E vorba de pantofii de sport ai președintei Maia Sandu, prinsă într-un cadru pe aeroportul Chișinău, înainte de îmbarcarea într-un avion al unei companii low-cost pentru vizita de la Bruxelles. Imaginea, chiar dacă regizată după cum speculează unii, a prins foarte bine la un public dornic de altfel de politicieni - tineri, zvelți, ageri și simpli în felul în care apar și interacționează cu lumea din jurul lor.

Această tendință este cu atât mai pronunțată în regiune, pe fundalul războiului din Ucraina, care ne-a pus în contact zilnic cu clasa politică ucraineană, la fel de tânără și simplă la vorbă și la port. Președintele Zelenski, comandantul suprem al Armatei Ucrainene, din prima zi de război și-a schimbat costumul oficial pe tricouri și hanorace kaki, care se combină impecabil cu stilul său de comunicare - simplu, dar plin de demnitate.

Felul în care aleg să apară demnitarii de stat în ochiul publicului nu e o chestiune de întâmplare sau confort personal. E un mesaj și o poziționare. E despre unde și cum se îndreaptă țara sau, cel puțin, despre unde o văd ei.

Haina reprezintă, însă, și o armă de luptă dintre generații, dintre ce-a fost și cum poate fi. Ele sunt și ruptură simbolică cu trecutul și o declarație subtilă, dar, în același timp, puternică, despre noile viziuni și valori.

Hainele trasează și linia pe unde trece frontul luptei culturale într-o societate anume sau într-o regiune întreagă.

Se ciocnesc lumile din noi și lumile din afara noastră. Și pentru că ochii nu ne sunt obișnuiți să vadă demnitari de stat și președinți de țară în ghete și cu rucsac în spate sau în tricouri și hanorace, mergând pe stradă sau luând zboruri low cost, unda de șoc ne afectează exact atât cât să ne punem întrebări, să analizăm și să revedem acele straturi de adevăruri care au fost clădite în noi de-a lungul generațiilor.

Am auzit o anecdotă într-un sat, când o femeie a rămas dezamăgită de Maia Sandu, pe timpurile când nu era încă președintă, că la întâlnirea cu alegătorii n-a venit în blană, ca o femeie cu statut pe timp de iarnă, dar în geacă. În mintea sătencei lucrurile erau simple - dacă o femeie care vrea putere mai mare nu a fost în stare să-și asigure un trai îndestulat, care să-i permită haine cu „statut”, atunci cum va putea ea asigura un trai mai bun oamenilor din țară? În contrast o avem pe Marina Tauber, care se vede că e la curent cu psihologia moldovenilor, de aceea are grijă să apară la întâlnirile cu sătenii în pantofi cu toc stiletto.

Pentru mulți moldoveni statutul trebuie purtat explicit, ca să fie clar din start cine e șeful și care e gradul de intimidare pe care trebuie s-o simți în prezența lui, în timp ce tendințele noi și progresiste sunt privite cu neîncredere, ca niște acte de samavolnicie sau chiar sabotaj.

Cum trebuie să fie un conducător de țară? Sobru? Rigid? Ostentativ de bogat, navigând ușor în confortul extrem oferit de statuегд poziției sale? Sau, dimpotrivă, modest, cu picioarele pe pământ, nu în limuzina de serviciu, conectat la tot ce se întâmplă în țara pe care o conduce, cunoscând viața oamenilor din teren din prima sursă?

Chiar dacă pare o întrebare ușoară, zic să nu ne grăbim cu un răspuns.