OPINIE | Ce e asta gaslighting-ul neamurilor sau de ce nu e vina ta dacă n-ai vrut să mergi acasă de sărbători

OPINIE | Ce e asta gaslighting-ul neamurilor sau de ce nu e vina ta dacă n-ai vrut să mergi acasă de sărbători

Sărbătorile de Paști au trecut, dar o problemă rămâne actuală: ele reușesc să ne dezgolească rădăcinile. Pe de-o parte toate întâlnirile pe la case vechi și morminte, cu amintiri săpate la adâncimea a trei - patru generații, ne pot umple de resurse. Iar pe de altă parte, ne pot provoca dureri mai acute decât cele ale nervilor dentari dezgoliți. 

Unii dintre noi pot simți liniște și împăcare în familie, alții simt disconfort până și de la privirile șterse de vreme de pe pietrele funerare. E firesc. În toată istoria asta frumoasă cu blajini și sfinți, în care toată lumea se închină buneilor și sărută mâinile trudite ale părinților, nu prea este loc de emoții care ies din tipar. Cu siguranță e ceva în neregulă cu tine, dacă nu simți dragoste sau dor pentru răposați sau dacă drumul până la casa părintească devine tot mai lung și mai obositor cu fiecare an. Altfel ar trebui să atentezi la sfințenia părinților și la liniștea morților.

„Nu mai vreau acasă”- asta a fost fraza pe care am auzit-o mai des decât de obicei în ședințele de psihoterapie din ultima săptămână. Culmea e că vine de la oameni care aparent au „părinți normali”, „ca toți părinții, nimic deosebit”, „tare mult au făcut pentru mine”, „nu știu ce-o fi cu mine că nu mai vreau să-i văd atât de des, nu simt recunoștință”, „ajutați-mă să înțeleg ce se întâmplă cu mine”.

Printre motivele acestor stări de vinovăție profundă pentru cât de nesimțiți și nerecunoscători suntem ar putea fi faptul că am trecut sau poate mai trecem printr-o formă de violență emoțională numită gaslighting. Termenul își are originea în titlul unei piese de teatru din 1938, Gaslight și arată cum o persoană poate înnebuni o altă persoană, negând în mod constant realitatea evenimentelor din jur.

Iar sărbătorile care adună familii mari, cu traume comune, moștenite și transmise cu grijă, sunt o ocazie perfectă pentru a resimți experiența gaslighting-ului din copilărie.

La modul practic, se poate întâmpla atunci când ai avut un bunic de treabă, gospodar, respectat de tot satul, dar din dragostea căruia atât bunica cât și mama ta au scăpat vii prin nu știu ce minune Dumnezeiască. Sau mai rău - nimeni nu știe despre faptul că acel bunic gospodar, respectat de săteni, mai obișnuia să te atingă în locuri intime atunci când venea beat acasă. Da’ cu niciun rău. Și la cât de firesc se purta a doua zi, te întrebai dacă o fi fost adevărat sau poate ai avut tu un vis rău, mai multe nopți la rând. Și în toată idolatrizarea asta publică a acestui personaj mort de cinci ani, tu nu ai simțit niciodată că ar fi loc și pentru povestea ta.

Sau atunci când într-un moment de curaj spui că nu au făcut corect ai tăi când au decis să te lase cu bunicul violent, când îi implorai să te ia acasă. Le aduci aminte că te-au și bătut  pentru faptul că făceai mofturi fără de motiv. Dar în loc să-ți valideze emoțiile, cei mai dragi și mai sfinți te privesc în ochi și îți spun să nu mai inventezi că nu a fost niciodată așa ceva.

Cât bine ți-au făcut ei și cu câtă osândă, dar uite n-au noroc și ei de un copil recunoscător ca al vecinilor…

Ș-apoi se mai apropie unchi și mătușe la masa familiei mari din cimitir, repetă ce gospodar și om bun a fost tata. Același tată care-i bătea măr și îi alunga iarna desculț în zăpadă să caute adăpost pe la neamuri. Același tată pentru care s-a chemat o singură dată în viață poliția, dar care a doua zi și-a trimis soția să-i plătească amenda și le-a spus copiilor: „Ei, vedeți ce ați făcut?! Eu mă gândeam să vă cumpăr un tort din banii aceia, dar așa, trebuie să dăm banii poliției. Tare deștepți mai sunteți și voi, și mă-ta”.

Dar, deh, morții trebuie pomeniți doar de bine. Și apoi ajunge rândul și la tine și grupul de oameni dragi se întreabă, „cu multă grijă”, ce mare studii mai faci și tu că nu le mai termini și nici nu e clar pentru nimeni dintre rude despre ce e facultatea aceea a ta, și la vârsta ta toți aveau câte trei copii, dar pe tine nici nu te-a luat nimeni de nevastă, dar las’ că prinzi și tu unul mai bătrân, mai bolnav, divorțat, așa pe potrivă. Și e atâta „dragoste” și „grijă” în cuvintele lor…

Și discuțiile astea te duc inevitabil la momentele în care îți era extrem de greu sufletește cu tot ce se întâmpla și nu ar fi trebuit să se întâmple. Îți trece prin fața ochilor copilăria în care îți imaginai non-stop scenarii în care te-ai fi putut comporta diferit, ai fi putut arăta diferit, ai fi putut vorbi diferit, astfel încât acest om bun și gospodar, de sufletul căruia a băut azi jumătate de sat, să nu fi fost nevoit să greșească în halul ăsta. Și ți-era greu, și ascundeai cu greu gândurile, dar nu știai cum să ascunzi emoțiile. Ș-apoi venea mama, cea mai sfântă dintre pământeni și întreba:

- Da ce ai, că umbli ca o curcă plouată?

 Și poate i-ai fi spus, dacă întreba altfel măcar o dată…

- Nimic, așa sunt mai tristă azi.- Ap’ sigur că ești tristă, dacă lucrai cât lucrez eu ca să vă întrețin, nu aveai timp de tristețe, dar așa, dacă ai când…i-i trist fetei.

Și au trecut anii, și te-ai dus peste mări și țări să nu mai simți „dragostea” bunicilor și „grija” părinților și toate gesturile și cuvintele lor de „alinare”. Dar oricât de departe ai fi și oricât de mult ai avea de lucru, cuvintele lor nu încetează să răsune în minte. Pentru că tot ce îți spun oamenii importanți din viața ta în copilărie, în timp devine ceea ce crezi tu însuți despre propria persoană. De tine unde poți să fugi?

Gaslighting-ul este extrem de distrugător pentru că e foarte complicat să lupți cu el. Gaslighterii își vărsa furia și ura cu găleata peste victimă, dar împachetând-o atent în declarație de dragoste. Un exemplu proaspăt cules de la o masă de sărbătoare sună cam așa:

-       Ai picioare atât de frumușele, scurtuțe, tortoșele arăți ca o rățușcă;

-       Ăsta nu prea sună a compliment, dacă asta a fost intenția.

-       Ai devenit așa dramatică în ultimul timp, reacționezi foarte bolnăvicios, ești sigură că nu ai vreo problemă psihologică, poate mergi să vezi un specialist. Îmi fac griji pentru tine, DRAGA MEA.

-       Sunt în regulă, doar că m-a deranjat fraza pe care tocmai ai spus-o.

-       Poftim? Nici măcar nu am spus așa ceva, nu ai înțeles corect. Serios, încearcă să mergi la un psiholog bun.

Și ar fi fost mult mai simplu dacă îți spunea că ești o nesuferită, la asta ai fi avut ce să-i răspunzi, ai fi putut reacționa. Însă ura e atât de frumos împachetată, încât defensiva seamănă mai degrabă cu pedepsirea interlocutorul pentru grijă și iubire de oameni. Interlocutorul pare atât de sincer în ceea ce spune, încât, la un moment dat poți începe să te îndoiești de propriile percepții și capacități mintale.

De ce manipulează astfel gaslighterii?

Rareori o fac conștient și intenționat. De fapt habar nu au cum să comunice altfel. Mulți dintre ei au fost educați în genul ăsta de comunicare schizofrenică, motiv din care au rămas imaturi, cu personalități dizarmonice, adesea cu tulburări narcisice de personalitate. Sunt incapabili să-și asume responsabilitatea pentru propriile greșeli, incapabili să facă față agresivității într-un mod ecologic. Principalul mod de existență în relația unei astfel de persoane este de a transfera cauza eșecurilor sale unui partener și de a parazita pe atașamentul și vinovăția acestuia. Frazele manipulatoare sunt de obicei determinate de o teamă puternică de a-și recunoaște vina, greșeala. A greși sau a fi vinovați pentru acești oameni înseamnă a-și pierde demnitatea sau calitatea de „om bun”.

Cu siguranță este inutil să încerci să-i demonstrezi unui gaslighter că greșește.

De cele mai multe ori nu are un psihic suficient de bine integrat pentru a putea procesa această informație. A-i demonstra că greșește înseamnă a-i demonstra că nu este o persoană suficient de bună, iar asta este insuportabil pentru un psihic atât de vulnerabil. Va deveni mai acuzator și mai agresiv.

Mai constructiv ar fi să ieși din jocul ăsta a lor, să înveți că nu tu ești problema. La început e greu să ai încredere în ceea ce vezi, auzi sau simți, după o perioadă îndelungată în care toate astea au tot fost puse constant la îndoială. E complicat să testezi realitatea, să începi a avea încredere în propriile nevoi și capacități.

Dar e în regulă să nu simți dor pentru casă și să nu poți vorbi cu admirație despre anumiți răposați. Nu e vina ta. Ești în regulă. Lipsa de recunoștință este o reacție firească pentru o situație absolut bolnavă.

Poți face diferența

Dacă îți iei un abonament cu doar 48 lei pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim

Vezi și aceste știri
EDITORIAL | Paștele divizării noastre

EDITORIAL | Paștele divizării noastre

OPINIE | Kit-ul de rezistență emoțională în război și de ce e nevoie de un crez și o cauză pentru a-ți apăra țara

OPINIE | Kit-ul de rezistență emoțională în război și de ce e nevoie de un crez și o cauză pentru a-ți apăra țara

EDITORIAL | „Totul o să fie bine”, garantul neutralității noastre

EDITORIAL | „Totul o să fie bine”, garantul neutralității noastre

Advertoriale
Lansarea proiectului „Clean technology innovation programme for SMEs and start-ups in the Republic of Moldova (GCIP Moldova)”

Lansarea proiectului „Clean technology innovation programme for SMEs and start-ups in the Republic of Moldova (GCIP Moldova)”

Maib continuă să primească plata pentru serviciile Orange și Moldcell cu 0 lei comision la terminalele de autoservire maib

Maib continuă să primească plata pentru serviciile Orange și Moldcell cu 0 lei comision la terminalele de autoservire maib

FinCombank: Încă un pas spre transformarea digitală și îmbunătățirea experienței clienților noștri

FinCombank: Încă un pas spre transformarea digitală și îmbunătățirea experienței clienților noștri

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
EMISIUNI
  • Moldova, I am back! | Natalia și Sergiu Nicoriuc s-au întors în țară după 14 ani de muncă în străinătate și s-au apucat de lemnărit (VIDEO)
    Moldova, I am back! | Natalia și Sergiu Nicoriuc s-au întors în țară după 14 ani de muncă în străinătate și s-au apucat de lemnărit (VIDEO)
  • Copiii știu mai bine: În căutarea jobului perfect (VIDEO)
  • Moldova, I am back! | Tatiana Miron, tânăra care a decis să revină din Spania pentru a dezvolta satele din Moldova (VIDEO)
  • Copiii știu mai bine: Liderii lumii - sub lupă (VIDEO)
  • Moldova, I am back! | Dumitru și Emanuela Ciuprina, tinerii care au schimbat Bucureștiul pe satul Lunga din Florești (VIDEO)
Cele mai populare
  • 1
    Ultima oră! Percheziții la domiciliul fostului președinte Igor Dodon
  • 2
    Presa rusă: Fiul lui Jirinovski și-a schimbat numele din Lebedev în Garcia (FOTO)
  • 3
    „Remarci neprietenoase”: MAE din Rusia reacționează tăios în adresa Maiei Sandu, după felicitarea lui Putin de 9 mai
  • 4
    Kremlinul consideră situația cu Dodon o treabă internă a R. Moldova, totuși reprezentanții de la Moscova rămân alarmați
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.