EDITORIAL | De ce nu ne plac reformele adevărate
Urmăresc cu atenție reacțiile publice destul de dure privind reforma universitară anunțată de Ministerul Educației și Cercetării, care prevede reorganizarea învățământului superior. Deși cuvintele „reorganizare” și „absorbție” sunt folosite pentru a mai tăia din duritate, cuvântul potrivit ar fi „lichidarea” universităților neperformante. Nu este un secret că, de-a lungul anilor, universitățile noastre nu au produs specialiști buni. Întreținem anual zeci de instituții, investind bani în reparația și încălzirea clădirilor voluminoase în care nu sunt studenți, deși ar trebuie să investim în echipamente, profesori și experiențe practice, care să facă din studenți buni specialiști, nu șomeri de lux. Am dat o simplă căutare pe site-urile unor universități ce urmează a fi înghițite de altele și observ, de exemplu, că la Universitatea de Sport se învață serviciile hoteliere și turismul, iar la Universitatea Agrară se învață (printre altele) dreptul și marketingul. Prin urmare, în loc să avem specialități puternice, întreținem un sistem de instituții care degradează an de an.
・
Având suficiente argumente pentru această schimbare, mă întreb de ce există atâta rezistență pentru reforme? Toți ne dorim să trăim mai bine, dar vrem ca acest bine să nu aibă costuri foarte mari. Cea mai mare opoziție o văd din partea personalului universităților, care s-a obișnuit că lucrurile trebuie să fie așa cum au fost. Dar nu ne așteptăm la schimbări din interior. Nu cred că oamenii care lucrează 10-20 de ani într-un sistem au capacități de analiză așa încât să propună reforme esențiale. Ei pot doar include niște specialități „trendy” ca să mai fie în rând cu lumea, dar și pe acelea le predau cam prost.
Universități prin moștenire și rectori înscăunați cu deceniile
Aș vrea ca această reformă universitară să vină la pachet și cu alte modificări esențiale. De exemplu, să nu mai dăm universitățile drept moștenire, așa cum s-a întâmplat la UTM și unele universități private. În 2022, avem 30 de ani de când UTM-ul este condus de o familie. În așa ritm, facem concurență serioasă succesiunii la tronul britanic. Procesul de modernizare, care va costa 700 de milioane de lei, va fi umbrit dacă vom rămâne cu aceiași rectori care au aceleași viziuni. Nu mă aștept ca schimbările adevărate să vină de la oamenii care au stat două decenii într-un singur fotoliu (ex. ASEM).
Consecințele reformei pentru viitoarele alegeri parlamentare
De implementarea calitativă sau proastă a acestei reforme va depinde foarte mult viitorul PAS. Să nu uităm că PSRM și alte partide de opoziție și-au construit mesajele electorale la ultimele alegeri pe faptul că Maia Sandu ar fi lichidat școlile. Și instalarea camerelor de supraveghere la bacalaureat a avut o rezistență mare din parte tinerilor care au fost dezamăgiți că nu pot copia. Dar totuși, peste ani, vedem că reforma a funcționat.
Și, ca să răspundem la titlul acestui editorial, nu ne plac reformele pentru că ne scot din zona de confort. Noi vrem să fim europeni, dar într-un stil moldovenesc. Parcă vrem laureați la Nobel, dar să mai putem copia din când în când la examene. Parcă vrem reformă în justiție, dar să avem posibilitatea să mai sunăm un cumătru la necesitate. Și tare ne mai place să revenim în Moldova și să povestim cum e „la Germania”, dar să facem ca la ei ne cam doare.
Autor:
Reformele adevărate nu au fost niciodată ușoare. Au fost dure și au zguduit prezentul ca să producă efect în anii ce vor urma.