Activitatea febrilă a serviciilor municipale pe care o observăm în Chișinău în ultimul timp îmi creează impresia că am ajuns cu toții ostaticii unei competiții socialiste, când sub ochii noștri se îndeplinește planul cincinal de ridicare a confortului orașului în doar câteva luni. 

Într-o lume paralelă, una mai bună și cu respect autentic față de locuitori, această competiție cu trecutul ar fi o bucurie, dar evenimentele se derulează la Chișinău, unde respectul este un concept steril și inutil, de aceea planul amenajărilor și îmbunătățirilor este unul imaginat, nu discutat și dezbătut cu locuitorii orașului. 

Citiți și „După ploaie vom juca tenis în galoși? Epopeea polistirenului din subterane, urmată de instalarea unor mese de joc direct în pământ. Ce spune Primăria”

Ni se dau mese de tenis și armwrestling, treceri subterane izolate cu polistiren, scuaruri betonate, în timp ce continuăm să ne sufocăm pe străzile suprapopulate de mașini, în timp ce cresc blocurile mai ceva ca ciupercile după ploaie și se demolează, una câte una, casele istorice, ni se taie copacii aiurea și suntem lăsați să ne coacem la soare pe stăzile devenite pleșuve de la atâta „amenajare” forțată.

Ni se aruncă firimituri, tot din banii noștri, pentru a ne adormi vigilența în timp ce tot felul de grupuri obscure își aranjează interesele în orașul nostru din contul vieții și bunăstării noastre.

Citiți și „EDITORIAL | Bani în loc de identitate. Cum se destramă Chișinăul”

Cât noi ne ofticăm pe Social Media că mesele de tenis au fost instalate direct în pământ, a lehamite, ca simbol al atitudinii pe care o au serviciile municipale față de locuitorii acestui oraș, prin cabinetele Primăriei, prin parcări sau la colțuri de stradă se rezolvă probleme de cu totul alt ordin. Noi, însă, ne ținem ocupați cu altceva. E un joc în care te prinzi ușor, pentru că e la îndemâna oricui și nici implicare multă nu cere. Îl jucăm toți, inclusiv subsemnata.