EDITORIAL | Cât de informați suntem despre produsele pe care le cumpărăm?
Cu cât aflu mai multe despre importanța a ceea ce punem în farfurie și ducem la gură, cu atât încrederea mea că mă alimentez corect scade. Cu cât mai multă informație acumulez despre ingredientele pe care le găsim în produsele alimentare cu care ne-am obișnuit de mici și pe care le credem inofensive pentru sănătatea noastră, cu atât mai puțin vreau să revin la ele.
・
Noi nu știm ce mâncăm. Habar nu avem de cele mai dese ori despre ingredientele produselor de pe rafturile magazinelor și nici care este calitatea fructelor și legumelor ce le cumpărăm la piață.
Cu toate acestea, unul dintre miturile predominante moldovenești este că la noi se mânâncă bine și că produsele noastre sunt cele mai naturale.
Autor:
Unul dintre motivele ignoranței noastre este că nu suntem obișnuiți să citim etichetele. E ceva ce n-am învățat, ceva ce ieșea din zona noastră de preocupări. Pâinea era pâine, chifla era chiflă, salamul - salam. Țăranii găteau mai mult acasă și știau exact ce pun în mâncare, iar orășenii luau ce găseau în magazine, când găseau.
Chiar dacă vremurile s-au schimbat și, aparent, avem o multitudine de posibilități să ne informăm despre alimentația corectă și ingredientele de evitat, lucrurile nu s-au schimbat pentru o bună parte a populației. Deși pare tot mai de neconceput să nu ne intereseze din ce e plămădită franzela sau croissantul pentru micul dejun - cât zahăr e acolo, câtă sare, câte grăsimi saturate și grăsimi trans, sunt sau nu acestea în limitele normei - o singură privire la cumpărăturile de pe benzile de la casele supermarketurilor e suficientă pentru a constata că ne folosim organismul în credit, fără a fi siguri dacă îl vom putea închide vreodată.
Pe de altă parte, cei care vor să știe, trebuie să parcurgă deseori un adevărat quest pentru a citi etichetele produselor. Or, sunt o sumedenie de produse pe care ingredientele sunt scrise atât de mărunt, că fără lupă nu te descurci. Un pic mai bine stau lucrurile cu declarația nutrițională, obligatorie pentru majoritatea produselor alimentare (care trebuie să cuprindă următoarele informații a) valoarea energetică; b) cantitatea de grăsimi, acizi graşi saturaţi, acizi graşi trans, glucide, zaharuri, proteine şi sare;). Aceasta, de regulă, este cu litere mai mari, deci, mai lizibilă și asta doar dacă nu ai probleme cu vederea. Pentru produsele neambalate, însă, chiar dacă legea prevede ca informația să fie plasată pe un afiș sau alt suport din apropierea produselor, aceasta nu este respectată de cele mai multe ori. Vedeți în orice magazin care vinde produse de panificație neambalate.
Cât de calitative sunt produsele noastre și cât de apropiate sunt de standardele unei alimentații echilibrate, ne-o poate spune doar un sistem de etichetare modern, accesibil, adaptat la necesitățile timpului și, cel mai important în realitățile Moldovei, respectat.
În același timp, informația de pe etichete poate să nu aibă niciun sens, dacă omul care intră în magazin nu știe la ce să atragă atenția atunci când citește o etichetă.
Autor:
Avem nevoie de campanii naționale de informare despre câte daune ne poate aduce consumul necontrolat de zahăr, de sare, de grăsimi nesaturate, de alimente procesate, de băuturi carbogazoase. În fine, de tot ce vedem în abundență pe benzile supermarketurilor. Informarea continuă ar costa mai puțin bugetul statului decât tratamentele costisitoare ale bolilor cardiovasculare și oncologice, cauzate de alimentația proastă.
Cum ziceam la începutul materialului, cu cât mai mult mă informez despre ingredientele prezente în majoritatea produselor pe care le cumpără o familie medie din Moldova, cu atât mai mult vreau să renunț la ele. Probabil, a venit timpul să revizuim la nivel național obiceiurile alimentare pe care le avem și să calculăm cât acestea ne costă în sănătate, productivitate și stare de bine.