Prima moldoveancă la Marathon des Sables
Marathon des Sables a avut loc recent în deșertul Sahara, participanții ajungând la final pe 4 aprilie. Mai mult de 1.000 de persoane din peste 50 de țări s-au înscris în competiție. Printre aceștia și o tânără din Republica Moldova, stabilită de 10 ani în Canada.
„Citisem cartea lui Dmitrii Voloșin „Беги и Помни” acum vreo 4 ani și am înțeles că trebuie, anume trebuie, să trăiesc și eu această experiență unică. Era doar o chestie de timp. Doi ani de pandemie, când practic toate competițiile de amploare au fost anulate, m-au făcut să înțeleg ca orice clipă trebuie trăită si planurile trebuie realizate azi și acum”, ne-a povestit Ludmila.
Timp de șase zile participanții competiției au parcurs 250 de km în mai multe etape. În dependență de relief, munți, dune, fie nisip și pietre, ei au alergat, au mers, s-au târât cel puțin 5-6 ore zilnic, la temperaturi de 40-45 °C, cu un rucsac de 10-12 kg în spate.
„Probabil ar părea că etapa lungă de 86 km a fost cea mai complicată, așa este, dar pentru mine și etapa a doua a fost teribilă. Un traseu foarte complicat, cu munți înalți, cu nisip fin în care te scufunzi făcând un pas înainte și doi înapoi. Anume la aceste două etape fizic mi-a fost cel mai greu: stări de semi-conștiență, pierderea cunoștinței, hemoragii nazale multiple, deshidratare, inclusiv vomă și diaree, incapacitate de a articula cuvintele si de a mânca, și bătături la picioare pâna la sânge”, își amintește Ludmila.
Ludmila se numără printre curajoșii care au reușit să încheie competiția cu succes. Circa 200 de persoane au abandonat pe parcurs, fiindcă nu au putut face față dificultăților, chiar dacă fiecare a trecut mai multe pregătiri înainte de maraton.
„Pregătirile au durat vreo 3-4 luni: de la alergat cu rucsacul de 8-9 kg pâna la dormit la balcon în sac de dormit și experimentatul cu mâncarea liofelizată. Au mai fost și pregătiri tehnice, de genul: trebuia să fac rost de o pompă de venin de exemplu, în cazul în care te întâlnești cu șerpi, busola, oglinjoara, deloc nu pentru frumusețe, dar ca să pot emite semnal de alertă elicopterului, dacă ma pierd în pustiu. Și a trebuit neapărat să fac cardiograma și să obțin certificatul medical, confirmând că sunt în formă bună. Totul a fost dificil: și antrenamentele, și pregătirile. Alergam săptămânal zeci de km. Am avut și două simulări de 125 km și 150 km la începutul lunilor februarie si martie”, spune Ludmila.
Nopțile în Sahara
Pe tot parcursul maratonului, Ludmila a petrecut nopțile în cort, în condițiile în care temperatura scădea și până la 5°C.
„Nopțile sunt frumoase și infinite în Sahara! Cerul e ca și pictat, constelațiile sunt pe palmă. Uneori, seara, berberii făceau focul în mijlocul caravanei - acele momente erau pur și simplu magice. Temperatura coboară pâna la 5°C. Anul acesta chiar a fost mai răcoare spre zero. Am dormit în corturi care din două părți sunt deschise. Dacă găseam pietre, reușeam sa închidem cortul din trei părți si era mai călduț noaptea, dar, în genere, nu prea am avut mult confort: am dormit în saci de dormit, pe nisip care devine glacial noaptea. Toate manifestările umane firești sunt prezente: cineva sughiță, cineva sforăie tare, cineva se foiește, cineva face pipi la doi metri de cortul unde dormi. Dormitul, spălatul, toaleta, de fapt, toate aceste aspecte au fost lipsite de confort si intimitate, dar este ultimul lucru care te preocupă acolo”.
„Mă simt bine, parcă aș fi zburat în cosmos, mă flatează acest fapt. Dar am simțit cu adevărat mândrie atunci când alți participanți sau organizatorii manifestau grijă și afecțiune și oarecum protecție aflând că sunt din Moldova și că sunt prima fată care participa la MDS. Dmitirii Voloșin este bine cunoscut printre participanții vorbitori de limbă rusă, mulți ca și mine au fost impresionați de cartea lui, și când aflau că sunt din Moldova, mă rugau să-i transmit salutări. Foarte drăguț. Dar au fost și acei ce întrebau ce este MDA? Macedonia? Maldive?”.
„Au fost multe momente emoționante și toate diferite. Am plâns foarte mult: o paletă întreagă de emoții. Atunci când am întâlnit oameni absolut extraordinari cu care am alergat în tandem, istoriile cărora m-au marcat enorm. De exemplu : un tată venise cu cinci copiii ai săi să participe toți împreună. Cel mai probabil că nimeni din acești oameni nu vor rămâne în viața mea, dar e ca și cum am avut șansa să beau un vin foarte bun sau să ma uit la un film interesant. Apoi, tot ce am văzut în pustiu, totul a rămas pe retină: pudra nisipului, crestele munților, florile de mușețel bătute de rafalele de nisip. Și, bineînțeles, scrisorile de dragoste de la copiii mei și familia mea. Le citeam și le reciteam, fiecare literă a rămas în inima mea, fiecare cuvânt și încurajare m-a ajutat să ajung la finiș și să iau medalia!”.
„A fost o experiența de neuitat. Recunosc că a fost foarte greu: și fizic, și moral, și climateric. Dar nu regret deloc, pielea e impermeabilă, suferința si durerea sunt trecătoare, iar trăirile emoționale te fac să crești - deci totul a fost perfect. Nu cred că m-aș mai duce încă o data la MDS, cel puțin nu în anii care urmează. Poate ca benevol, să ajut organizatorii care fac un lucru colosal, de fapt ei devin familia ta, prietenii tăi și umărul pe care poți să te sprijini”.
Marathon des Sables este organizat de 36 de ani, fiind un ultramaraton de șase zile și 251 km, care reprezintă aproximativ distanța a șase maratoane obișnuite.
Cursa se desfășoară în fiecare an în sudul Marocului, în deșertul Sahara, fiind considerată una dintre cele mai dificile curse pe jos din lume.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.