Țesătura Chișinăului se destramă. E ca un țol din cordele din care se trage fir cu fir cu indiferență. Pentru cei care trag e doar o cârpă demodată care ocupă loc. Pentru noi - parte din viața și personalitatea noastră. Pe străzile lui, la umbra platanilor lui, sprijiniți de zidurile lui, am crescut și ne-am format.
Citiți și „Chișinău, un oraș în căutarea memoriei pierdute”
Săptămâna trecută, pe ascuns, noaptea, s-a mai ras o bijuterie din centrul istoric al Chișinăului. E vorba de casa albastră care domina intersecția străzilor Alecsandri și 31 august 1989. Unele surse susțin că această casă, situată la adresa Alecsandri 103, era un monument de arhitectură de însemnătate locală, însă, după cum scrie Anetta Dabija, de la Save Chișinău, „clădirea nu mai figurează în Registrele monumentelor nici locale, nici naționale”.
Pe panoul de pe gardul care împrejmuiește locul pe care stătea cândva casa, acum un teren ras, e scris că imobilul urmează să fie reconstruit. Ups. Reconstrucția nu presupune, însă, și demolare. Dar cui i-ar păsa? Într-un oraș în care dezvoltatorii de mult fac legea, nu mai contează nimic. Doar metrii pătrați din centrul istoric.
Chișinăul se transformă într-un târg pestriț, din beton și sticlă, o struțo-pristroică cu pretenții de megapolis, unde totul e posibil, dacă ai bani să-i cumperi pe cei care decid, pe cei cu ștampile în sertar și cu drept la semnătură.
Într-un oraș în care stau astfel lucrurile e slută treaba. Or, acolo unde decide puterea banului, cei care n-au milioane rămân și fără o parte din identitatea lor, și fără o parte din drepturile lor. Pentru a exemplifica, nu trebuie să mergem departe: avem cazul grădiniței private „Grădina Secretă” unde în această primăvară o rangă de metal a căzut în curtea instituției de pe un șantier de construcții din vecinătate. Incidentul în timp ce copiii se aflau în clădirea grădiniței. Obiectul greu a căzut de la etajul 11 al construcției și a deteriorat o cușcă din lemn pentru iepuri.
Citiți și „Atenție - copii! Sau cum nenii care construiesc clădiri de lux ar pune în pericol viața a 50 de minori”
Ne putem oare revendica orașul? Trebuie să recunosc că, an de an, speranța că ne vom veni în fire și vom înțelege ce daune îi aducem acestui loc, scade, iar gândul că Chișinăul e condamnat își face tot mai mult loc. Condamnat la corupție, la ignoranță, la lipsă de viziune și la indiferență.
Ceea ce se întâmplă în Chișinău este ca o hârtie de turnesol a ceea ce se întâmplă peste tot în Moldova. Banii decid. Peste noi, peste memoria, identitatea și viitorul nostru.
Un Emoji sau Sticker va îmbogăți acest articol.