Ion Faina este profesor la Academia de Studii Economice din capitală și spune că își ține orele în așa fel ca studenții să nu aibă nevoie să copieze la testări. Totuși, dascălul recunoaște că există unele situații în care tinerii ajung să se „inspire” din diverse surse pentru a obține note mai bune:
Eu nu cred că se copiază în proporțiile în care noi dorim să credem. E cu totul altă generație. La lecțiile mele mai încearcă să copieze de pe telefon, dar depinde de metoda prin care profesorul își formulează testele, de timpul pe care îl acordă studenților pentru a scrie testele.
Autor:
Cristina Melnic este învățătoare la Liceul Teoretic Orizont și spune că tehnicile de copiere încep să „prindă rădăcini” din clasele a treia, a patra:
Metodele lor cred că rămân cele clasice – de a scrie undeva, pe o fișă ascunsă în penar, sub hăinuță, iar unii își permit să deschidă cartea sub masă, fiind convinși că nu sunt văzuți.
Autor:
Ion Faina spune că ultimele generații de studenți recurg mai rar la metoda plagiatului:
Cine are de învățat – învață, cine nu are de învățat – nu învață și „târâie” restanța de la un la altul.
Autor:
Iar tehnicile de identificare și sancționare a discipolilor dornici să „se inspire”, variază de la caz, la caz. De exemplu, Cristina Melnic susține că le oferă elevilor spațiul necesar pentru a scrie lucrările fără a se simți păziți. Totuși, îi monitorizează cu atenție și încearcă să-i someze, inițial, preîntâmpinându-i.
Îi fac o preîntâmpinare după care îi iau testul sau pot să mă apropii să îi scad 2-3 puncte pentru faptul că nu a ascultat de preîntâmpinarea mea.
Autor:
Pe de altă parte, Ion Faina recunoaște că nu obișnuiește să le ofere studenților debite de încredere. Pe lângă faptul că are metode specifice de predare și examinare, profesorul universitar are și metode proprii de sancționare în cazul plagiatului.
Sunt cazuri când îl las, copiază, eu mă uit că trec 15 minute și în minuta 14 îi iau foaia.
Autor:
Geneza fenomenului...
Un studiu realizat în baza declarațiilor a 170 de profesori și a 334 de elevi de liceu din șapte țări europene (Grecia, Italia, Portugalia, România, Spania, Turcia și Regatul Unit) arată că plagiatul nu este văzut ca o problemă foarte serioasă, nici de profesori, nici de elevi.
Potrivit cercetării, majoritatea profesorilor știu că plagiatul este ilegal (87,1%), vorbesc cu elevii lor despre această problemă 65,5% dintre dascălii chestionați, iar aproape jumătate dintre respondenți clasifică plagiatul drept problemă care merită atenție, în timp ce 42,4% văd copiatul ca pe o mare problemă.
Petrak și Bartolac au efectuat în anul 2014 un studiu cu studenți din domeniul sănătății și au descoperit că studenții seniori sunt mai cinstiți decât bobocii atunci când vine vorba de copiat Principalul factor care motivează acest tip de comportament ține de obținerea unei promovări corecte la examene sau a unor scoruri mai bune.
O altă cercetare realizată în anul 2007 arată că sexul este o altă variabilă despre care se crede că ar influența dorința de a copia. Studiul argumentează că femeile sunt înclinate mai mult pentru a se conforma regulilor și sunt mai puțin interesate de copiat.
Sursele copiatului...
Când a fost întrebat care sunt sursele plagiatului, profesorii au subliniat în cea mai mare parte că elevii lor copiază din internet și din cărți. Traducând în cifre, dascălii respondenți spun că 60,6% dintre elevi și studenți copiază adesea din internet, iar 28,9% dintre discipoli recurg uneori la această metodă de plagiere.
Cât despre cărți - 43% dintre elevi spun că apelează uneori la cărți ca la o metodă de copiere și doar 24,7% dintre respondenți au declarat că se „inspiră” adesea din cărți.
Soluții...
Deși majoritatea profesorilor au dezvăluit că nu există politici școlare și îndrumări cu privire la plagiat, asemenea politici există, totuși în Marea Britanie.
Marea Britanie
Universitatea Cambridge, Marea Britanie informează toți studenții, încă din primul an, cu privire la politica antiplagiat. Toți cei implicați în activități academice, fie membri seniori sau juniori ai unei instituții academice, sunt membri ai unei comunități instituționale care își propune să susțină onestitatea intelectuală și transparența.
În cadrul tuturor examenelor, universitatea folosește un software foarte sofisticat anti-plagiat
La fel, doar Marea Britanie are mecanisme electronice care vizează detectarea plagiatului în școală.
Germania
De exemplu, la Freie Universität Berlin, la mai multe facultăți, examenele sunt înlocuite cu lucrări de cercetare. Astfel, studenții nu mai sunt puși în fața unei foi cu itemi care trebuie să fie rezolvați, ci își folosesc un spectru mai larg de competențe și cunoștințe pentru a crea lucrări științifice. Ei pot apela la tot felul de resurse informaționale, condiția fiind să indice corect sursele.
Franța
École Polytechnique de la Paris își rezervă dreptul de a folosi mijloacele necesare pentru a identifica plagiatul și înșelăciunea și pentru a urmări astfel de infracțiuni în conformitate cu regulile și regulamentele instituției. Altfel spus, instituția a creat un document care este, practic, un contract academic care trebuie semnat la începutul fiecărui an de către studenți.
Sancțiunile diferă în funcție de caz și gravitatea faptei. În cel mai bun caz, nota primită pentru temă/eseu este 0, fără dreptul de a mai retrimite tema/eseul.
În cel mai rău caz, studenții sunt exmatriculați.
Moldova
Universitatea de Stat din Moldova dispune, de asemenea, de un sistem anti-plagiat. Documente, aprobat în anul 2015 obligă profesorii, pe de o parte, să le explice studenților ce este plagiatul și care poate fi impactul lui asupra lucrărilor finale, iar studenții, pe de altă parte, să-și asume prin semnătură obligația de a nu plagia.
Lucrările predate de studenți sunt analizate prin intermediul unui subsistem automat de control al plagiatului.
Psihologii spun că nevoia elevilor și studenților de a copia este, oarecum, înnăscută și se trage din fragedă copilărie când bebelușii, iar apoi toddlerii încearcă să reproducă acțiunile adulților din jur.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.
