Eu am zburat prima dată cu avionul în 2003. A fost un adevărat quest pentru a găsi un bilet spre Paris. Am apelat, ca în timpurile bune - când conta doar cercul de cunoștințe pe care-l ai pentru acces la bunuri și servicii - la o cunoscută a cunoscutei mamei mele care lucra la casele de bilete ale companiei Air Moldova. Femeia, pentru prețul unei ciocolate, dar mai ales pentru a-și menține poziția în invizibila, dar puternica, rețea de influență a oamenilor care au acces la deficituri, mi-a făcut rost de un bilet. Era un loc în spatele unui avion An-24 unde ajungea mirosul de veceu. În schimb, hrăneau încă bine - prânz cald și chiar desert.

Într-o direcție. Prețul, care azi pare ireal de mare pentru un zbor Chișinău- Paris, n-a fost un impediment - trebuia să ajung neapărat în capitala Franței și alternative nu erau. A fost un efort financiar enorm pentru apropiații mei, care atunci, însă, ni se părea justificat.

Din acea zi de sfârșit de mai au trecut aproape 20 de ani, timp în care posibilitățile noastre, a moldovenilor, de a călători au evoluat atât de mult, încât, dacă îmi povestea cineva la începutul anilor 2000 că voi ajunge vremurile în care aș putea pleca la Milano sau la Berlin într-o oarecare vineri, pentru a respira alt aer în weekend, fără a-mi vinde un rinichi și a-mi mânca zilele la consulate neprietenoase, aș fi crezut că vorbește doar pentru a se afla în treabă sau pentru a-mi cruța visele mele de adolescentă din anii 90. 

Viața noastră s-a schimbat și asta e un dat. Chiar și cu șocul pandemiei, care ne-a închis toate drumurile, călătoriile sunt mai accesibile ca niciodată în istoria țării noastre de până acum: liberalizarea regimului de vize cu UE, curse low-cost accesibile, în sfârșit, și în Moldova, opțiuni de cazare pentru orice buget, destinații pentru orice gust și interes - numai să vrei să ieși din casă și să explorezi lumea. Azi trăim ceea ce părinții noștri nici nu îndrăzneau să viseze - libertatea de a ne deplasa. 

Să călătorești este să trăiești mai multe vieți în același timp. Locurile noi, căile necunoscute, cărările nebătătorite ne oferă acel spațiu atemporal în care să ne reinventăm, regândim, să clădim și să reclădim părți din noi. Călătoriile sunt despre a ne cunoaște pe noi înșine dincolo de formula cunoscută.

Cert, întotdeauna vor fi drumuri care ne vor costa mai scump. Și drumuri pentru care nu vom avea bani sau pentru care nu vom fi pregătiți moral să plătim, deoarece vom avea alte priorități - reparație în casă, mașină nouă, o nuntă la rude sau frica zilei de mâine. Ceea ce am observat, însă, e că niciun drum pe care l-am făcut, chiar și cu prețul unor decizii grele, n-a fost în zadar. De fiecare dată, după orice călătorie, mă felicit că am rezistat gândurilor alarmiste care mă convingeau să stau cuminte acasă. Și de fiecare dată înțeleg că fiecare leu cheltuit pentru acea călătorie a fost o investiție în viitor.