EDITORIAL | Uniți în iubire
Acum patru ani am avut o colaborare mai puțin obișnuită. Era prima mea lună în calitate de comunicatoare la Centrul de Informații GENDERDOC-M, unica organizație din Moldova care promovează drepturile persoanelor LGBT. Într-o după-amiază de aprilie cu vânt am ajuns în bucătăria Atelierului Sergiu Prodan. Aveam misiunea să-l conving pe Viorel Mardare să filmeze spoturile campaniei sociale „Fără Frică”.
・
Îl cunoșteam pe Viorel de jumătate de viață. Eram în grupe paralele la facultate. Am fost într-o gașcă. La 20 de ani, Viorel era indispensabil confortului meu sufletesc. Tinerețea noastră, de multe ori fără frâne, mai ales din cele emoționale, ne-a ajutat să cultivăm o necesitatea vitală de a ne scufunda în viață, orice ne-ar aduce ea. Nimic nu putea fi luat la mișto, la suprafață, la „fie ce-o fi”. Și asta a fost esențial în demersul meu de reprezentantă a unicei organizații LGBT din țară, care și-a pus ambiția să lucreze cu cel mai bun regizor de spoturi - el nu putea să se apuce de lucru până nu aveam discuții sincere și profunde, despre ce înseamnă să fii gay, lesbiană, persoană bisexuală sau trans într-o țară ca Moldova, până nu punea întrebări - unele incomode, altele dureroase - și până nu ți se uita fix în ochi, un pic zeflemitor, și spunea ceea ce mulți credeau, dar nimeni nu îndrăznea să acopere în cuvinte, pe față.
Au fost consumate ore de cafele la ibric și țigări tari. Viorel fuma cu o eleganță care te făcea să vrei să-l imiți. Eu, fumătoare de ocazie, am vrut să fiu 100% pe aceeași undă - să gândesc, să simt, să mă scufund în cugetări, în analize, să înțeleg fiecare pauză dintre cuvinte și să prind ironiile. Am fumat.
Peste câteva ore, Viorel a spus: „Mă apuc”. Motivația era aceeași, orice-ar face: de a ne scoate pe toți din mocirla îngustimii minții, din coșmarul sărăciei sufletești, din urâțenia fricii și urii.
Obsesia lui era o societate frumoasă, la chip și la port. O societate în care oamenii trăiesc cu gust, cu sens, cu poftă. Unde iubirea șterge orice urmă de frică și vulgaritate. Unde există doar „te iubesc”, fără „dar”, fără paranteze, fără condiții, fără frici.
Aceasta a fost ultima campanie la care a lucrat Viorel Mardare. E un gând insuportabil. Dar și o onoare.
Viorel și-a luat timp ca să înțeleagă care e drama persoanelor LGBT și de ce ele au nevoie ca în favoarea lor să fie spus un cuvânt bun. Și el a găsit acele cuvinte. Cuvintele iubirii pe care oricine le înțelege. Indiferent de orientare sexuală și identitate de gen.
Azi, de Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei, vreau să le mulțumesc celor care își iau timp să înțeleagă și să găsească cuvintele potrivite.