EDITORIAL | Cum e să vii la ziua de naștere a mamei și să-i spui că e o nătângă?
Acum, că Ziua Independenței a trecut, vreau să vorbim despre un tip de discurs pe care cu toții l-am observat pe rețelele de socializare pe 27 august. Or, pe lângă textele personale, duioase, cele pline de patos patriotic sau previziuni mărețe pentru țară, au fost, și nu puține, din cele care musteau de supărare, de venin, de resentimente față de Moldova.
・
Viața în Moldova nu e miere și niciodată n-a fost.
Autor:
Ultimii 31 de ani, de la independență încoace, am încercat și am eșuat. E un proces natural. Cu siguranță, sunt state în care încercările au dat rezultate imediate și eșecurile au fost mai puțin dramatice. Cu toate acestea, avem o țară. O țară care este independentă, pe deasupra. O țară în care se trăiește, în care se naște, în care se iubește, în care se visează, în care unele lucruri se mișcă din loc, datorită oamenilor care o văd frumoasă, dragă și demnă de un viitor mai bun.
Dacă noi, cei născuți în Moldova și cei adoptați de Moldova, o vom face cu ou și cu oțet chiar de ziua ei, atunci cine s-o iubească și să-i poarte de grijă?
E de parcă am veni la ziua de naștere a mamei și i-am înșira, în loc de urări de bine, toate supărările din copilărie și toate așteptările pe care nu ni le-a satisfăcut.
Autor:
Ne imaginăm cu greu c-am face-o, așa-i? Atunci de ce o facem atât de ușor cu țara noastră? Sau avem nevoie de un război de ocupație aici, în Moldova, ca să înțelegem cât de mult o iubim și cât de mult apreciem faptul de o avea liberă și independentă?
Din păcate, deseori confundăm relația noastră personală cu țara cu relația și cu atitudinea pe care o avem față de autorități, deși sunt lucruri din dimensiuni diferite. Să-ți iubești țara nu este egal cu să-i iubești președintele/președinta, membrii Parlamentului sau ai Guvernului. Țara nu este un aparat de stat sau politicile ei. Țara este tot ce înseamnă acest spațiu în experiența noastră de viață, cu locurile și oamenii lui, cu amintirile, emoțiile și sentimentele pe care ni le trezește. Cum e oare viața omului care găsește doar cuvinte pline de ranchiună pentru a vorbi despre țara sa de ziua ei?
Fără iubire nu se face nimic. Nu se crește un copac, darămite o țară. Din ură, devalorizare, neglijență, din cuvinte grele nu faci Rai. E atât de simplu.