Piața din vest

Recent, președintele Parlamentului, Igor Grosu, a sugerat că Transnistria a fost afectată de războiul din Ucraina. Potrivit acestuia, în prezent, combustibilul, produsele alimentare, dar și medicamentele care ajung în stânga Nistrului provin din țările europene. 

Accentuată de război, tendința regiunii transnistrene de a se orienta spre piața occidentală a evoluat de-a lungul anilor. Din 2000 și până în 2020, volumul așa-ziselor „importuri” din România, de exemplu, a crescut de 4,5 ori, iar „exporturile” peste Prut - de 7,8 ori. 

În același timp, schimburile economice dintre malul drept și malul stâng au cunoscut și ele o evoluție semnificativă. Valoarea produselor care ajung în regiune s-a mărit de 2,17 ori, iar a celor care sunt comercializate în partea dreapta a Nistrului s-a majorat de 7,4 ori. 

 „Importurile” din Rusia au crescut în 20 de ani, însă „exporturile” s-au redus. Pe de altă parte, regiunea a dezvoltat relații economice cu Ucraina. Astfel, volumul „importurilor” a crescut de 2 ori, iar cel al exporturilor - de 9,6 ori. 

Invazia rusă din Ucraina a schimbat aceste realități. 

 „Jumătate din bugetul lor vine din producerea energiei și vânzarea ei în Republica Moldova. Ei gazul rusesc îl folosesc pentru a produce mărfuri și bunuri care le exportă, principalele fiind energia electrică și metalele. Când ai gaz gratuit și energie gratuită, poți să îți permiți să faci producție foarte ieftină și, evident, ești competitiv, o vinzi la prețul de piață. (...) Cu metalele e problemă, în primul rând, nu au materie primă. De vreo lună de zile Uzina Metalurgică stă pe loc. Oamenii sunt în concediu forțat. Li s-a interzis importul de metale din Moldova și din Ucraina tot nu pot, din cauza războiului. Practic, jumătate din exportul lor s-a rărit”, a declarat pentru AGORA expertul Sergiu Tofilat. 

Experții apreciază că o eventuală implicare în războiul din Ucraina ar costa scump stânga Nistrului, care s-ar trezi izolată. 

„Ei nimeresc în izolare față de Ucraina și, cel mai probabil, față de Republica Moldova. Economia lor nu supraviețuiește, dar eu nu văd premise ca ei să se implice în război. (...) Mai puțin de 20% din exportul Transnistriei merge spre Rusia și CSI, asta fără Ucraina. Restul, 80% e Moldova, Ucraina și Uniunea Europeană. Ei pot să dea cu piciorul în asta? Evident că nu”, a declarat Sergiu Tofilat. 

Gazul și implicațiile politice

Potrivit experților, la data de 1 mai, Gazprom va obține dreptul de a rezilia contractul cu MoldovaGaz, întrucât nu s-a reușit realizarea auditului și nu a fost găsită o soluție de achitare a datoriilor. Momentul ar putea fi unul de cotitură, însă analiștii dau puține șanse unui scenariu în care Rusia va întrerupe contractul. În special, din motiv că aceasta ar însemna că regiunea transnistreană va rămâne fără gaz, care reprezintă o modalitate de sponsorizare a regimului de la Tiraspol. 

Experții cred că acest contract nu va fi reziliat de către Moscova.  

„Pentru Kremlin, e important să mențină schema de finanțare a separatismului în Transnistria. Altfel, decât prin contractul cu MoldovaGaz ei n-au cum să dea gaz încolo. Eu nu am văzut semne în retorica Kremlinului că ei ar fi gata să-și schimbe interesele geopolitice aici în regiune și să renunțe la Transnistria”, a declarat expertul Sergiu Tofilat. 

În ultimii cinci ani, ambele maluri ale Nistrului au importat până la trei miliarde de metri cubi de gaz, anual. Dintre acestea, un miliard de metri cubi i-a revenit în fiecare an malului drept, iar două miliarde - regiunii transnistrene. 

De peste 30 de ani, Tiraspolul nu a achitat pentru gazele livrate, datoria acumulată constituind peste 7 miliarde de dolari. 

De altfel, problema gazului a fost laitmotivul ultimelor săptămâni în statele europene, liderii multora dintre care au vorbit tot mai des despre necesitatea impunerii unui embargo la importul de gaze rusești. Experții cred că un asemenea embargo ar influența pozitiv Republica Moldova, însă subliniază că renunțarea la gazul rusesc poate avea loc treptat, în caz contrar existând riscul unei creșteri mari a prețurilor. 

Reglementarea conflictului, o necunoscută

Populația din regiunea transnistreană a scăzut cu 28,5% în 20 de ani. Aceasta este formată astăzi în principal din etnici moldoveni, ruși și ucraineni. Cu toate acestea, toți liderii care s-au perindat în fruntea regiunii transnistrene au menținut o singură retorică: cea prorusă. 

De-a lungul timpului, regimul transnistrean a beneficiat de suport politic și economic din partea Rusiei și parțial a Ucrainei, dar și a anumitor actori politici și economici din Chișinău. 

Din perspectiva comunității internaționale, conflictul transnistrean constă din câteva probleme, care de 30 de ani rămân nesoluționate. Prima ar fi problema retragerii trupelor rusești din stânga Nistrului conform angajamentelor asumate de către Federația Rusă la summitul OSCE de la Istanbul, în noiembrie 1999. A doua problemă ține de negocierile privind soluționarea politică a conflictului și identificarea unui statut pentru Transnistria în cadrul Moldovei reîntregite. O a treia problemă se referă la cine vor fi garanții reglementării transnistrene.

Formatul de negocieri „5+2” include Republica Moldova și Transnistria ca părți, OSCE, Federația Rusă și Ucraina ca mediatori, precum și Uniunea Europeană și Statele Unite ca observatori. Din cauza războiului din Ucraina, acest format a devenit nefuncțional, iar negocierile au intrat în blocaj. 

Munițiile de la Cobasna și avertizările ucrainenilor

Federația Rusă are în stânga Nistrului un contingent de 1.500 de militari care, prin rotație, asigură componenta rusească în așa-numita misiune de pacificare de pe Nistru și paza depozitului de muniții vechi de la Cobasna.

Acest depozit este considerat a fi unul dintre cele mai mari din Europa de Est. Potrivit unor aproximări, aici ar fi păstrate până la 20.000 de tone de arme din epoca sovietică, provenite din Armata a 14-a a URSS, dar și din fostele state Cehoslovacia și Germania de Est.

Despre pericolele existenței acestui depozit într-o zonă necontrolată de autoritățile constituționale s-a discutat în mai multe rânduri. Totodată, anterior, Academia de Științe a Moldovei a stabilit că o eventuală explozie a depozitului de muniții, care și-au depășit demult data de expirare, ar fi echivalentă cu bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. 

Au existat mai multe încercări și apeluri de a retrage atât armele din depozitul de muniții de la Cobasna, cât și soldații ruși din Transnistria. În timpul summitului de la Istanbul din 1999, Rusia a promis că își va retrage complet armele și soldații, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

După izbucnirea războiului din Ucraina au planat suspiciuni că aceste forțele rusești din stânga Nistrului ar putea fi implicate în violențele din țara vecină. Autoritățile de la Chișinău au declarat că nu dețin informații care ar confirma aceste afirmații, dar au subliniat că anumite riscuri există. 

Stânga Nistrului a negat orice posibilă implicare, însă avertizările au continuat. Cea mai recentă a fost făcută pe 11 aprilie.

„Este posibil ca Forțele Armate ale Federației Ruse să desfășoare acțiuni provocatoare în regiunea transnistreană a Republicii Moldova pentru a acuza Ucraina de agresiune împotriva statului vecin”, se arată într-un comunicat de presă al Forțelor Armate de la Kiev.

Semnale au venit și din partea ministerului Apărării al Marii Britanii. Potrivit acestuia, Rusia ar încerca să recruteze persoane din regiunea transnistreană, pentru a-și consolida forțele armate pe fundalul pierderilor suferite în Ucraina. 

Cu toate acestea, unii experți din Ucraina susțin că militarii din stânga Nistrului nu ar reprezenta o amenințare la adresa Kievului, dar că aceștia ar putea organiza anumite provocări. 

Artem Filipenko, care a reprezentat Institutul Național de Studii Strategice din Odesa înainte de război și care acum este el însuși un luptător al Forțelor Armate crede că un eventual atac din regiunea transnistreană ar duce la înfrângerea contingentului militar rus din Transnistria. 

„Acum, Transnistria joacă rolul tradițional de pacoste - nu mortală, dar de distragere a atenției. Elita transnistreană, care aparține holdingului Sheriff, în general, ar dori să mențină status quo-ul unei zone gri de contrabandă”, a notat Filipenko pentru presa ucraineană.

Sheriff este un holding format din mai multe companii care dețin monopolul în diverse domenii. Acesta a luat naștere în 1993, iar trei ani mai târziu pe teritoriul din stânga Nistrului a apărut o rețea de magazine, care numără astăzi 26 de supermarket-uri cu același nume. În 1998, activitatea companiei s-a extins. Au apărut benzinăriile Sheriff, astăzi 15 în total. Holding-ul Sheriff mai deține două depozite de petrol și două centre auto.

Șeful Sheriff Tiraspol este Victor Gușan. Potrivit rise.md, pe lângă dezvoltarea imperiului Sheriff pe teritoriul din stânga Nistrului, Victor Gușan a mai fondat companii și pe malul drept, dar și în Ucraina, în țări membre ale Uniunii Europene, precum și în jurisdicții off-shore. Pentru aceasta, Gușan ar fi folosit actele de identitate eliberate de trei țări – Republica Moldova, Ucraina și Federația Rusă.