• Salvează articol

Timp de mai multe secole, Haga, capitala administrativă a Regatului Ţărilor de Jos, este un oraş al păcii şi justiţiei. Tot Haga a fost oraşul în care faimosul jurist Hugo Gortius a scris emblematica Mare Liberum (Libertatea Mărilor). Publicată în 1609, această lucrare stă la baza dreptului internaţional. Marele filosof Baruch Spinoza, cunoscut pentru ideile sale fundamentale în materie de pace şi libertate a petrecut ultimii ani din viaţa sa în acest oraş. Astăzi, Haga găzduiește instituţii juridice precum Curtea Internaţională de Justiţie și Curtea Penală Internaţională.
 

Guvernul Regatului Ţărilor de Jos este, desigur, foarte mândru de statutul de „capitală mondială a justiției” deținut de acest oraş. Noi considerăm acest statut ca pe o adevărată încurajare, o obligaţie morală de a contribui la consolidarea statului de drept în întreaga lume. Art. 90 al Constituției olandeze stipulează că Guvernul are responsabilitatea de a promova dezvoltarea ordinii legale internaționale. Aşadar, nu este o coincidenţă că Regatul Ţărilor de Jos a fost și primul donator UE pe dimensiune bilaterală care a contribuit la reforma justiţiei pe care preşedinta Sandu şi prim-ministra Gavriliţa au setat-o drept prioritate-cheie în programul ambițios de reformă înaintat populaţiei şi validat de către aceasta în cadrul ultimelor scrutine electorale.

Sectorul justiţiei în Republica Moldova, împânzit de corupţie, interferenţă politică şi favoritism

Într-adevăr, Moldova are de lucru pe această dimensiune. Nu este un secret că sectorul justiţiei în Republica Moldova a fost și este împânzit de corupţie, interferenţă politică şi favoritism. Acest lucru înseamnă că, de facto, oamenii de rând nu au acces la justiţia pe care o merită, ajungându-se, ulterior, ca oamenii inocenţi să fie condamnaţi, iar criminalii să scape basma curată cu tot cu banii furaţi fie de la stat, de la agenţi economici sau de la persoane fizice. Astfel, drepturile omului sunt încălcate, pe când corupţia continuă să înflorească. Acest lucru duce la faptul că multinaţionalele care au capacitatea de a contribui la creșterea economică și locuri de muncă ezită să investească în Moldova. Am întâlnit personal investitori care mi-au spus, pe faţă, că văd oportunităţi în Moldova, dar că nu sunt pregătiţi să investească într-un sistem în care persistă riscul ca, în cazul unui dispute de afaceri sau conflict de interese, un judecător corupt să pronunţe un verdict fantezist, iar ei să se aleagă cu activele delapidate. Aceste fenomene nu sunt deloc din domeniul fantasticului, cunoaştem cu toţii exemple.

Cu Guvernul Gavriliţa în frunte, Moldova se pregăteşte pentru aprofundarea procesului de integrare europeană. La 3 Martie, Guvernul a prezentat formal cererea de aderare la UE. La 25 Iunie, Consiliul Uniunii Europene a decis acordarea Moldovei a statutului de ţară candidat pentru aderare. Acest lucru reprezintă o oportunitate fără precedent pentru Moldova de a-şi creşte economia, a-şi consolida statul de drept şi a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor săi. Desigur, însă, mai este mult de lucru până la momentul în care condiţiile de începere a negocierilor vor fi îndeplinite.

Cel mai mare obstacol în calea aderării la UE pentru Moldova este corupţia. Lupta adevărată împotriva corupţiei este, desigur, întotdeauna în interesul oamenilor simpli. Perspectiva aderării la UE este doar un stimulent suplimentar.

Mecanismele care ar curăța sistemul, nefuncționale

Deci, ce trebuie să se întâmple? Cea mai importantă precondiţie pentru combaterea eficientă a corupţiei este siguranța că instituţiile care administrează justiţia sunt integre. Acest lucru înseamnă că judecătorii şi procurorii corupţi trebuie să plece. Bineînţeles, Moldova dispune de mecanisme, în cadrul sistemului juridic, care ar trebui să înlăture aceşti judecători şi procurori corupţi din sistem, dar aceste mecanisme nu sunt, din păcate, funcţionale. Judecătorii şi procurorii lipsiți de integritate sunt mai împuterniciți decât colegii lor oneşti, ajungându-se, astfel, la impasul din prezent.

Cine atunci ar trebui să cureţe sistemul justiţiei? Poate Guvernul sau Parlamentul să o facă? Răspunsul este simplu – NU. Independenţa instituţiilor din cadrul sistemului judiciar este un principiu sacrosanct. Justiţia poate fi administrată independent numai dacă nu este supusă influenţelor politice. Este important ca politicienii să evite chiar şi aparenţa interferenţei politice, chiar dacă motivele sunt nobile.

Atunci cine poate curăţa un sistem independent aparent afectat de corupţie care nu se poate curăţa de sine stătător? Aici apare cerința procedurii de „vetting.”

Judecătorii şi procurorii în exerciţiu, cel puţin cei care ocupă poziţii înalte, trebuie să fie supuşi unei procedurii de verificare a integrităţii personale şi profesionale. În cazul în care aceştia nu pot demonstra, în limitele rezonabilului, că sunt integri, ei trebuie să părăsească sistemul. Odată ce „merele stricate” vor fi date la o parte, instituţiile vor funcționa eficient, iar încrederea societăţii în sistemul judiciar va fi restabilită.

În ce constă pre-vetting-ul?

„Vetting-ul” este precedat de aşa-numita procedură de „pre-vetting.” Această procedură presupune examinarea amănunţită a candidaţilor pentru Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor şi pentru organele specializate care joacă un rol important în deciziile de desemnare, promovare ori eliberare din funcție a judecătorilor şi procurorilor. În cazul în care există dubii rezonabile cu privire la integritatea acestora, candidaţii nu vor fi aleşi în organele sus-menţionate. Audierile în cadrul procedurii de „pre-vetting” vor începe pe 26 Septembrie sub auspiciile aşa-numitei „Comisii de pre-vetting” numite de Parlament şi formată din trei membri internaţionali, trei membri naţionali şi prezidată de către judecătorul olandez Herman von Hebel.

Odată ce Comisia de pre-Vetting își va exercita atribuţiile, judecătorii şi procurorii, care vor trece procedura de pre-vetting, pot fi înaintați pentru ocuparea pozițiilor de membru a Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor. Acest lucru trebuie să se întâmple la începutul anului viitor. Ulterior, va fi demarat procesul de vetting al judecătorilor şi procurorilor din sistem. Cu toate că pe parcursul procesului pot fi atestate elemente de rezistenţă din partea cercurilor mai puțin integre, este important de menţionat că procesul are şi aliaţi – judecătorii şi procurorii oneşti care observă practicile dubioase din interiorul sistemului şi care sunt determinaţi să acționeze pentru eliminarea acestor practici. Aceşti oameni aliaţi reformei trebuie să fie încurajaţi să susţină şi să promoveze procedurile de vetting.

În urma acestui exercițiu se anticipează că mulţi judecători și procurori lipsiți de integritate vor părăsi sistemul. Astfel, este important ca noii judecători şi procurori să fie pregătiți suficient de bine pentru a prelua poziţiile vacante. Aceşti noi membri ai sistemului trebuie să fie supuşi, la fel, procesului de examinare minuţioasă a integrităţii, inclusiv și personalul Institutului Naţional de Justiţie care este responsabil pentru educarea lor. Este important ca procesul de nominalizare a judecătorilor şi procurorilor să se schimbe în aşa fel, încât doar candidaţii integri şi calificaţi să fie numiţi în funcţie. Practica prin care Institutul Naţional de Justiţie este evitat, iar judecătorii şi procurorii sunt desemnaţi pe criterii de experienţă trebuieşte să înceteze.

Chiar va funcționa?

Înțeleg că mulți privesc sceptic reforma sectorului justiției: va avea aceasta oare loc într-o manieră corectă și independentă? Este important ca reformele să fie efectuate în conformitate cu standardele și cele mai bune practici internaționale. Din acest motiv, este necesar ca orice propunere de reformă a sectorului justiției să fie trimisă Comisiei de la Veneția pentru examinare și ca autoritățile să implementeze ulterior recomandările emise de către Comisie.

Odată implementată cu succes, reforma sectorului justiției va avea efecte pozitive asupra mediului de afaceri, va întări securitatea națională și va sprijini reintegrarea țării prin eliminarea corupției sistemice și încetarea schemelor dubioase în afaceri. Mai mult, această reformă va contribui la construirea unei culturi democratice puternice, unei culturi în care oamenii pot avea încredere în judecători și procurori, unde există toleranță zero față de corupție. Acest lucru este foarte important, deoarece lupta cu corupția nu este doar responsabilitatea celor care operează în sistemul justiției și/sau Guvern. Cetățenii și agenții economici de asemenea poartă responsabilitate.

Deși este necesară construcția unui sistem care ar face aproape imposibil ca un judecător sau un procuror să ceară mită ori să facă o favoare unui prieten sau unei rude, este la fel de important ca cetățenii și agenții economici să nu acorde mită sau să ceară favoruri.

Este necesar de a educa o generație care spune „nu” corupției, care are toleranță zero față de ea. Chiar dacă schimbarea unei culturi în care corupția înflorește poate lua mult timp, avem nevoie de un moment de început. Părerea mea e că acest moment este chiar acum.

Dragă cititor,

Mii de oameni ne citesc în aceste zile în căutarea informațiilor, răspunsurilor și a unui fir de speranță. Iar noi lucrăm ca să asigurăm un jurnalism responsabil care să ne ajute pe fiecare dintre noi să înțelegem mai bine tot ce se întâmplă în jurul nostru și să ne unească în aceste timpuri complicate.

Ce putem face noi acum, este să te informăm corect, din surse verificate. Când nu știi pe cine să crezi, vezi ce scrie AGORA.
Fiecare contribuție din partea cititorilor este valoroasă pentru activitatea redacției. Susține-ne cu un abonament de membru. Mulțumim