EDITORIAL | Serbările de sfârșit de an școlar, ca un show al crizelor existențiale ale părinților
Serbările de sfârșit de ciclu școlar s-au transformat într-o procesiune a vanității și o supapă a frustrărilor. Copiii nu contează acolo nicio clipă. Miza e alta - nevoia părinților să demonstreze că sunt oameni de bine, care au de unde.
・
Părinții impun copiilor vieți pe care, din punctul lor de vedere, copiii ar vrea să le trăiască. Și tot ei cred că dacă îi vor lipsi pe copii de felul în care ei, adulții, își imaginează fericirea, copiii vor suferi.
{{blockquote\?Dacă nu vor fi baloane la ultimul matineu din grădiniță - vor suferi.
Dacă nu vor avea o petrecere într-un local în ultima zi de clasa IV - vor suferi.
Dacă nu vor avea clovni, artiști deghizați și maimuțe dresate - vor suferi.||
Autor:
Părinții inventează copiilor buchete de suferințe pentru că altfel nu știu cum să-și astupe propria durere cauzată de un sentiment acut de lipsă de sens și valoare. Așa apar necesitățile false care trebuie satisfăcute prin anumite acțiuni. Iar copiii sunt luați ostatici, ajungând datori cu o bucurie sau o suferință, în funcție de rezultatele bătăliilor de pe chat-urile părintești de pe Viber.
Acum aproape 15 ani când, în calitate de părinte, m-am ciocnit de regulile nescrise ale grădiniței, apoi școlii primare moldovenești, credeam că e doar o etapă - picioarele noastre sunt încă slabe, iar drumul democrației, libertății, corectitudinii și transparenței este lung și începe într-o fundătură. Cu efort și exercițiu, vom ajunge să mergem drepți pe el. Atunci rezistența celor puțini în fața sistemului bazat pe bacșișuri și demonstrație de statut a fost motivată de încrederea că aceste cutume mai devreme sau mai târziu vor dispărea de la sine, inclusiv datorită părinților care vor refuza joace după aceste reguli.
A trecut mai mult de un deceniu și nimic nu s-a schimbat. Ba nu, ceva totuși s-a schimbat - amploarea serbărilor acum este alta.
Autor:
Azi copiii la „adio dragă grădiniță” poartă togi, ca absolvenții din universități, modă inspirată probabil din filmele americane. Acum se lansează baloane cu heliu și se dau petreceri. Descopăr că tradiția cadourilor generoase pentru educatoare nu a dispărut și că electrocasnicele, piesele de mobilier sau plicurile cu numerar sunt aici ca să rămână.
„Trăim o dată” se gândesc părinții. Felul în care înțeleg ei unicitatea vieții se traduce prin pompă și bogăție, chiar și acolo unde, obiectiv, ea nu e.
Autor:
Bine, dar de ce să amestecăm copiii în această cursă dintre adulții în criză existențială? Copiii nu suferă pentru că nu au lansat baloane cu heliu în cer sau pentru că au venit la ultimul matineu în maiou și pantaloni scurți, și nu în togi, cum visau unele mame din comitetul părintesc. Copiii suferă atunci când nu îi au pe adulții importanți aproape, când nu li se vorbește, când nu sunt ascultați, când nu sunt atinși și luați în brațe. Lucrurile sunt cu mult mai simple decât ne chinuim să credem. Și gratuite.