În ultimii ani, întrebarea „Al cui este borșul?” a devenit în ambele țări la fel de frecventă ca și întrebarea „a cui este Crimeea”.
În luna aprilie a acestui an, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a afirmat că „până și cărțile de bucate au fost interzise în Ucraina”, însă fără a oferi dovezi care să susțină afirmațiile sale. Aceasta s spus: „De ce? Pentru că nu puteai să împarți borșul. Trebuia să aparțină doar unei singure națiuni și naționalități. (...) Despre asta este vorba: xenofobie, nazism, extremism în toate formele sale”.
După decizia UNESCO, ministrul ucrainean al Culturii, Aleksandr Tkacenko, a răspuns la aceste afirmații.
„Bătălia pentru borș a început înainte de război. Și oricât de mult ne-ar spune Mașa Zaharova că„ au fost interzise cărțile de bucate, că rețeta a fost ținută în secret ” și că, în general, borșul nostru este „o expresie a extremismului și a nazismului”, această „expresie” este acum oficial ucraineană și se află oficial sub protecția UNESCO”, a spus Tkacenko.
Primele informații despre borș datează din Rusia Kieveană. Mai târziu, acesta a devenit o parte a bucătăriei naționale nu numai în Rusia și Ucraina, ci și în Polonia, Lituania, Moldova și alte țări.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.