Marți dimineață am aflat despre moartea adolescentei transgen, Felis, care s-a sinucis, după lungi luni de calvar la școală. Felis a fost hărțuită verbal și fizic sub ochii impasibili ai profesorilor, administrației școlare și a Ministerului Educației și Cercetării. Mai mult, aceștia au ales s-o învinuiască pe copilă. Ea inventează.
Într-o societatea ca a noastră, un copil e vulnerabil implicit - el nu are dreptate, atât timp cât adulții nu-i oferă acest privilegiu. Stăpânii dreptății și adevărului sunt cei mari și puternici, nicicum copiii. Așa gândim de secole și se pare că nu prea ne grăbim să ne revizuim standardele.
Autor:
Tot marți, o educatoare din Telenești, pe nume Tatiana Cușnir, și-a arătat pe Facebook admirația pentru virilitatea soldaților ruși care au violat o femeie din Herson, timp de 13 ore.
„sunt super de au putut 13 ore, chiar și pe rând”
Autor:
Să te naști femeie nu este întotdeauna îndeajuns pentru a avea empatie, compasiune și solidaritate pentru alte femei. Așa cum faptul de a fi om nu este egal cu umanitate. Aceste calități se cultivă. Dacă are cine le cultiva și dacă există un mediu prielnic cultivării.
Întrebată de reportera portalului Stopfals.md cum a putut scrie un astfel de comentariu în contextul unui viol comis cu atâta cruzime, educatoarea se justifică și spune că oamenii nu i-au înțeles corect mesajul, că de fapt ea nu a aprobat violul, ci... „virilitatea” soldaților care au putut fi activi din punct de vedere sexual 13 ore la rând”(!!!)
Autor:
Violența este normalizată în societatea noastră. Bătaia, abuzul verbal, batjocura, hărțuirea sexuală, violurile fac parte din arsenalul nostru de luptă cu frustrările și sărăcia interioară. Când nu înțelegi ce se întâmplă cu tine și cu lumea din jurul tău, dai cu pumnul sau vorbești aiurea. Pentru că doar asta știi să faci.
Lașitatea este alt semn distinctiv al nostru. El vine ca bonus la violență și prostie. Să faci un rău și să nu recunoști. Să spui o prostie și să nu recunoști. Să găsești întotdeauna justificări. Să dai vina pe alții. De dorit pe cei mai vulnerabili. Sau pe oamenii care n-au înțeles ce-ai avut în vedere.
Răspunsul la întrebarea cum ajung astfel de oameni în sistemul de învățământ e simplă. Ei reprezintă societatea noastră. Ei fac parte din majoritate, oricât de tare n-am vrea să vedem acest raport.
Autor:
Când oriunde întorci capul e sărăcie materială și morală, când educația n-a fost niciodată o prioritate, iar unica mișcare spre o lume mai normală sunt declarațiile autorităților, făcute doar atunci când opinia publică îi strânge cu ușa, fără, însă, să urmeze vreo schimbare fundamentală în sistem, nu te poți aștepta la altceva. Pentru că nu se face loc de altceva.
Ce facem? Pentru că cine e vinovat e clar.
Ar trebui să ne trezim în fiecare dimineața cu această întrebare pe vârful limbii, s-o purtăm cu noi zi de zi și s-o punem în fiece clipă autorităților, aleșilor poporului, administrațiilor școlare și a grădinițelor.
An de an pierdem oameni valoroși, pentru că tot mai puțini moldoveni sunt dispuși să-și sacrifice copiii sistemului de învățământ din Moldova. Așteptăm să plece toți?
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.