Interviu cu mama soldatului rus judecat pentru crime de război: Cine poate ucide un om? Vadim nu ar putea (VIDEO)
Vadim Șîșîmarin este unul din cei cinci copii din familie. Tatăl lui nu a participat la educația acestuia, iar tatăl vitreg a decedat cu puțin timp în urma. Mama lui spune că înainte ca armata rusă să meargă în Ucraina fiul ei i-a spus că telefonul nu va fi disponibil timp de o săptămână. Tot atunci el i-a spus mamei să nu creadă dacă cineva îi va spune că au plecat în Ucraina. Mama lui nu crede că el ar fi putut ucide un om și că Vadim ar fi fost forțat se superiorii să-i să pledeze vinovat, scrie Meduza.
・
- Când ați aflat că războiul a început, cum v-ați simțit?
- La 1 martie, am aflat că fiul meu era în captivitate. Habar nu aveam deloc că a început un război, că se petrece ceva în Ucraina... Nu navighez pe internet, nu mă uit la știri. Am trecut prin toate și nu vreau să-mi fac griji pentru nimeni altcineva. Prin urmare, habar n-aveam că războiul a început până nu mi-au trimis un videoclip în care fiul meu era în captivitate. Prietena lui mi l-a trimis. Unul dintre băieți i l-au trimis ei, care slujise anterior cu el.
- Ați comunicat cu fiul în captivitate?
- M-a sunat pe 13 martie prin video și a spus: „Mamă, totul este în regulă. Nu vă faceți griji". Apoi abia atunci când a vorbit cu [jurnalistul ucrainean Volodimir] Zolkin , am vorbit din nou cu el și asta a fost tot.
- Ați aplicat la organele statului, la Ministerul Apărării al Federației Ruse?
- Doamne, am început să aplic de la 1 martie. Pretutindeni. I-am scris chiar lui Putin. Mi-au răspuns că ei fac totul, și mi-au confirmat că fiul meu are statut de prizonier.
- Din câte știu, v-ați unit cu alte mame de prizonieri. Ne puteți spune mai multe despre cum v-ați găsit?
- M-au găsit. Nici măcar nu știu cum. Prin rețelele de socializare, prin prieteni comuni. Toți au copii acasă. Vadim singur a rămas acolo, și un alt băiat care a fost alături de el, Vanika, iată-ne cu mama lui și comunicăm. Și cu alte mame. Ei sună și întreabă dacă Vadim a fost eliberat sau nu. E mai ușor împreună. Suportul este foarte bun. Multă lume a sunat, chiar și străini, chiar și cei care nu au copii în captivitate, doar mame obișnuite. Din Krasnoiarsk, Moscova, Orel, Mordovia.
- Cum vă simțiți în legătură cu situația în care se află fiul dvs?
- Pe de o parte, înțeleg că este un militar contractual, el însuși s-a înscris pentru asta. Pe de altă parte, acesta este copilul meu. Nu știu. Probabil că ar fi trebuit să lase mai întâi băieții ca el să plece, apoi ofițerii, sunt încă adulți. Nu știu cum s-a întâmplat acolo, cine a împușcat, cine nu a împușcat. Îl încarcă pe el, atâta tot. Înțeleg că Vadim nu are ieșire să spună: „Nu, nu am făcut asta”.
- Descrieți cum a crescut Vadim?-
Este un copil bun, dar corect. Nu am avut probleme cu el. A studiat bine și m-a ajutat mereu. Ceilalți copii ai mei sunt deja așa - răsfățați, dar el are cumva dreptate în sine, sau așa ceva.
- Vă amintiți vreun comportament tipic?
- Vadim nu a mers la fapte nebunești. Nici măcar nu mi-a spus că merge în Ucraina. Era foarte îngrijorat pentru mine - știa că mi-a fost greu să suport moartea soțului meu. Băieții au avertizat: „Dacă sună mama, nu încercați să spuneți că sunt aici. Chiar dacă mă ucid, nu-i spune.” Este genul de copil care sună și spune: „Mamă, te iubesc”. Nu contează pentru cel care stă lângă mine, el va veni și mă va îmbrățișa, mă va săruta. Pentru unii, este sălbatic ca un băiat adult să spună că își iubește mama. El este atât de bun. Nu și-ar fi riscat niciodată viața în mod deliberat, pentru că primul lucru la care s-ar gândi eram la mine.
- Credeți că ar fi putut face ceea ce a mărturisit?
- Intenționat, nu, desigur că nu. De fapt, nu cred. Să omori un bărbat care tocmai stă acolo? Nu, bineînțeles. Nici măcar nu ar ridica mâna. E la fel de ușor cum spune el să tragi... Ei bine, cât de nebun trebuie să fii? Sub droguri sau beat. Așa e cazul soțului meu. Era un om beat, nebun. Cine poate ucide? Nu cred că nimeni. Nu, Vadim nu ar putea.
- De ce recunoaște atunci?
- Poate că este forțat. Înțeleg - să spun cum a realizat un fel de ispravă, a salvat o persoană... Dar este atât de ușor să mă așezi și să spui camerei că da, mi-au ordonat, am împușcat. Aceasta este o prostie. Adevărat, prostie totală. Cine a comandat?
- Ce credeți despre acest război?
- Îmi pare rău atât pentru ai noștri, cât și pentru ucraineni. Sunt exact aceiași copii care mor ca ai mei. Soțul cuiva, fiul cuiva... Știu cum e să pierzi un soț. Știu cum este când copiii rămân fără tată, mai ales dacă este un tată iubitor. Nu știu de ce și-ar dori cineva să moară atât de mulți oameni. Când Vadim a sunat, am întrebat cum aș putea să-mi iau copilul. Mi-ar plăcea să vin, dar nu mi-l vor da. Au spus doar nu.