EDITORIAL | Țara care nu-și iubește fetele
Când trăiești într-o bulă în care demult, foarte demult s-a înțeles ce este o atenție sexuală nedorită sau o atingere împotriva voinței uneia dintre părțile implicate, hărțuirea sexuală este ceva despre care crezi că nici nu mai are sens să mai vorbești - lucrurile sunt atât de clare și transparente, încât rămâi perplex atunci când afli că aceste reguli, pentru care există și un articol în Codul Penal, au rămas pentru prea multe persoane din societatea noastră o zonă gri.
・
Acum câteva săptămâni, colegele de la Moldova.org au povestit istoria unui abuz sexual triplu, comis asupra a trei voluntare, printre care și minore, de la un centru pentru refugiați. Abuzatorul, un oarecare domn H, e un angajat al Preturii Botanica.
Adolescentele și femeile foarte tinere sunt îndeosebi de vulnerabile peste tot în lume. În spatele acestei vulnerabilități stau secole de istorie, în care locul și rolul femeii, îngust și limitat, era gândit și păzit de sistemul patriarhal.
Să fii femeie era un nenoroc din naștere. Pentru fete, însă, nenorocul era dublu: când ești foarte tânără și cu resurse insuficiente, devii o pradă ușoară.
Autor:
Din păcate, în societatea moldovenească, acest nenoroc continuă să fie actual. El a devenit o instituție chiar: dacă ești fată, corpul nu-ți aparține, iar cuvântul tău nu are nicio valoare față de cuvântul adulților. Și, dacă, doamne ferește, ți se întâmplă ceva, prima întrebare va fi care e vina ta în situația dată. Pentru că o fată întotdeauna are partea ei de vină atunci când e abuzată, hărțuită sau violată. Uneori chiar toată vina. Nu-i așa, stimați adulți?
Diana Guba, pretora sectorului Botanica, contactată de jurnaliști pe marginea cazului, a răspuns exact în această paradigmă.
{{blockquote\?Asta-i bârfă.
Au trecut două luni de zile. Hop! Și eu pot să zic că cineva m-a apucat de-o bucă Și?||
Autor:
Citesc aceste rânduri și, pe de o parte, nu vreau să cred că o femeie poate fi atât de lipsită de solidaritate, de compasiune, de înțelegere față de alte femei, cu atât mai mult față de niște fete. Dar pe de altă parte, îmi sunt atât de familiare aceste cuvinte, îmi sună în urechi ca o melodie pe care am auzit-o de-a lungul vieții de sute de ori. Sunt cuvinte cu care am crescut. Eu și toată generația mea de fete.
Dacă a pus mâna, înseamnă că ai și tu o parte de vină acolo.
Dacă a pus mâna, înseamnă că i-ai plăcut.
Ce trebuie să se întâmple cu noi, în noi, în societatea noastră, ca atunci când un bărbat, vorba pretorei Botanica, „căsătorit și cu copii”, întinde mâna neinvitat spre o fată, să îi dăm dreptate, toți, într-o gură, fetei și să-i oferim spațiu, ochi și urechi, umeri pe care să poată plânge și mâini de care să se poată apuca?
Ce trebuie să se întâmple ca să începem să ne iubim fetele, în loc ca să le sacrificăm pe altarul familiștilor exemplari?
Până a găsi toate răspunsurile, putem începe prin a ne educa altfel băieții - nu atingi o fetiță, până nu o întrebi, dacă e voie. Trasul de cosițe, drept semn de iubire juvenilă, trebuie uitat ca un vis rău.