PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)

PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)

Apărute în dreapta Nistrului, începând cu 1940 și continuând cu 1944, colhozurile și sovhozurile au fost simbolurile agriculturii sovietice, marcată de recorduri dar și de mari eșecuri. În același timp, pentru o mare parte din populația Republicii Moldova, mai ales generațiile născute în URSS, acestea au reprezentat locul unde și-au petrecut copilăria sau au început a munci.Citiți partea I-a aici.

În propaganda oficială, viața în colhoz a fost prezentată drept un exemplu reușit de edificare a unei comunități, axată în special pe atingerea constantă a unor recorduri. În realitate însă, situația nu a fost mereu cea mai strălucită, în ciuda averii generoase de care dispuneau aceste ferme colectivă, veniturile obținute de colhoznici, de multe ori fiind insuficiente pentru un  trai suficient, fapt ce a făcut să fie răspândit și furtul din aceste gospodării.

Cum au început de fapt aceste gospodării colective, ce rol au avut și de ce au dispărut, vă invităm să aflați din acest articol.

Moldova - grădina înfloritoare a URSS

„Moldova cu drept cuvînt îi socotită ca republica viilor și a livezilor. Aceste două ramuri larg răspândite sînt ramurile conducătoare în gospodăria sătească a republicii, iar perspectivele dezvoltării lor sînt mai mari”, se menționa în introducerea lucrării „Călăuza pomicultorului”, publicată la Chișinău în anul 1951.

De altfel, toate lucrările din perioada sovietică nu ezită să menționeze Moldova pentru „pământurile sale exclusiv de prețioase din punct de vedere economic”. Datele pentru 1958, arată că prețul unui hectar de pământ în RSSM ajungea până la 112 unități convenționale, fiind cel mai mare din întreaga uniune.

„Folosind aceste cifre, propagandistul trebuie să sublinieze că colhozurile și sovhozurile republicii, care dispun de condiții atât de favorabile pentru dezvoltarea producției agricole, nu trebuie să se liniștească cu nivelul obținut în folosirea pământului, ci să iee de la el mult mai mult, decât iau astăzi”, se arată în broșura „Pământul -  bogăția principală a colhozurilor”.

PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)

În acest mod, promovând ideea eficacității acestor ferme colective, autoritățile sovietice au susținut constant dezvoltarea lor, publicând periodic broșuri și alte lucrări care să arate și să demonstreze eficacitatea acestora.

Spre exemplu, colhozul „Lenin” din raionul Tiraspol se lăuda în broșura de prezentare din 1958 cu o livadă de 511 hectare „situată în temei în lunca Nistrului”. Autorii acestuia vorbeau și despre o roadă mai mare cu 500 de tone față de 1957, fiecare hectare de vie generând un venit de 33 de mii de ruble sovietice.

„În anul 1957, noi am strâns peste 22 de mii de centnere de legume, ceea ce ne-a adus un venit de aproape 1,8 milioane de ruble. În anul 1951, fiecare hectar de legume dădea un venit de 5,2 mii de ruble, da în anul trecut - 10 mii de ruble”, afirmau aceștia.

Cum au început - varianta oficială

„Se știe, că un țel mare dă naștere și la o enerjie mare. Partidul a chemat poporul sovietic la lupta pentru mărirea producerii laptelui, cărnii, untului pe cap de locuitor, pentru ca în anii apropiați să întrecem Statele Unite ale Americii”, se nota în aceeași broșură, caracteristică de altfel perioadei hrușcioviste, pline de experimente în domeniul agriculturii.

În general, aceste „întreceri socialiste” erau prezente în aproape toate colhozurile din republică, fiind evidențiate în special recordurile per fiecare lucrător, mai ales în ce privește producția de lapte și carne. 

Istoria acestui colhoz, la fel ca în majoritatea cazurilor, de asemenea este bazată pe dorința „sinceră și voluntară” a țăranilor de a renunța la propriile pământuri.

„În primăvara anului 1951, pe baza celor patru gospodării, au fost create două mai mari. Economia lor, însă creștea prea încet. Totuși, succesele obținute au constituit o ilustrație vie și convingătoare a productivității muncii în colectiv. O nouă pagină în viața satului a fost deschisă în anul 1954, când în Larga a fost creat un singur colhoz - „Pogranicinik”, scriau autorii broșurii de prezentare a aceluiași colhoz.

Un rol aparte este acordat și „puterii sovietice”, care în toate cazurile este prezentă în acest narativ, cu o influență în linii mari, semnificativă.

„Deci, în primăvara lui 1948 nouă familii de colibășeni au hotărât să organizeze un artel agricol. În condițiile sărăciei cumplite de pe atunci, ne dădeam seama că numai prin eforturi colective pot fi înfruntate foametea, ruina postbelică și toate nenorocirile sociale. Doar unul avea boroană, altul plug, al treilea - cal. Iar Puterea Sovietică i-a ajutat să ajungă la o limbă comună” - așa suna istoria oficială a colhozului „Sovetskii Pogranicinik” din satul Colibași.

Viața în colhoz: munca și răsplata

O imagine mai „romantică” a vieții în colhoz este oferită de scurtmetrajul realizat de Moldova-Film „O zi în sat”, în regia lui I. Tihonov, apărut în 1962. În film este prezentat colhozul „Congresul al XXI-lea al Partidului” din satul Sipoteni, raionul Călărași, de rând cu o serie de scene care arată diversele munci prestate de țăranii din colhozuri. 

„Și zău că a avut dreptate Partidul, când ne-a sfătuit să dăm în stăpânire pământul în stăpânirea acestui crai mândru”, spune crainicul. În film sunt menționate și alte personaje, cum ar fi mulgătoarea Nadejda Trifa, care a „a dat cuvântul să mulgă în an în anul ăsta câte 2400 litri de lapte de la fiecare vacă furajată”.

Prin comparație, colhozul din satul Larga raporta în 1971 o avere constituită din 1.879 capete de vite cornute mari, dintre care 1.570 de vaci, 35 de camioane, 47 tractoare, 8 combine de cereale și 16  pentru recoltarea porumbului și a sfeclei de zahăr, 28 de semănături.

PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)

La capitolul venituri, pentru 1971, același colhoz raporta că pentru retribuirea muncii depuse la obținerea recoltei au fost alocate 118.955 de ruble. Alte peste 57 de mii au fost alocate pentru materiale, în timp ce costul producției globale era estimat 400 - 430 mii de ruble. Venitul net al colhozului pentru același an era estimat de asemenea la peste 1,6 milioane ruble.

În general, colhozurile contribuiau la amenajarea localităților, alocând în acest sens importante sume bănești. Astfel, pentru construcțiile capitale și amenajarea satului, colhozul „Pogranicinik” din satul Larga, raporta cheltuieli anuale de circa jumătate de milion de ruble. În anii 1970, acestea s-au majorat de 12,5 ori.

PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)PORȚIA de istorie: Colhozurile - secretul din spatele „Grădinii înfloritoare”. Cum au apărut, crescut și… dispărut (II)

Colhozul „Sovetskii Pogranicinik” din satul Colibași, raionul Vulcănești, raporta că abia în anii 1986 - 1987, costul producției agricole globale depășise opt milioane de ruble sau cu trei milioane mai mult decât în la începutul anilor 1960 - 1970 sau cu un milion de ruble mai mult decât la începutul anilor 1980. Producția pe fiecare colhoznic constituia în medie 5,5 mii ruble. Proprietatea acestuia era în 1988 de 100 tractoare, 80 automobile, 23 combine și mii de alte mecanisme. 

Chiar și așa, în ciuda acestor averi generoase, situația țăranilor nu a fost mereu cea mai bună. Pe de altă parte, nu doar țăranii lucrau pe pământurile colhozurile, aici fiind implicați elevii și studenții. În cazul elevilor, aceștia începând cu clasa a IV-a erau încadrați în munci agricole, care de multe ori puteau fi remunerate sau neremunerate.

În același timp, formele de prestație a muncii erau structurate în două categorii: culesul roadei (struguri, mere, vișine, cireșe, roșii, castraveți, porumb, salvie, levănțică etc.) și îngrijirea și lucrarea pământului. Dacă în perioada anului școlar elevii erau organizați de școală, atunci în sezonul estival erau încadrați în brigăzi școlărești sau tabere de muncă și odihnă. 

Eficiența în realitate

Despre cât de „bună” era viața în colhoz ne vorbesc datele oficiale pentru anul 1970, ce arată că salariul mediu în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească era de 103 ruble, crescând până la 182 ruble în 1988, fiind mai mic cu 20 - 25% față de media pe URSS și de aproape opt ori mai mic decât cel din SUA. 

Aspectul economic nu spune totul. E nevoie să menționăm și faptul că țăranii o perioadă îndelungată nu au avut dreptul de a pleca liber din sate, de a se stabili în orașe, mulți dintre ei primind abia în 1974 dreptul de a deține pașapoarte.

În ce privește colhoznicii și sovhoznicii, aceștia primeau un salariu de 81 de ruble în 1970, care s-a majorat până la 171 ruble în 1988. În realitate, pensia minimă pentru orășeni constituia 60 de ruble, în timp ce pentru săteni era de 20 de ruble. Trebuie să menționăm că pentru colhoznici pensia este instituită abia în anul 1964.

Astfel, nu este de mirare că în folclor a apărut celebra zicală „la colhoz pe dealul mare, cine fură acela are”.

Istoricul Igor Cașu a documentat mai multe cazuri de acest tip, descoperite în arhiva fostului Comitet Central al Partidului Comunist din RSSM. Astfel, potrivit acestuia, în toamna lui 1949, la mai puțin de jumătate de an de la organizarea deportărilor, a fost dispusă efectuarea a circa 1.600 de controale în noile gospodării agricole.

Concluzia surprinzătoare este că în urma acestora s-a depistat că 103 persoane au comis delapidare a averii colhozului sau furt, dintre care 60 dețineau funcții de răspundere iar 43 erau colhoznici de rând.

„De exemplu, un oarecare Pascal, preşedinte al colhozului „Molotov" din satul Zârneşti, raionul Cahul, obişnuia să ia votcă şi produse alimentare de la magazinul din localitate pe banii gospodăriei colective, pretinzând, oficial, că ar fi cumpărat piese de schimb. Un grup de conducători din colhozul „Armata Roşie" din raionul Grigoriopol fura tone de fructe şi legume şi le vindea în pieţele agricole din oraşele Odesa şi Nikolaev din Ucraina. O altă grupare formată din membrii conducerii locale din colhozul „Fruktovâi Donbas", satul Coşniţa, raionul Dubăsari, a delapidat prin diferite stratageme peste 69.000 de ruble!”, scrie istoricul.

Dispărute odată cu URSS

Chiar și așa, agricultura sovietică a fost bazată integral pe aceste unități economice. Astfel, o statistică din 1985, arăta că pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice erau prezente 26.200 de ferme colective, dintre care 22.700 sovhozuri și 6.500 colhozuri.

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice și schimbarea formelor de proprietare asupra pământului, în linii mari prin întoarcerea acestuia înapoi țăranilor, colhozurile și sovhozurile s-au dizolvat treptat sau au fost reorganizate în noile forme de proprietate recunoscute de legislație. Spre exemplu, între 1990 și 2000, numărul colhozurilor din Republica Moldova a scăzut de la doar 41.

Printre puținele colhozuri care au rezistat tranziției se numără și gospodăria colectivă din satul Copceac, UTA Găgăuzia, care timp de mai mulți ani s-a numit „Colhozul Pobeda”. Asta, deși oficial rămâne a fi Cooperativa de producție „Colhozul Pobeda”. 

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim

Vezi și aceste știri
PORȚIA de istorie: De ce în URSS Moldova era considerată „grădină înfloritoare”, cum era văzută problema secetei acum 80 de ani și ce soluții erau propuse

PORȚIA de istorie: De ce în URSS Moldova era considerată „grădină înfloritoare”, cum era văzută problema secetei acum 80 de ani și ce soluții erau propuse

PORȚIA de istorie: Constituțiile Moldovei - Care au fost legile supreme care au reglementat viața în ultimii 160 de ani (CARDURI)

PORȚIA de istorie: Constituțiile Moldovei - Care au fost legile supreme care au reglementat viața în ultimii 160 de ani (CARDURI)

PORȚIA de istorie: Cum era văzută ospitalitatea moldovenilor de acum câteva sute de ani?

PORȚIA de istorie: Cum era văzută ospitalitatea moldovenilor de acum câteva sute de ani?

Advertoriale
Spune adio așteptării: Ia-ți imediat cardul tău personalizat de la maib

Spune adio așteptării: Ia-ți imediat cardul tău personalizat de la maib

Gala Fermierilor 2022. Cei mai buni agricultori au fost premiați pentru rezultate remarcabile

Gala Fermierilor 2022. Cei mai buni agricultori au fost premiați pentru rezultate remarcabile

Orange aniversează în acest an 12 ani de la lansarea programului „Ne Pasă” - pentru susținerea voluntariatului

Orange aniversează în acest an 12 ani de la lansarea programului „Ne Pasă” - pentru susținerea voluntariatului

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.