• Salvează articol

Cu un trecut în care sute de mii de oameni au murit în timpul deportărilor staliniste și a foametei organizate, în Republica Moldova încă se mai atestă nostalgia sovietică, iar o parte a societății romantizează trecutul URSS-ist. Un fenomen despre care unii experți spun că ar fi o manifestare a binecunoscutului sindrom Stockholm, o afecțiune în care ostaticii dezvoltă o legătură psihologică cu răpitorii lor în timpul captivității. Disonanța cognitivă a devenit tot mai evidentă de la începutul războiului din Ucraina, în condițiile în care unele voci au susținut agresiunea Rusiei în țara vecină. La toate acestea se adaugă și miile de moldoveni care au participat pe 9 mai la o paradă în care panglica negru-oranj, interzisă prin lege, a fost pusă la loc de frunte. Am vorbit cu istoricul Ion Xenofontov pentru a afla cum poate fi explicat acest fenomen.

Sindromul Stockholm la nivel de societate

În 30 de ani de independență, studiile au demonstrat că o parte a populației a rămas fidelă ideilor promovate în perioada în care țara era parte a URSS. Aceste idei se manifestau cel mai des prin votul exprimat în favoarea partidelor pro-ruse, ceea ce a permis Moscovei să-și mențină influența în Republica Moldova.

Mai mult. O parte a populației încă își mai dorește să fie parte a URSS. Cel puțin aceasta arată datele unui sondaj recent realizat de IMAS. 41% califică destrămarea URSS drept o eroare istorică și și-ar dori refacerea uniunii. Experții cred că glorificarea trecutului sovietic ar fi, de fapt, nimic altceva decât un efect pe termen lung al propagandei, dar și a fricii care a stat la baza regimului sovietic, încă de la începutul său.