„Violul este «o formă ieftină» de tortură, nu necesită investiții sau arme”. De Denim Day, vorbim despre victimele agresiunii sexuale în timpul războiului din Ucraina (INTERVIU)

„Violul este «o formă ieftină» de tortură, nu necesită investiții sau arme”. De Denim Day, vorbim despre victimele agresiunii sexuale în timpul războiului din Ucraina (INTERVIU)
FOTO: TIME

De 30 de ani, în ultima zi de miercuri a lunii aprilie, în lume e marcată „Ziua Blugilor”, „Denim Day”, ziua în care ne solidarizăm cu victimele agresiunii sexuale. În semn de solidaritate cu sutele de femei și fete care au fost supuse violențelor sexuale în masă comise cu deosebită cruzime în Ucraina, Centrul Internațional „La Strada” dedică activitățile din cadrul campaniei Denim Day Moldova 2022 tuturor supraviețuitoarelor violenței în bază de gen din țara vecină. Mai devreme, la AGORA am publicat un material dedicat exclusiv membrilor comunității, în care am relatat despre violurile comise în timpul războiului din Ucraina. De Denim Day, publicăm interviul realizat pentru acest longread cu psihologa și psihoterapeuta Daniela Dabija, care are o experiență de mai bine de cinci ani în asistența psihologică oferită victimelor abuzurilor sexuale, femei și fete. Daniela Dabija lucrează cu refugiatele din Ucraina stabilite în țara noastră, femei, fete și copii care au trăit traumele războiului pe pielea lor. 

AGORA: Violul a fost mereu un fenomen ce a însoțit războaiele, însă a fost pus de rând cu crimele de război, de către Națiunile Unite, abia la începutul anilor 90. De ce războaiele aduc cu sine, pe lângă pagubă, morți și agresiune, și violuri?

Daniela Dabija: Războiul înseamnă pagube umane, materiale și violență în toate formele ei. Violul este una din formele de tortură aplicate pe parcursul istoriei. În timpul unui război, aproape toate metodele de comunicare sau monitorizare a felului în care sunt respectate drepturile omului sunt blocate, perturbate, astfel încât monitorizarea și evaluarea situației este mai dificilă. Din cauza accesului restricționat la servicii specializate (justiție, medicină), „libertatea” de a săvârși un viol este mai mare.

Mai exact, cenzorii psihici se mențin la un nivel foarte scăzut, pentru a nu eticheta violul drept infracțiune în raport cu un cineva, ci drept o armă de război.

Daniela Dabija, psihologă și psihoterapeută

În război, oamenii se cataloghează în cei care atacă și cei care sunt atacați/asupriți. Cel mai frecvent, victimele violurilor sunt femeile sau fetele. Pe timp de război, bărbații pleacă să lupte, iar femeile și copiii rămân singuri, fără protecție și neajutorați. Astfel, femeia devine și mai vulnerabilă și poate deveni ușor pradă pentru violatori. La fel, luăm în considerație vulnerabilitatea psihologică și frica de agresor, frica de a muri. Un război înseamna și violuri, pentru că este acutizat sentimentul de frică, neajutorare, dorința de a supraviețui, de rând cu dorința agresorilor de a deține controlul.

Vezi și: Violul, crimă de război. Despre profilurile psihologice ale agresorilor și repercursiunile asupra victimelor (LONGREAD)

Violul a fost numit și armă de război, nu doar crimă, relativ recent. Cum explicați această catalogare?

Violul ca armă de război presupune aplicarea în masă a abuzurilor sexuale de către soldați/militari/atacanți în raport cu categoriile vulnerabile ale societății, cel mai frecvent femei și copii. Arma de război semnifică în mod direct tortura asupra categoriilor sociale care nu luptă, civili, cu scopul de a nimici fizic și psihologic populația din teritoriul atacat. Totodată, abuzul sexual reprezintă  o formă de abuz umilitoare și cu un impact traumatizant extrem de sever.

Violurile sunt însă și un factor destabilizator foarte puternic pentru cei de pe front, care sunt afectați știind că asemenea abuzuri se pot întâmpla cu persoanele dragi de acasă, care au rămas neajutorate.

Daniela Dabija, psihologă și psihoterapeută

Cu toate că violul e oricând o agresiune și o atrocitate, credeți că există o diferență între violul pe timp de pace și cel pe timp de război, din punct de vedere al violatorului? Ce mișcă agresorul?

Violul este un abuz sexual asupra unei persoane cu scop de a-și satisface poftele sexuale. Însă, atunci când vorbim despre violuri în masă în contextul unui război, este important să ținem cont de câteva aspecte. În primul rând, că violul este „o formă ieftină” de tortură, nu necesită investiții precum arme sau resurse. Cel mai des, scopul violatorului este intimidarea, manipularea și provocarea pagubelor umane, cum ar fi distrugerea psihologică a populației prin metode inumane și umilitoare.

Violul înseamnă un abuz, adică o relație bazată pe frică, supunere și, nu în ultimul rând, manifestarea controlului și puterii. Iar impunerea controlului și puterii  reprezintă aducerea în masă a percepției despre „măreția și atotputernicia” atacatorului/agresorului. Violul induce tensiune și vulnerabilitate psihologică în societate. Violurile în masă sunt o formă de manipulare, cu scopul de a slăbi spiritul de luptă și rezistență.

Totodată, pe timp de război, indiferent de parte cui luptă soldații, aceștia sunt martori la multiple omoruri, vătămări corporale. Chiar dacă soldații au o pregătire specială, fizică și psihologică, condițiile de război reprezintă factori extrem de severi pentru acumularea de stres și tensiune.

Arhivele marilor războaie ne vorbesc despre rapoarte sexuale forțate ca mecanism de tortură, dar și ca mecanism de adaptare, prin eliminarea adrenalinei.

Daniela Dabija, psihologă și psihoterapeută

Care este profilul psihologic al unui soldat care recurge la asemenea acțiuni?

Manifestarea unui comportament în masă deseori este influențată de „efectul turmei” sau „instinctul turmei”. În contextul unui război, un soldat simte necesitatea de a se afilia unui grup anumit (cel ce atacă sau cel ce este atacat). Prin urmare, acesta va urma și regulile nescrise ale grupului, inclusiv comportamentele în masă degradante, dacă acestea presupun un scop suprem comun. În cazul violurilor comise pe timp de război – tortura inamicului.

Trebuie să menționăm și valorile culturale care se transmit la nivel de educație și etnie.

Nivelul de acceptare a violului drept o armă specifică în război este mai ridicat pentru societățile unde femeia este devalorizată și tratată ca un obiect sexual și, prin urmare, comportamentul denigrator în raport cu femeile și fetele este considerat unul firesc.

Daniela Dabija, psihologă și psihoterapeută

Un alt element important al profilului psihologic al unui soldat abuzator sexual îl reprezintă pregătirea psihologică specială pentru militari. Aceasta presupune în mod obligatoriu o rezistență  psihologică înaltă pentru trăirea situațiilor traumatice, dar și un nivel foarte scăzut de empatie, astfel încît acesta să poată produce cât mai multe daune inamicului.

 Victimele violului pe timp de război au de înfruntat nu doar trauma fizică și psihologică a agresiunii sexuale, ci și pericolul morții de la bombardamente, lipsuri, inclusiv igienice. Ce mecanisme de coping dezvoltă victimele? Care sunt consecințele psihologice pentru femeile supuse violențelor sexuale în timpul conflictelor militare?

Consecințele pentru victime sunt multiple și depind de mulți factori. O urmare e dezvoltarea traumelor psihologice, de la tulburări până la patologii. Însă acestea se manifestă și pot fi identificate abia după perioade îndelungate după comiterea abuzului propriu-zis. Printre consecințele cele mai lejere pot fi anxietățile, traumele sexuale cu urmări fiziologice, depresiile, criza de identitate. Printre consecințele mai grave sunt nevrozele, depresiile acute, patologiile mintale severe, dezvoltarea fobiilor, manifestarea agresivității, tiraniei în raport cu cei mai vulnerabili,  până la comportamente de autodistrugere (suicid sau autovătămare sistematică).

Dacă victima rămâne în mediul violatorului sau este ținută prizonieră, atunci cel mai probabil va dezvolta sindromul Stockholm. Iar dorința de a supraviețui o va face și mai vulnerabilă, o va demotiva să opună rezistență. Va dezvolta un sentiment puternic de neajutorare și neputință în fața violatorului.

În momentul când victima reușește să evadeze într-un mediu securizant pentru viața sa, oroarea pe care o simte este mult mai mare.

Întrucât scopul ei nu mai este să supraviețuiască, psihicul victimei se concentrează asupra evenimentului traumatizant. Acest context este unul prielnic și favorizant pentru a dezvolta depresii, tulburări neurologice.

Daniela Dabija, psihologă și psihoterapeută

Iar în cazul victimei care a suferit un abuz sexual, dar rămâne în câmpul războiului, puterea ei de mobilizare rămâne sporită, întrucât nevoia de supraviețuire o face să reflecteze doar asupra întrebărilor legate de viață și  moarte. Victima întâmpină dificultăți în conectarea la propriile emoții, trăiri sau senzații corporale pentru „a digera” tortura fizică trăită.

În lumina ultimelor cazuri de viol semnalate în Ucraina, presa locală a difuzat, cu ajutorul unor ginecologi și psihologi și sfaturi practice ce să faci dacă ai fost violat(ă). Dacă sfaturile despre fizic sunt mai ușor de urmat, cum rămâne cu recuperarea psihologică?

Recuperarea psihologică este un proces de lungă durată și este dificilă în contextul unui război, pentru că războiul înseamnă instabilitate, insecuritate și pericol iminent pentru viață în orice clipă. Pierderile apropiaților, la fel, vor afecta starea psihologică a victimei și vor perturba procesul de recuperare psihologică.

Atunci când vorbim despre reabilitarea psihologică, trebuie să luăm în considerație asigurarea necesităților de bază ale individului – securitate, condiții fizice (hrană, apă, temperaturi adecvate), integritate emoțională, bunăstarea celor apropiați – copii, părinți. Dacă acestea nu sunt satisfăcute, atunci persoana nu dispune de resurse suficiente pentru o reabilitare psihologică eficientă, completă. În cazul victimei abuzului sexual în contextul unui război, este mai relevant să mentionăm susținerea psihologică, și abia apoi, pe termen lung, în condiții de pace și într-un spațiu securizant, să-i putem acorda asistență de reabilitare psihologică propriu-zisă.

În unele cazuri, abuzurilor sexuale sunt supuși și copiii, cum se explică acest fapt?

Într-un război sunt supuși torturii cele mai vulnerabile categorii sociale – femeile, copiii, oamenii cu dizabilități. Supunerea copiilor abuzurilor sexuale poate avea la bază mai multe motive:

·      Particularitățile psihice ale violatorului, propriile prejudecăți și valori privind conceptul de tortură, abuz și identitatea unui minor.

·      Un nivel de psihopatie a acestuia, traume anterioare.

·      Impunerea propriei puteri, de a asupri un număr mai mare de oameni prin inducerea fricii.

Care sunt consecințele psihologice pentru copii în urma unor asemenea traumatisme?

·      Traume psihologice

·      Dezvoltarea unui sistem de organizare disfuncțional în viața adultă

·      Comportamente sexualizate, riscul de a cădea victimă altor abuzuri sexuale sau exploatare.

·      Manifestarea agresivității asupra celorlalți mai vulnerabili

·      Dificultatea în creare de relații sănătoase

·      Dezvoltarea unor patologii psihiatrice.

Cum se schimbă comportamentul în societate și în familie al unui soldat care a fost inițiator al abuzurilor sexuale în timpul unui conflict armat? Există riscul că acesta va repeta asemenea acțiuni?

Comportamentul în familie depinde de valorile culturale acceptate în această societate.

Un soldat care a violat pe timp de război va da dovadă de percepție disociativă. Căci, pe de o parte, violul va rămâne o crimă, iar abuzul în masă asupra copiilor - un subiect sensibil în societate și condamnabil. Pe de altă parte, va exista mereu percepția că la război fiecare luptă cum poate.

Daniela Dabija, psihologă și psihoterapeută

Iar conștientizarea socială a masacrului produs se poate realiza doar în timp, în dependență de modalitatea de mediatizare, reflectare a evenimentelor și anumitor aspecte subtile, cum ar fi blamarea altor actori de nivel înalt, care se fac responsabili pentru comiterea masacrelor. Bineînțeles că există riscul ca aceste atrocități să se repete. Mai mult, în urma dobândirii unor traume sau în rezultatul dezvoltării sindromului post traumatic, individul poate normaliza un comportament abuziv, iar limitele de manifestare ulterioară a traumelor sunt imprevizibile. În cazul soldaților care sunt tătici, există riscul transmiterii comportamentelor abuzive din tată în fiu – copiii lor, în special băiețeii, vor fi încurajați să demonstreze comportamente abuzive, for fi educați, cel mai probabil, în spiritul unei masculinități toxice.

Notă: Istoria „Denim Day” a început în anul 1992, în Italia, când un judecător al Curții Supreme de Justiție a decis să anuleze condamnarea făptuitorului pe un caz de viol, argumentând că, din motiv că victima purta blugi strâmți, aceasta ar fi trebuit să-l ajute pe violator să-i scoată blugii. În opinia instanței, acest fapt ar fi însemnat consimțământul victimei. A doua zi, femeile din Parlamentul italian au venit la serviciu purtând blugi, contrar protocolului vestimentar, în semn de solidaritate cu victima. Din acel an, Denim Day se marchează în numeroase state din Europa și SUA în ultima zi de miercuri a lunii aprilie, ca acțiune de protest împotriva atitudinilor eronate față de infracțiunile sexuale.a

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim

Vezi și aceste știri
Letonia şi Estonia s-au retras din grupul de cooperare cu China al ţărilor din Europa Centrală şi de Est

Letonia şi Estonia s-au retras din grupul de cooperare cu China al ţărilor din Europa Centrală şi de Est

La ce vârstă se căsătoresc tinerii din R. Moldova? Datele Biroului Național de Statistică

La ce vârstă se căsătoresc tinerii din R. Moldova? Datele Biroului Național de Statistică

Top șapte orașe din R. Moldova cu cea mai mare proporție a tinerilor: Bălți, Ungheni și Chișinău, pe primele locuri (INFOGRAFIC)

Top șapte orașe din R. Moldova cu cea mai mare proporție a tinerilor: Bălți, Ungheni și Chișinău, pe primele locuri (INFOGRAFIC)

Advertoriale
Farmacia Familiei extinde rețeaua de Hyper Farmacii DITA (VIDEO)

Farmacia Familiei extinde rețeaua de Hyper Farmacii DITA (VIDEO)

Despre finanțe și investiții, pe înțelesul tinerilor, cu Lilian Guzun, CEO Iute Credit  (VIDEO)

Despre finanțe și investiții, pe înțelesul tinerilor, cu Lilian Guzun, CEO Iute Credit  (VIDEO)

Soluția de plată Garmin Pay, disponibilă pentru deținătorii cardurilor Mastercard maib

Soluția de plată Garmin Pay, disponibilă pentru deținătorii cardurilor Mastercard maib

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.