EDITORIAL| Poate scumpirea benzinei să dea foc la ghete? Poate
Benzina costă 33 de lei. Toate pragurile psihologice au explodat. Furia urcă la gât și se oprește în gură. Cum trăim mai departe? Deținătorii de mașini ori sunt în agonie, ori o iau filosofic și scad viteza, ori lasă mașina acasă și migrează în transportul public. Important e să vedem că opțiuni sunt.
・
Într-o țară ca Moldova, cu distanțe mici, unde totul este la o întindere de mână, mașina ar trebui să redevină un lux.
Autor:
Însă, nu un lux din cel din timpurile socialiste, când oamenii așteptau în rând ani ca să poată să-și ia o Lada sau Moskvici, sau ca în legendele urbane despre Albania, unde, cică, erau doar două mașini - ale demnitarilor din vârful piramidei, ci un lux ca în unele țări europene - când te folosești de mașină doar cu ocazii mai speciale, pentru că în celelalte zile ai transport public omenesc, ai bicicletă, ai trotinetă sau ai două picioare, care n-au uitat cum e să măsori metrii orașului în care-ți sunt locurile și oamenii dragi, dar și trotuare pe care poți merge nestingherit de gropi… și mașinile parcate aiurea.
Dacă e să privim scumpirea benzinei strict din perspectiva confortului nostru zilnic și cum aceasta ne afectează calitatea vieții cu care ne-am obișnuit, va trebuie să acceptăm, mai devreme sau mai târziu, că suntem neputincioși în fața fenomenelor globale și să ne adaptăm, așa cum e firesc să o facem în orice criză. Furia, supărarea, iritarea noastră nu vor schimba prețul la benzină.
Renunțarea la mașini pentru deplasarea în localități va face doar bine - și nouă, și localităților, și aerului. Și dacă benzina scumpă va accelera acest proces, cu atât mai bine.
Autor:
Așa cum am spus - la criză trebuie să ne adaptăm, iar acest proces de adaptare pornește alte zeci de procese în interiorul nostru - devenim mai activi, mai creativi, mai vocali, mai vizibili chiar. Ieșim din zona de confort și începem să ne revendicăm locul în transport și pe stradă, și drepturile, inclusiv dreptul la confort din impozitele pe care le plătim.
Migrarea a mii de oameni în transportul public și ciocnirea lor cu disconfortul unui troleibuz sau (doamne ferește) maxi-taxi, nu va trece neobservată - chiar dacă nu fiecare din pasagerii noi (care au deja alte standarde atunci când se deplasează) se va indigna și va cere condiții mai bune, o parte totuși o va face - și valurile de nemulțumiri exprimate nu vor trece neobservate pentru autoritățile locale.
Așa va crește presiunea și lucrurile se vor schimba. Pentru că, știți, lucrurile de la sine nu se schimbă, indiferent cât de mult nu ne-am dori, vizualiza, spera.
Autor:
Acum doar câțiva ani, să circuli cu bicicleta prin Chișinău părea o nebunie curată. Era un sport pentru cei temerari și nicidecum un mijloc de transport alternativ. Azi, însă, bicicleta în Chișinău nu mai este o invenție pentru iubitorii de activități extremale, ci încă un fel - ieftin, flexibil și destul de plăcut - de a te deplasa. Chiar dacă bicicliștii continuă să-și revendice partea lor de drum de la șoferi, lucrurile evoluează, și asta datorită faptului că tot mai mulți oameni se mută pe bicicletă.
În Moldova tendințele globale ajung mai târziu, deși viteza internetului e foarte bună. De vină e neîncrederea pe care o avem în tot ce e nou, altfel, necunoscut, dar și visul nostru de a trăi mai bine, de a rupe de la viață tot ce n-au avut părinții și buneii noștri. Vrem confortul pe care europenii au început să-l descopere în anii 1960, când mașina era un semn că îți merge bine. Dar am întârziat. Acum se poartă alte ideologii. Lumea care se cheamă „civilizată” se mișcă în alte ritmuri. Și dacă ne dorim să rămânem într-o horă cu ea, trebuie să ne adaptăm. Și în acest proces de adaptare să scoatem din noi tot ce e mai bun, creativ, ieșit din comun și curajos.