EDITORIAL | Pentru cine sunt organizate careurile școlare?
De-i frig, de plouă, de bate vântul, în fiecare început de an școlar copiii sunt adunați în fața sau spatele școlii pentru a face act de prezență într-o ceremonie care este cel mai puțin pentru ei.
・
Cum arată un careu tipic chișinăuian? Mame gătite peste măsură, cărând pungi cu bomboane, cafea și spumant, copii îmbrăcați cu pompă și incomod, ducând buchete de sute de lei; decor lipsit de gust, baloane, discursuri, lungi și plictisitoare, ținute de administrația școlii și invitați, printre care politicieni cu reputații dubioase și fețe bisericești, prezența ambelor categorii fiind în conflict cu prevederile Codului Învățământului; scenarii bătătorite an de an, poezii patriotice, care sună ridicol în 2022, și o atmosferă generală de amorțeală din care nu mai poți ieși.
Pentru cine sunt organizate careurile școlare? Pentru administrația școlii? Pentru a da bine în fața direcțiilor de învățământ? Pentru a loba interese față de anumite partide sau politicieni, care au puțin de-a face cu interesele copiilor? Pentru a oferi părinților o platformă pe care să-și valideze „succesele” parentingului? Pentru că orice s-ar spune, aceste careuri nu sunt pentru copii.
Careul este un anacronism deja. O reminiscență a trecutului nostru sovietic cu care e timpul să încheiem, mai ales că motivele pe care le avem acum sunt mai serioase ca niciodată. Pe deasupra, careul, prin sensul său, presupune constrângere, rigiditate militară și ierarhie, fenomene ce trebuie eliminate din școală, nu continuate cu atâta dedicație chiar și după șapte ani în care acestea nu mai sunt obligatorii.
De ce nu putem renunța la ceremonii pompoase? De ce nu putem face loc simplității, comunicării autentice, compasiunii, egalității? De ce iar și iar tragem la indigo lucruri perimate, inutile, greoaie? Adăugând baloane, esența nu se schimbă.
Autor:
Apropo, de baloane - acestea sunt o năpastă pentru ecologie, dar se pare că pentru școală ecologia este un cuvânt gol, de care își vor aduce aminte la vreo lecție tematică, dar așa și nu vor face legătura dintre dauna pe care au adus-o naturii cu baloanele de la careu și ceea ce citesc în carte.
Dacă avem totuși nevoie de ritualuri de trecere, de ce n-am veni cu ceva ce ar răspunde necesităților copiilor, ceva ce le-ar face să se simtă bine, relaxați, liberi și așteptați în școală? De ce n-am inventa ritualuri relevante epocii în care trăim, cu mesaje actuale și răspunsuri la întrebările zilei?
Trăim vremuri ciudate - lângă noi se desfășoară un război în toată legea, la noi - un război hibrid, și ce facem noi în acest timp? Trăim de parcă am fi într-un 1977 reloaded - mergem pe același drum, facem aceleași lucruri, gândim tot atât de îngust și vorbim numai ceea ce „e primit”, de parcă am rămas de bună voie captivi într-un stat autoritar pe care ni l-am construit în interiorul nostru.