Poporul află numele Maiei Sandu în 2012 când este numită în funcția de ministră a Educației. În fotoliul de șefă la Ministerul Educației, Sandu s-a menținut trei ani, timp în care s-au perindat trei Guverne. Sandu a condus ministerul, avându-l în calitate de șef pe Vlad Filat, apoi pe Iurie Leancă, iar în cele din urmă a făcut parte din Guvernul condus de Chiril Gaburici.

În toamna anului 2014, Maia Sandu anunță că va face echipă cu cei din Partidul Liberal Democrat din Moldova. Pe lista celor din PLDM se regăsește și Maia Sandu, iar aceasta ajunge să fie aleasă deputată.

În cele din urmă, Maia Sandu decide să devină ea însăși lideră a unei formațiuni politice. Așa în decembrie 2015 apare platforma „În /pas/ cu Maia Sandu”. Iar jumătate de an mai târziu, Maia Sandu a fost aleasă în calitate de președinte deja a Partidului Acțiune și Solidaritate, prin votul membrilor, pronunțat la Congresul de constituire din 15 mai 2016.

Filele din istoria R. Moldova aveau să fie completate iar în 2016. Poporul este chemat la primele alegeri prezidențiale prin vot direct, pe 30 octombrie.

PAS o înaintează drept candidată pe Maia Sandu și o propune să lupte pentru principalul scaun din Președinție. În septembrie echipa sa începe să strângă semnăturile oamenilor ce o susțin, iar acestea au fost 24.832 la număr. Comisia Electorală Centrală a aprobat 22.000 dintre ele și Sandu intră în luptă.

În luna octombrie, Maia Sandu obține susținerea forțelor politice de dreapta proeuropene, fiind aleasă candidată comună.

În ziua I de luptă, au participat nouă candidați. 38,71% din oamenii ieșiți la vot au însemnat în buletinele de vot că o vor pe Sandu președinte. Alți 47,98% au zis că îl vor pe Igor Dodon drept șef de țară. Pentru cei doi se anunță ziua a doua de luptă - 13 noiembrie. De această dată „bătălia” a fost strânsă, iar numărătoarea a arătat că 47,89% dintre alegători au fost pentru Maia Sandu, iar 52,11% - pentru Igor Dodon, cel din urmă fiind urcat pe scaun de președinte pentru următorii patru ani.

O răsturnare de putere în țară avea să se producă la începutul verii anului 2019. După alegerile din februarie, preț de 90 de zile - termen limită, noul Parlament nu a reușise să formeze un nou Guvern. Potrivit legislației, urma ca pe 7 iunie președintele țării să dizolve Legislativul și să se recurgă la alegeri anticipate. Însă, la aceasta nu s-a ajuns.

Blocul ACUM a recurs la alianță cu PSRM, situația fiind deblocată. Cele două părți au stabilit o înțelegere: funcția de șef al Parlamentului să fie atribuită unui reprezentant al PSRM, iar șefia Guvernului să fie dată Maiei Sandu. Astfel, pe 8 iunie Sandu ajunge să-și aleagă echipa de miniștri cu care avea să gestioneze cele 10 ministere până pe 14 noiembrie 2019.

Guvernul Sandu a fost demis în baza unei moțiuni de cenzură. În cadrul ședinței plenare din 12 noiembrie pentru destituire au votat 63 de deputați din PSRM și PDM.

Pe 23 septembrie 2020, Sandu a depus listele de subscripție la Comisia Electorală Centrală (CEC), pe fundalul unui protest. Sandu susținea că au fost colectate 30.000 de semnături în susținerea sa. Membrii comisiei au acceptat-o în cursa electorală, iar pe 2 octombrie, pe o scenă în aer liber, în prezența mai multor colegi de partid, Maia Sandu, s-a lansat în campania electorală. Politiciana a insistat că „este vremea oamenilor buni”, ținând un discurs și în limba rusă.

Astfel, în urma scrutinului din toamna anului 2020, Maia Sandu a fost aleasă președintă a Republicii Moldova. La 24 decembrie 2020, Sandu a fost investită în funcția de șef al statului.