Abuzuri asupra copiilor

„Au fost înregistrate sute de cazuri de viol, inclusiv ale fetelor minore, a copiilor foarte mici și chiar a bebelușilor. Este teribil să vorbești despre aceasta, dar este adevărat, s-a întâmplat”, a declarat președintele Ucrainei în timpul unui discurs în fața Parlamentului Lituaniei. 

Mai târziu, ororile prin care au trecut copiii au fost descrise de avocata poporului din Ucraina, Ludmila Denisova. Potrivit acesteia, printre numeroasele victime s-ar numără un băiat de 11 ani, o minoră de 16 ani și o adolescentă de 14 ani, care a rămas însărcinată în urma abuzurilor.

Potrivit experților, într-un război sunt supuși torturii cele mai vulnerabile categorii sociale: femeile, copiii, oamenii cu dizabilități. Supunerea copiilor abuzurilor sexuale poate avea la bază mai multe motive. Unul dintre ele sunt particularitățile psihice ale violatorului, propriile prejudecăți și valori privind conceptul de tortură, abuz. Un nivel de psihopatie a acestuia, traumele anterioare sunt și ele motive care duc la asemenea abuzuri, alături de dorința de a-și impune propria putere și de a asupri un număr mai mare de oameni prin inducerea fricii.

„Manifestarea unui comportament în masă deseori este influențată de „efectul turmei” sau „instinctul turmei”. În contextul unui război, un soldat simte necesitatea de a se afilia unui grup anumit, cel ce atacă sau cel ce este atacat. Prin urmare, acesta va urma și regulile nescrise ale grupului, inclusiv comportamentele în masă degradante, dacă acestea presupun un scop suprem comun. În cazul violurilor comise pe timp de război – tortura inamicului”, a declarat pentru AGORA Daniela Dabija, psihoterapeut,  care, în prezent, lucrează cu refugiații din Ucraina stabiliți în țara noastră, inclusiv femei, fete și copii care au trăit traumele războiului pe pielea lor.

Potrivit ei, consecințele psihologice pentru copii în urma unor asemenea traumatisme sunt multiple, începând de la dezvoltarea unui sistem de organizare disfuncțional în viața adultă, comportamente sexualizate, riscul de a cădea victimă altor abuzuri sexuale sau exploatare, manifestarea agresivității asupra celorlalți mai vulnerabili, dificultatea în creare de relații sănătoase, precum și dezvoltarea unor patologii psihiatrice.

Profilul psihologic al violatorului

Potrivit psihologilor,  acțiunile violatorilor sunt motivate inclusiv de valorile culturale care se transmit la nivel de educație și etnie. Un rol îl joacă și nivelul de acceptare a violului drept o armă specifică în război, care este mai ridicat pentru societățile unde femeia este devalorizată și tratată ca un obiect sexual și, prin urmare, comportamentul denigrator în raport cu femeile și fetele este considerat unul firesc.

 „Un alt element important al profilului psihologic al unui soldat abuzator sexual îl reprezintă pregătirea psihologică specială pentru militari. Aceasta presupune în mod obligatoriu o rezistență  psihologică înaltă pentru trăirea situațiilor traumatice, dar și un nivel foarte scăzut de empatie, astfel încât acesta să poată produce cât mai multe daune inamicului”, spune Daniela Dabija. 

Citește și: De ce se repetă istoria violențelor și masacrelor pe timp de război? Istoric: Când demonizezi inamicul, nu mai judeci în termeni etici (LONGREAD)

Violul reprezintă un abuz sexual asupra unei persoane cu scop de a-și satisface poftele sexuale. Însă, atunci când vorbim despre violuri în masă în contextul unui război, este important să ținem cont de mai multe aspecte, subliniază specialiștii.

 „Violul este „o formă ieftină” de tortură, nu necesită investiții (arme, resurse). Cel mai des, scopul violatorului este intimidarea, manipularea și provocarea pagubelor umane, distrugerea psihologică a populației prin metode inumane și umilitoare. Violul înseamnă un abuz, adică o relație bazată pe frică, supunere și, nu în ultimul rând, manifestarea controlului și puterii. Iar impunerea controlului și puterii  reprezintă aducerea în masă a percepției despre „măreția și atotputernicia” atacatorului/agresorului. Violul induce tensiune și vulnerabilitate psihologică în societate. Violurile în masă sunt o formă de manipulare, cu scopul de a slăbi spiritul de luptă și rezistență. Totodată, pe timp de război, indiferent de parte cui luptă soldații, aceștia sunt martori la multiple omoruri, vătămări corporale. Chiar dacă soldații au o pregătire specială, fizică și psihologică, condițiile de război reprezintă factori extrem de severi pentru acumularea de stres și tensiune. Arhivele marilor războaie ne vorbesc despre rapoarte sexuale forțate ca mecanism de tortură, dar și ca mecanism de adaptare, prin eliminarea adrenalinei”, spune Daniela Dabija. 

Mărturiile victimelor

Atunci când trupele rusești au părăsit Bucea, oamenii legii au găsit un subsol unde 25 de fete și femei de la 14 până la 24 de ani au fost violate în timp ce erau ținute ostatice. Nouă dintre victime au rămas însărcinate. 

Multe dintre victimele violurilor nu au supraviețuit. Au fost raportate cazuri în care femeile supuse abuzurilor au fost incendiate, unele au fost găsite omorâte în propriile case.

Specialiștii din Ucraina spune că la suprafață apar tot mai multe cazuri, întrucât unele victime au preferat o perioadă să țină sub tăcere ceea ce li s-a întâmplat. Dintr-un articol al Mediazona aflăm că multe dintre ele nu au fost încă văzute de medici sau psihologi, preferând consultațiile de la distanță, din cauza ezitării de a-și dezvălui identitatea.

„O fată nu vorbește bine pentru că a fost bătută în față când a fost violată  și nu are dinți”, spune Ekaterina Galiant, o psihologă din Kiev.

Acum aceasta se află la Talin, unde lucrează în două maternități locale cu femei refugiate din Ucraina.

Trei fete care au fost violate de soldații ruși, care au 16, 17 și 20 de ani, au contactat-o pe Ekaterina în rețelele sociale, doi dintre ei la sfatul unor cunoștințe. Psihologul spune că lucrează cu ele individual în zoom: camera ei este pornită, cea a victimelor - nu. Ekaterina nu le cunoaște numele reale și, deocamdată, nu pune prea multe întrebări - uneori conversația durează doar 5-10 minute, apoi fetele încep să plângă și se deconectează. 

„Două fete sunt din Bucea, una din Irpen”, continuă Ekaterina. „Bineînțeles, nimeni nu a scris încă în cererea lor: Am fost violată, ajutați-mă. Cele mai multi dintre ele scriu: Nu văd sensul vieții, am gânduri sinucigașe, nu pot dormi, nu pot mânca, nu mă pot atinge, îmi urăsc corpul și așa mai departe”.

Toate cele trei fete spun că militarii se deplasau în grupuri de vârste diferite, de la trei la cinci. „Cei mai mulți erau soldați tineri, sub treizeci de ani, și întotdeauna era cineva mai în vârstă cu ei, de 40-50 de ani”, spune psihologul. Seara intrau în case. Toți soldații, după cum își amintesc victimele, erau în stare de ebrietate. 

Una dintre pacientele Ekaterinei, în vârstă de 17 ani, și-a pierdut cunoștința în timpul violului. „Și era chiar fericită de asta. Toate cele trei fete au reușit să scape din casă atunci când soldații care le-au violat au adormit”. 

Ekaterina nu știe unde se află acum fetele care au abordat-o, deoarece și acest lucru face parte din acordul lor. Încercând să facă o anamneză medicală și să ofere asistență, psihologul a aflat și despre leziunile fizice.

„Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este faptul că niciuna dintre aceste fete nu a mers încă la un ginecolog. (...) Acesta este genul de problemă care mă doare și pe mine. Înțeleg că, dacă, în linii mari, au trecut deja două săptămâni și au infecții sau sarcini, atunci această problemă trebuie abordată cumva”.

Primul viol a ieșit la iveală când procurorul general al Ucrainei, Irina Venediktova, a declarat într-o postare pe Facebook că un soldat rus a ucis un civil neînarmat și apoi a violat-o în mod repetat pe soția acestuia. Câteva zile mai târziu, Casa Albă a declarat că este îngrijorată de rapoartele emergente privind violențele sexuale din Ucraina.

Mai târziu, The Times of London a publicat relatarea înfiorătoare a femeii. Folosind pseudonimul Natalia, aceasta i-a spus unui reporter că se afla în casa ei dintr-un sat din apropierea capitalei ucrainene, Kiev, când a auzit pași și s-a auzit o împușcătură. Câteva clipe mai târziu, soțul ei zăcea mort în fața ușii de la intrare, iar doi soldați ruși erau lângă ea, unul dintre ei ținându-i arma la tâmplă.

 „L-am împușcat pe soțul tău pentru că era nazist”, i-a spus soldatul rus, înainte ca el și celălalt soldat să o violeze, în timp ce fiul ei de 4 ani plângea într-o cameră de alături, potrivit The Times. Ea a spus că a fost violată ulterior a doua oară de către soldați, iar în cele din urmă a reușit să fugă în vestul Ucrainei cu fiul ei.

 „Aș fi putut să tac, dar când am ajuns la poliție, sora soțului meu m-a făcut să vorbesc, și nu a mai fost cale de întoarcere”, a declarat ea, citată de The Times. "Înțeleg că mulți oameni care au fost răniți ar rămâne tăcuți pentru că le este frică. O mulțime de oameni nu cred că se întâmplă lucruri teribile ca acestea".

Violul și agresiunea sexuală sunt considerate crime de război și o încălcare a dreptului umanitar internațional, iar atât procurorul general al Ucrainei, cât și Curtea Penală Internațională au declarat că vor deschide anchete privind violențele sexuale raportate. Dar ceea ce în prezent pare a fi o posibilitate îndepărtată de a se face dreptate nu a făcut prea mult pentru a liniști temerile femeilor ucrainene cu privire la ceea ce se poate întâmpla în continuare într-un război care este departe de a se fi încheiat.

Potrivit Convenției de la Geneva privind protecția persoanelor civile în timp de război, „femeile vor fi protejate în special împotriva oricărui atac la adresa lor, onoarea lor, în special împotriva violului, a prostituției forțate sau a oricărei alte forme de violență orice formă de agresiune indecentă”.

Forțele rusești și grupurile armate susținute de Moscova au fost acuzate de comiterea de violențe sexuale în alte conflicte - cel mai recent implicând deținuți în estul Ucrainei.

În această lună, ministrul de externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, a declarat că are puțină încredere în faptul că organizațiile internaționale, cum ar fi Curtea Penală Internațională de la Haga, îi vor trage la răspundere pe soldații ruși. „Când soldații ruși violează femei în orașele ucrainene - este dificil, desigur, să vorbim despre eficiența dreptului internațional”, a declarat acesta.

Istoria se repetă 

Violul și alte forme de violență sexuală au însoțit conflictele armate de-a lungul istoriei. Potrivit documentelor, în al doilea război mondial, până în 1944, violul nu făcea parte dintr-o politică de represiune. În lupta împotriva rezistenței, însă, acesta a devenit sistematic. 

 În depoziția unui membru francez al Gestapo-ului din orașul francez Clermont-Ferrand, bărbatul a confirmat că femeile erau inițial dezbrăcate. O cameră adiacentă era folosită pentru a viola femeile deținute cu forța sau în schimbul promisiunii false de a fi eliberate. Aici, violurile femeilor par să fi fost sistematice. Torționarul a declarat:  „Așa au fost supuse la voința noastră douăzeci de femei sau fete tinere în această privință. Forța cerea ca ele să ne permită să ne satisfacem pasiunea”. 

Mutilările au confirmat schimbarea de natură a violențelor sexuale practicate începând cu 1944. A ataca organele sexuale ale inamicului, indiferent dacă era combatant sau civil, bărbat sau femeie, era o modalitate de a impune oroarea, violul nu era altceva decât o armă de război. Asemănător jafurilor, incendiilor sau crimelor, el era totuși distinct, deoarece viza în primul rând femeile.

Pe măsură ce trupele aliate au intrat și au ocupat teritoriul german în ultimele etape ale celui de-al Doilea Război Mondial, au avut loc violuri în masă ale femeilor, atât în legătură cu operațiunile de luptă, cât și în timpul ocupației ulterioare a Germaniei. Cercetătorii sunt de acord că majoritatea violurilor au fost comise de trupele de ocupație sovietice. Violurile din timpul războiului au fost urmate de decenii de tăcere.

Potrivit istoricului Antony Beevor, ale cărui cărți au fost interzise în 2015 în unele școli și colegii rusești, dosarele NKVD (poliția secretă sovietică) au dezvăluit că liderii știau ce se întâmpla, dar nu au făcut mare lucru pentru a opri acest lucru. Adesea, unitățile din eșalonul din spate au fost cele care au comis violurile. Potrivit profesorului Oleg Rzheshevsky,  „4.148 de ofițeri ai Armatei Roșii și mulți soldați au fost pedepsiți pentru comiterea de atrocități”. Numărul exact al femeilor și fetelor germane violate de trupele sovietice în timpul războiului și al ocupației este incert, dar istoricii estimează că numărul lor este probabil de ordinul sutelor de mii și posibil chiar de două milioane.

Majoritatea agresiunilor au fost comise în zona de ocupație sovietică, estimările privind numărul de femei germane violate de soldații sovietici au ajuns până la 2 milioane. Potrivit istoricului William Hitchcock, în multe cazuri, femeile au fost victimele unor violuri repetate, unele chiar de 60-70 de ori. Se crede că cel puțin 100.000 de femei au fost violate în Berlin, pe baza ratelor de avorturi în creștere în lunile următoare și a rapoartelor contemporane din spitale, cu un număr estimat de 10.000 de femei care au murit în urma violului. Decesele feminine în legătură cu violurile din Germania, în general, sunt estimate la 240.000. Antony Beevor îl descrie ca fiind cel mai mare fenomen de viol în masă din istorie.