Mai întâi am scos hainele, pentru că ni s-a făcut dor de ele. Apoi, am trecut la provizii. Ca, într-un final, să decidem că pericolul cel mare a trecut odată cu plecarea armatei ruse din regiunea Kievului. Când crucificatorul „Moscova” s-a scufundat, din geantă rămăsese doar amintirea.
Din sâmbăta Paștelui însă, de când au fost bombardate blocurile de locuit din Odesa, gândurile ne sunt din nou la geantă.
Autor:
Acum, cu fiecare știre din Transnistria, răspunsurile la „ce facem?” și „ce luăm?” devin tot mai deranjante. Deranjante, pentru că nu la ele ne-am fi dorit să răspundem în această viață.
Când e acel moment în care înțelegem că trebuie să ne luăm geanta și să plecăm? Cu siguranță, pentru fiecare el e diferit. Cineva deja a plecat, sub pretextul vacanței de Paști, cu planul de a observa de la distanța cum se dezvoltă evenimentele acasă. Cineva urmărește ambasadele - dacă acestea încep să-și evacueze angajații, e timpul să te evacuezi și tu cu familia. Altcineva, însă, alege să aștepte să înflorească salcâmii, pentru că așa salcâmi ca la noi nu-s nicăieri. Să-și vadă bujorii din grădină. Să trăiască primăvara din Moldova până la urmă.
Chemările la calm ale autorităților ajută doar atât cât ne ia să le ascultăm cap coadă. Or, ca și în timpul primei genți de urgență, oamenii se făceau că au încredere în ceea ce declară autoritățile, făceau și ei, la rândul lor, apel la calm pe rețelele de socializare, ca pe la spate să-și umple serile portbagajele mașinilor cu lucruri de primă și a doua necesitate.
Moldovenii nu dorm pe o ureche, indiferent de ce spun ei.
Autor:
Grija față de propria cămașă și flexibilitatea este ceea ce ne-a ajutat să supraviețuim. Acum nu e diferit.
Ne facem sau nu geanta din nou, e doar o întrebare de formă. Deciziile demult au fost luate, chiar dacă pentru unii încă sunt greu de acceptat. Ne va trebui ea sau nu, vom afla cu timpul. Când anume, rămâne de văzut. Se poate întâmpla să descoperim, fiind deja plecați, că, în fond, a fost o geantă inutilă, dar, cel puțin, ne-a dat siguranță zilei de mâine.
Dar se poate întâmpla și altceva, să ne trebuiască geanta și să n-o avem. Pentru că n-am vrut să ne panicăm, pentru că am refuzat să vedem partea hidoasă a lucrurilor, pentru că am avut încredere în autorități, chiar și atunci când nici ele nu prea aveau încredere în ceea ce spun, în Dumnezeu, în România, în Ucraina, în soarta care nu poate fi rea cu noi. Orice, numai nu în legea prudenței.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.