Astfel, deși presa rusă vorbește constant despre „reușitele armatei ruse” din Ucraina, rareori menționează explicit acțiunile comandanților ruși. Situația a ajuns la un așa nivel încât judecând după relatărilor propagandiștilor, rolul generalilor s-ar reduce fie la primirea de medalii chiar din partea lui Putin, fie la distribuirea de onoruri subordonaților lor.

Potrivit jurnaliștilor de la portalul Meduza, situația nu este o coincidență și s-ar datora mai degrabă faptului că liderul de la Kremlin nu dorește ca comandanții de top ai armatei să crească în popularitate pe măsura succeselor obținute la invadarea Ucrainei.

Ce spune presa de la Moscova despre generalii ruși

Trei surse apropiate Kremlinului au spus jurnaliștilor Meduza că liderul de la Kremlin se teme că unii generali ruși ar putea deveni „prea populari”, motiv pentru care mass-media controlată de autorități aproape că nu raportează nimic despre acțiunile de pe front ale acestora. La polul opus, comunicatele de presă ale canalelor federale emis în mod regulat povești despre „reușitele” soldaților și ofițerilor de rang mediu și inferior.

Astfel, în cel mai bun caz, generalii devine participanți la planurile de recompensare a soldaților pentru „îndeplinirea sarcinilor stabilite de comandantul suprem” sau primesc ei înșiși medalii de la Putin.

Un asemenea caz s-a petrecut când generalilor Alexander Lapin și Esedulla Abacev le-a fost conferit titlul de Erou al Rusiei, pentru faptul că armata rusă „a preluat controlul” regiunii Lugansk la începutul lunii iulie, după cum reiese din conversația lui Putin cu ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu.

Lapin este comandant al Districtului Militar Central și al grupului de forțe „Centru”, fiind angajat în luptele pentru capturarea regiunii. Totodată, ordinul de atribuire precizează că Lapin și Abacev au primit titlul „curaj și eroism demonstrat în îndeplinirea datoriei militare”, fără a fi precizat în ce au constat exact faptele menționate.

Precedentul de care se teme Putin

Una din sursele citate de Meduza afirmă că Putin „își amintește bine anii 1990” și nu dorește ca în Rusia să apară un al „doilea general Lebed”.

Este vorba de general-locotenentul Alexandr Lebed, care a comandat printre altele, Divizia 106 Aeropurtată, ce a participat la suprimarea protestelor din Tbilisi în aprilie 1989 și Baku în ianuarie 1990. Lebed a fost de asemenea și comandant al Armatei a 14-a din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Implicat în războiul din 1992, Lebed a convins autoritățile de la Chișinău și cele de la Tiraspol să semneze un armistițiu, înghețând conflictul de pe teritoriul regiunii.

În 1994, generalul, devenit extrem de popular în Rusia, a criticat dur intrarea trupelor ruse în Cecenia, intrând în conflict cu ministrul rus al apărării de atunci, Pavel Grachev. În 1995, Lebed demisionează din armată și intră în politică, candidând la prezidențialele din 1996, unde a ocupat locul trei în preferințele de vot ale rușilor, acumulând 14,7% din sufragii. În turul doi l-a susținut pe președintele Elțîn, fapt pentru care a primit postul de șef al Consiliului de Securitate al Rusiei, poziție din care a obținut un acord de pace cu liderii Ceceniei.

Doi ani mai târziu, generalul Lebed a fost ales guvernator al teritoriului Krasnoiarsk, unde patru ani mai târziu a și murit în urma unui accident de elicopter în regiune.

Cei mai populari generali ruși în anii 1990

Lista generalilor ruși populari în rândul populației în anii 1990, mai este completată de generalii Ghenadii Troșev, Vladimir Șamanov, Viktor Kazanțev și Konstantin Pulikovski, aceștia câștingându-și faima în timpul campaniilor din Cecenia. Aceștia erau personalități publice, apărând deseori la știri și în mass-media.

Astfel, Șamanov, poreclit și măcelarul Cecenia, a urmat la fel o carieră politică și în 2000 a câștigat postul de guvernator al regiunii Ulianovsk. Generalul Troșev s-a remarcat, când în mod public a refuzat să respecte ordinul ministrului apărării de atunci, Serghei Ivanov, de a prelua comanda districtului militar siberian. Deși a fost demis din funcția de șef al raionului nord-caucazian, acesta a ajuns mai apoi consilier prezidențial.

În prezent, relatări despre faptele sau realizările unor generali ruși pe frontul din Ucraina, sunt aproape inexistente în mass-media rusă. Acesta nu relatează nici măcar cine se află la conducerea trupelor.

Cine conduce de fapt armata din Ucraina

În aprilie, potrivit BBC, mai multe surse afirmau că la comanda trupele ruse a fost numit generalul de armată Alexandr Dvornikov, unul dintre comandanții ruși din Siria.

Mai apoi, la sfârșitul lunii iunie, Dvornikov ar fi fost îndepărtat de la conducerea trupelor, fiind înlocuit de ministrul adjunct al Apărării, Ghenadi Zhidko.

Sursele Meduza afirmă că în anii 1990, generalii aveau o influență majoră asupra vieții politice, datorită faimei acumulate.

„Mulți ar fi ascultat un general de luptă. Nimeni însă, nu are nevoie de asta”, a declarat pentru Meduza una din sursele investigației.