, dar să revină și să informeze asupra unor evenimente întâmplate în trecut”, afirmă expertul WatchDog.
Autor:
Situația însă pare cu atât mai complicată cu cât presa din R. Moldova a neglijat foarte mult subiectul războiului din estul Ucrainei, ceea ce a permis presei pro-ruse să impună versiunea Kremlinului cu privire la felul cum s-au desfășurat aceste evenimente în mentalul colectiv.
„În acest fel, i s-a permis presei afiliate Moscovei să le impună oamenilor versiunea Kremlinului a acestor evenimente, iar acum ei exploatează aceste succese propagandistice din trecut și construiesc narațiunile pe niște opinii care sunt foarte adânc implementate în mentalul colectiv din Moldova”, afirmă Pașa.
De la începutul războiului în Ucraina, Rusia a negat în repetate rânduri că ar fi responsabilă de crime de război sau că trupele sale ar fi țintit în mod intenționat civili, asta deși armata ucraineană a publicat mai multe dovezi în acest sens. În acest context, la 3 aprilie în spațiul public au apărut imagini înfiorătoare de pe străzile din orașul Bucea, aflat la nord-vest de Kiev. Zeci de persoane, din rândul populației pașnice, zac decedate la pământ fiind cu mâinile legate. Fotografiile au fost postate de Reuters și UNIAN.La fel, unele imagini sunt publicate pe Twitter de către consilierul biroului președintelui Ucrainei Mihail Podoliak. Potrivit acestuia, oamenii ar fi fost omorâți de armata rusă.
În replică, ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, a declarat că situația din Bucea este un fals organizat de Ucraina, afirmând că Moscova va investiga cazul „denigrării” armatei ruse.