Primul tratat din istoria UE a fost semnat și ratificat în 1951, fiind vorba de actul fondator al Comunității Cărbunelui și Oțelului, scopul fiind ca cele șase țări care anterior fuseseră în război (Franța, Italia, Belgia, Olanda, Germania de Vest și Luxemburg) să colaboreze pentru atingerea unor țeluri comune. De atunci și până în 2009, fiecare tratat nou semnat a creat noi instituții și a asigurat tranziția de la Comunitatea Economică Europeană la Uniunea Europeană.

Ultimul tratat fundamental al Uniunii Europene este cel de la Lisabona, intrat în vigoare în decembrie 2009. Acesta a consolidat Parlamentul European și a acordat mai multe atribuții parlamentelor naționale, conferind totodată și dreptul de inițiativă cetățenilor Uniunii Europene. Totodată, au fost acordate puteri bugetare sporite iar Parlamentul European a primit un rol determinant în alegerea președintelui Comisiei Europene.

Astfel, la mai bine de 10 ani de la intrarea în vigoare a acestui tratat, Uniunea Europeană se găsește din nou în fața unor noi provocări, pentru care un răspuns eficient ar însemna o reformare a unor tratate ale blocului comunitar, lucru susținut de Parlamentul European, președintele francez Emmanuel Macron și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Ce doresc europarlamentarii

Reforma Actului electoral al Uniunii (ce datează din 20 septembrie 1976) vine să „europenizeze” alegerile europarlamentare, având drept scop să transforme cele 27 de alegeri separate într-un singur scrutin european. În inițiativa adoptată cu 323 de voturi pentru și 262 împotrivă, eurodeputații propun și crearea unei circumscripții pan-europene, cu 28 de eurodeputați care să reprezinte întreaga Uniune.

O altă propunere vizează inclusiv crearea unei autorități electorale europene la nivel unional dar și combaterea inegalității de gen prin aplicarea „listelor-fermoar” în care să alterneze candidații femei și bărbați. Alt propuneri vizează desemnarea zilei de 9 mai ca zi europeană comună de vot și dreptul de a candida la alegeri pentru toți europenii care au peste 18 ani.

„Această reformă va spori vizibilitatea partidelor politice europene şi le va permite acestora (şi în special candidaţilor lor de pe listele paneuropene) să desfăşoare campanii în întreaga UE, astfel încât să putem crea o adevărată dezbatere paneuropeană. Oamenii vor şti că votează pentru entităţi politice europene şi pentru candidaţii cap de listă pentru funcţia de preşedinte al Comisiei. Parlamentul a transmis Consiliului un mesaj puternic că este momentul să se modifice legislaţia electorală a UE, astfel încât să putem organiza alegeri care să reflecte în mod corespunzător realităţile politice actuale”, a declarat raportorul Domenec Ruiz Devesa, din grupul S&D.

Reforma propusă de Macron

De cealaltă parte, președintele francez, Emmanuel Macron, a propus un nou tip de „comunitate politică” care să permită țărilor din afara UE, cu referire la Ucraina și Marea Britanie să se alăture „nucleului de valori europene”. Acesta a recunoscut, de altfel, că aderarea Ucrainei la UE va dura mult timp și în loc să fie reduse criteriile stricte pentru aderare, a propus varianta unei astfel de comunități.

„Războiul din Ucraina ne invită să regândim geografia şi organizarea continentului nostru. Ucraina, prin lupta și curajul ei, este deja un membru sincer al Europei noastre, al familiei noastre, al uniunii noastre”, a spus Macron, potrivit Reuters.

Ambele variante de reforme, presupun însă modificarea tratatelor în vigoare, care este însă o procedură complexă și de lungă durată. În special est vorba de trei dintre cele mai importante tratate care stau la baza Uniunii Europene, fiind vorba de cele semnate la Roma, Maastrich și Lisabona.

Tratatul cu privire la funcționarea Uniunii Europene

În baza acestui tratat la 1 ianuarie 1973 a avut loc primul val de extindere a Comunității Economice Europene, Danemarca, Irlanda și Regatul Unit devenind state membre.

În 1992 a fost redenumit în Tratatul cu privire la stabilirea Comunității Europene iar în 2009 a fost din nou modificat în Tratatul cu privire la funcționarea Uniunii Europene. Acest tratat stabilește principiile în baza căreia UE funcționează, fiind vorba de accesul public la documentele întrunirilor sau limitele competențelor instituțiilor unionale. O importantă prevedere a acestuia instituie cetățenia unică europeană și drepturile aferente cum ar fi libertatea de mișcare, protecția consulară, dreptul la vot la europarlamentare dar și locale în orice stat membru pentru orice cetățean european.

De altfel, la 3 mai 2022, eurodeputații au invocat art. 3 al acestui tratat, care declanșează procedura de revizuire, decizia finală urmând a fi luată de Consiliul European, care va trebui să asigure o unanimitate în acest sens, misiune aproape imposibilă din moment ce 13 țări au anunțat că se opun unei asemenea inițiative.

Tratatul de la Maastricht

Cu toate acestea, la 1 ianuarie 1993 a fost instituită piața unică europeană și cele patru libertăți definitorii: libera circulație a persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor, cu unele excepții.

Obiectivul acestui document a fost să pregătească statele membre pentru realizarea uniunii monetare europene și să introducă elemente ale uniunii politice, cum ar fi cetățenia unică europeană, o gestionare a unei politici externe comune și a unor domenii din cadrul afacerilor interne. Totodată, acest tratat a dus la crearea Uniunii Europene, introducerea procedurii de co-decizie și a întărit rolul Parlamentului European în ce privește apărarea, justiția și afacerile interne.

La scurt timp de la semnarea acestui tratat, Austria, Finlanda și Suedia au devenit țări membre ale Uniunii Europene. În 2004 urmează cel mai mare val de extindere al UE, când la 1 mai 2004 aderă la blocul comunitar Cipru, Malta, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Trei ani mai târziu, România și Bulgaria primesc, la 1 ianuarie 2007, statutul de membru al UE.

Tratatul de la Lisabona

Elaborat în cadrul conferinței interguvernamentale responsabile de elaborarea unui Tratat european de reformă care a avut loc la 23 iulie 2007, tratatul de la Lisabona a fost aprobat la 18-19 octombrie 2007 în cadrul unei reuniuni a șefilor de stat și guvern din capitala Portugaliei. Adoptat la 19 februarie 2008, tratatul a fost adoptat de Parlamentul European.

În același timp, Parlamentul European primește competențe noi în peste 40 de domenii, ajungând pe poziții de egalitate cu Consiliul European. Totuși, cea mai importantă modificare este legată de posibilitatea Parlamentului de a decide cu privire la întregul buget al UE și nu doar cu privire la unele aspecte ale acestuia, așa cum fusese până în 2009.

În mare parte, multe dintre chestiunile ce privesc direct viitorul și activitatea Uniunii sunt trecute prin procedura de co-decizie, adică trebuie să fie aprobate pozitiv de Parlament și Consiliul European. O altă inovație juridică introdusă de Tratatul de la Lisabona privește dreptul la inițiativă a cetățenilor europeni. Astfel, orice inițiativă legislativă care strânge un milion de semnături la nivelul Uniunii, poate fi dezbătută în Parlamentul European.

La patru ani de la semnarea tratatului de la Lisabona, în 1 iulie 2013, Croația a devenit cel de-al 28-lea stat membru al UE, în timp ce șapte ani mai târziu, Regatul Unit devine prima țară care declanșează procedura de părăsire a Uniunii Europene, finalizată în 2020.