Lumea-n palmă | Starea unei Uniuni imprevizibile, marile fisuri din prietenia lui Putin și Xi sau de ce frontul poate ajunge și în Asia Centrală (CARDURI)

Lumea-n palmă | Starea unei Uniuni imprevizibile, marile fisuri din prietenia lui Putin și Xi sau de ce frontul poate ajunge și în Asia Centrală (CARDURI)

După veștile nesperat de bune de săptămâna trecută din Ucraina, mai ales în ce privește succesul rapid al contraofensivei din Harkov, Europa a revenit la vechile-i preocupări, care pe lângă criza energetică, sunt legate și de ascensiunea în Suedia și posibila victorie în Italia, a forțelor de extremă dreaptă. Presa internațională dezbate în mai multe rânduri cum e posibil acest lucru dar și ce ar însemna pentru politica europeană, venirea la putere a unor partide extremiste, care până nu demult erau marginalizate.

O Uniune și multe probleme

La 14 septembrie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a ținut cel de-al treilea discurs cu privire la Starea Uniunii, în care vorbit despre eforturile blocului comunitar în răspunsul la diferite provocări, printre care războiul din Ucraina, criza energetică, inflația tot mai mare dar și nevoia de susținere a Kievului.


Acest lucru a fost remarcat de Politico care scrie că „umbra războiului a planat asupra marelui discurs al lui Von der Leyen” deși solicitările de creștere a livrărilor de arme, instituire a unor noi sancțiuni sau plafonarea prețului la gaz, mai degrabă au lipsit decât să fie prezente.

„Dar dacă ucrainenii speră că discursul de miercuri va aduce un ajutor mai concret pentru efortul lor de război, ei ar trebui să-și revadă speranțele. Președinta Comisiei nu este așteptată să anunțe noi angajamente de sprijin militar sau noi sancțiuni împotriva Rusiei - în ciuda faptului că Kievul a insistat pentru ambele”, afirmau jurnaliștii înainte de discursul acesteia.

Aceștia au remarcat că discursul președintei Von der Leyen s-a axat mai mult pe inițiative de genul integrării Ucrainei pe piața unică a UE sau pe măsurile pe care blocul comunitar le va lua pentru a reduce din povara prețurilor tot mai mare la resursele energetice care afectează cetățenii Uniunii. Cu toate acestea, un eventual plafon la prețul gazelor naturale nu a mai fost anunțat, din moment ce foarte multe guverne europene s-au împotrivit unei asemenea decizii, susținând în schimb ideea de a suprataxa anumite companii din sectorul energetic.

Și portalul Euractiv susține că discursul lui Von der Leyen a fost dominat de tema Ucrainei, intrând pe alocuri în contradicție cu viziunea politică a UE. Jurnaliștii publicației susțin că președinta Comisiei Europene nu a oferit detalii concrete ale răspunsului unional la criza din Ucraina, deși a promis noi finanțări pentru reconstrucția țării și menținerea sancțiunilor împotriva Rusiei, de rând cu o nouă vizită la Kiev.

Euractiv scrie că teme precum apărarea și investițiile militare în interiorul UE, securitatea alimentară sau politicile de mediu, fiind aproape absente sau vag menționate. În alte cazuri, cum ar fi lupta cu dezinformarea sau consolidarea democrației, discursul acesteia a indicat doar anumite finanțări pentru cercetări și platforme media care să lupte cu conspirațiile și dezinformările.

„În schimb, încercarea Europei de a controla, cel puțin parțial, piața mondială a materiilor prime din China a fost discutată în detaliu – o problemă care este relevantă pentru sectorul de transport al Europei, dar și pentru poziția blocului pe scena mondială”, au scris jurnaliștii de la Euractiv.

Euronews a detaliat principalele idei ale discursului șefei executivului UE, scoțând în evidență printre altele mențiunile (chiar dacă vagi și imprecise) cu privire la politicile de mediu, văzute drept o soluție la actuala criză energetică, prin tranziția la energia verde sau necesitatea de a lupta cu corupția, von der Leyen afirmând despre „autocrațiile străine” care finanțează entități din interiorul UE ce răspândesc „dezinformări și minciuni toxice”, promițând să combată aceste provocări prin pachetul „Apărarea Democrației”.

„Nu vom permite ca acei cai troieni ai autocrațiilor să ne atace democrațiile noastre din interior”, a spus von der Leyen.

A fost discutată și necesitatea de a reforma agenda politicii externe, președinta Comisiei Europene afirmând că diplomația blocului comunitar urmează să lucreze mai aproape de „partenerii deschiși” și să promoveze democrația în întreaga lume.

„Eu vreau ca oamenii din Balcanii de Vest, Ucraina, Moldova și Georgia să știe: sunteți parte a familiei noastre, parte a viitorului Uniunii noastre și Uniunea noastră nu este completă fără voi”, a afirmat șefa CE, care a precizat că o extindere a UE va presupune și o reformare a tratatelor care stau la baza Uniunii, fapt ce ar putea întâmpina o rezistență din partea anumitor state membre.

O opoziție serioasă ar putea veni din Ungaria, țară care de altfel a fost declarată o „autocrație electorală” de un raport al Parlamentului European, aprobat cu voturile a 433 de eurodeputați. Deși este o măsură mai mult simbolică, neavând consecințe juridice severe pentru Budapesta, decizia ar putea fi folosită de Comisia Europeană pentru a merge mai departe cu procedura privind sistarea dreptului la vot în Consiliul European.

„Potrivit multora din Europa, Ungaria nu mai este o democrație”, a scris portalul maghiar de știri, 444.hu, care menționează în introducere că doar partidele eurosceptice și cele de dreapta nu au votat pentru raportul care condamnă Ungaria, de altfel considerat a fi o decizie „mai dură decât cele anterioare”, mai mult decât atât, fiind o premieră pentru UE.

Mai mult, Comisia Europeană a propus ca până la 7,5 miliarde de euro sau 65% din fondurile prevăzute pentru Ungaria să fie înghețate ca urmare a îngrijorările legate de statul de drept, independența justiției și pluralismul media. Decizia finală aparține însă Consiliului UE care urmează să adopte o hotărâre în acest sens până în noiembrie. Spre deosebire de cazul sancțiunilor, unde unanimitatea este cerută, în acest caz decizia va putea fi aprobată cu votul unei majorități calificate, ceea ce înseamnă că Ungaria și aliata ei, Polonia, nu vor putea bloca procesul, scrie Euronews.

Publicația europeană notează însă că Budapesta a făcut deja câțiva pași înapoi, acceptând să instituie o nouă instituție responsabilă de combaterea corupției, să modifice legislația judiciară pentru a permite revizuirea hotărârilor judecătorești și să asigure o mai mare transparență în achizițiile publice, de rând cu o altă serie de solicitări ale Comisiei Europene.

Un sezon electoral plin de surprize

Presa de peste ocean a discutat pe îndelung despre desecretizarea unor rapoarte ale serviciilor de informații americane care indică faptul că Rusia a finanțat în secret cu cel puțin 300 de milioane de dolari, partide și candidați pro-Kremlin, în încercarea de a influența peisajul politic din anumite țări în favoarea Moscovei. The Washington Post scrie că Rusia a plănuit să cheltuie sute de milioane de dolari, ca parte a unei campanii mai masive de slăbire a sistemelor democratice.

„Prin aducerea în public a acestui raport despre campania Rusiei de finanțare politică a unor politicieni și a încercărilor Rusiei de a submina procesele democratice, noi avertizăm acești candidați și partide străină  că dacă ei vor accepta bani rusești în secret, noi putem și îi vom expune”, a declarat un oficial pentru publicația americană.

New York Times menționează că raportul respectiv a fost expediat și misiunilor diplomatice ale SUA din străinătate, pentru ca alte guverne să fie informate despre acest fapt dar și convinse să colaboreze la efortul de a strânge mai multe dovezi, suma reală fiind estimată la o valoare mult mai mare. Totodată, documentul îi indică pe Evgheni Prigojin (cunoscut ca și bucătarul lui Putin) și Alexandr Babakov drept personaje cheie în aceste operațiuni.

Mai mult, documentul descrie și modul în care se făceau plățile, de multe ori prin numerar, criptomonede sau transferuri electronice ori pur și simplu prin cadouri de lux. Totodată, ca parte a efortului de a manipula opinia publică, erau utilizate o serie de instituții, cum ar fi fundații, think tank-uri, grupuri de crimă organizată, consultanți politici sau companii rusești private ori publice. În schemă intrau până și ambasadele Rusiei, fiind menționat și un caz în care ambasadorul Moscovei dintr-o țară asiatică a oferit milioane de dolari cash unui candidat la prezidențiale, fără a fi nominalizată țara sau persoana.

De cealaltă parte, presa europeană discută pe larg despre o victorie surprinzătoare a forțelor anti-imigrație și extremă dreapta din Suedia, marginalizate vreme de decenii pe scena politică, dar și despre viitorul Italiei, care la 25 septembrie, are mari șanse să aducă la putere o grupare de partide, calificată de mulți ca fiind neofasciste. După ce la 15 septembrie, prim-ministra social-democrată a Suediei, Magdalena Andersson, și-a anunțat demisia, ca urmare a faptului că forțele de extremă dreapta au obținut 176 de locuri în Parlament din cele 349, Reuters a scris că rezultatele acestor alegeri marchează o răsturnate în politica suedeză din moment ce Democrații din Suedia, partid anti-imigrație și cu rădăcini din zona supremației albe, se află în pragul de a câștiga o influență tot mai mare asupra politicilor guvernului de la Stockholm.

Agenția internațională de știri afirmă că aceștia au ajuns la putere în special pe fondul unui val de nemulțumire populară față de violențele provocate de unii imigranți. Dacă victoria acestei formațiuni va fi confirmată, atunci Suedia ar putea înceta să fie ceea ce s-a considerat cândva un bastion al toleranței, urmând să devină mai puțin deschisă imigranților, mai ales în condițiile războiului din Ucraina și a unui nou val de refugiați din Africa.

Cotidianul norvegian VG a numit alegerile din Suedia drept un „thriller electoral”, menționând despre creșterea în influență a dreptei politice suedeze. 

„După un thriller electoral, a devenit clar că partidul de extremă dreaptă, moderații, creștin democrații, liberalii și democrații Suediei sunt câștigătorii acestor alegeri”, afirmă presa norvegiană.

Publicația spaniolă El Pais scrie că victoria blocului de dreapta, prevede o serie de negocieri mai mult sau mai puțin ușoare pentru formarea noului guvern, din moment ce dreapta tradițională a respins anterior posibilitatea de a oferi unele portofolii din Guvern, partidelor extremiste de dreapta. Mai mult, dacă extrema dreaptă va insista să obțină portofoliul de premier (fiind de altfel cel mai mare partid din cadrul blocului) sau cel puțin câteva portofolii ministeriale, atunci se prevăd grave fracturi în interiorul nou creatului bloc. Jurnaliștii spanioli fac o incursiune în istorie și spun că dreapta a guvernat Suedia doar în trei perioade din 1932, fiind vorba de 1976 - 1982, 1991 - 1994 și 2006 - 2014.

BBC explică într-un scurt articol cum partidul radical anti-imigrație „Democrații Suediei” a ajuns să dicteze jocurile de putere de la Stockholm, situație cu atât mai surprinzătoare cu cât aceștia au intrat în Parlament în urmă cu doar 12 ani. Astfel, un motiv al popularității ar fi chiar politica guvernului de la Stockholm de a primi în țară cât mai mulți solicitanți de azil și refugiați din Africa și Asia, unii dintre ei eșuând însă să se integreze în societatea suedeză, ceea ce a și condus la o creștere a ratei criminalității, spre nemulțumirea majorității cetățenilor suedezi.

La tema alegerilor din Italia, care vor avea loc pe 25 septembrie, presa europeană nu ezită să evidențieze faptul că mișcarea de extremă dreapta, Fratelli d’Italia condusă de Giorgia Meloni, cu rădăcini neofasciste, are toate șansele să câștige cele mai multe locuri în Parlamentul de la Roma.

„Lidera extremei drepte Giorgia Meloni, care este așteptată să câștige parlamentarele din această lună, încearcă să reaprindă torța folosită pentru prima dată de demnitari ai regimului lui Mussolini”, scrie cotidianul francez Le Monde.

Jurnaliștii francezi vorbesc despre faptul că prezența torței de pe sigla partidului Giorgiei Meloni nu reprezintă nimic altceva decât o amintire a mișcării de extremă-dreapta Mișcarea Socială Italiană, fondată în 1946, de câțiva dintre foștii demnitari, care au rămas loiali lui Mussolini până la sfârșit.

The Guardian este în aceeași măsură îngrijorat de avansul acestei formațiuni politice în sondajele de dinaintea alegerilor și menționează chiar de la început că una dintre cauzele prezenței unei asemenea mișcări este faptul că Italia, spre deosebire de Germania, nu a trebui niciodată să-și confrunte trecutul, adică să accepte greșelile făcute de regimul Mussolini, să-l condamne și să asigure combaterea oricăror mișcări care ar fi avut aceeași origine. 

Motivul ar fi legat de decizia guvernului italian din 1946, de a decreta o amnistiere a foștilor demnitari și membri ai regimului fascist, pentru a combate comunismul care devenea tot mai popular în țară. Aceștia nu au fost doar eliberați, ci chiar numiți în funcții publice, iar mișcarea neofascistă a primit locuri în Parlamentul de la Roma, chiar din 1948. Rămasă marginalizată pe scena politică, situația s-a schimbat radical la începutul anilor 1990, când o amplă investigație a justiției a dus la prăbușirea multora dintre partidele tradiționale, ceea ce deschis calea spre accederea în politica mare a acestei mișcări.

Paralela istorică a jurnaliștilor britanici nu se oprește doar aici, ori anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la marșul spre Roma a lui Mussolini, eveniment care a și dus la instaurarea regimului său.

Cu toate acestea, deși Meloni a spus că „a predat fascismul istoriei”, totuși partidul său continue să utilizeze unele simboluri fasciste, pe lângă torță fiind și sloganul „Dumnezeu, Patria, Familia”, pe larg utilizat în perioada regimului fascist.

„Dacă Meloni câștigă alegerile, asta nu înseamnă neapărat întoarcerea fascismului, dar democrația noastră va fi pusă la risc”, a declarat un jurnalist italian.

Publicația europeană Politico atrage atenția pe de altă parte la interferențele ruse în alegerile italiene, în contextul dezvăluirilor făcute de SUA cu privire la finanțarea ilegală de către Moscova a mai multor partide sau politicieni din lumea întreagă. 

„Cu mai puțin de două săptămâni înaintea alegerilor din 25 septembrie, suspiciunea de influență rusă ar putea afecta șansele partidelor de dreapta sau populiste, care istoric au avut legături mai strânse cu Rusia, sau cu politicienii care au făcut propagandă favorabilă liderului de Kremlin”, scrie publicația.

Putin și Xi - o prietenie cu tot mai multe fisuri

O altă temă care a vizat atenția presei internaționale în această săptămână a vizat summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai, organizat la Samarkand, în Uzbekistan, care a atras mai mulți lideri politici, considerați aliați ai Rusiei, cum ar fi președintele chinez Xi Jinping, președinții statelor din Asia Centrală dar și cei care adoptă o atitudine duplicitară, președintele turc Recep Tayyip Erdogan fiind unul dintre aceste exemple.

Foreign Affairs deschide seria analizelor acestei întâlniri, vorbind în primul rând despre faptul că aceasta este prima vizită a lui Xi Jinping în afara Chinei din ultimii doi ani, de când a început pandemia de COVID-19. De cealaltă parte, Liberation scrie că înaintea summit-ului de la Samarkand, China a afișat o retorică anti-occidentală și un sprijin clar pentru „răspunsul” Rusiei în Ucraina, deși situația s-a schimbat în timpul întrevederilor dintre Xi și Putin.

„Statele Unite și NATO au amenințat Rusia, punând-o la zid. Este firesc ca Rusia să riposteze pentru a-și proteja interesele naționale de bază. China înțelege pe deplin Rusia și a ajutat Rusia în diferite moduri”, a declarat al treilea om în statul chinez, Li Zhanshu.

În timpul întrevederii dintre cei doi lideri, CNN scrie că Putin a apreciat „poziția echilibrată” a Chinei față de războiul din Ucraina, deși a admis că Beijingul are „întrebări și îngrijorări” cu privire la invazie, ceea ce potrivit jurnaliștilor americani înseamnă că între cele două puteri există divergențe de opinii cu privire la acest subiect. Situația este cu atât mai importantă cu cât declarațiile vin după ce armata ucraineană a reușit să realizeze o contraofensivă- fulger care a dus la prăbușirea întregului front rusesc din regiunea Harkov.

Deși nu a declarat-o în cadrul summit-ului de la Samarkand, Xi Jinping a afirmat în Kazahstan că Beijingul va susține integritatea teritorială, suveranitatea și independența acestei țări din Asia Centrală, vizată la începutul anului 2022, de o intervenție militară rusă în vederea reprimării unor ample proteste care aveau cerințe cu caracter politic, o parte din ele fiind acceptate și realizate de autorități.

„În Uzbekistan, Xi a făcut câteva remarci ambigue despre păstrarea neutralității în timp ce a participat la un summit cu reprezentanții țărilor central asiatice, multe din ele opunându-se războiului din Ucraina și îngrijorându-se cu privire la o posibilă incursiune a Rusiei în teritoriile lor”, a scris The Washington Post.

În timpul summit-ului, Putin s-a confruntat, probabil prima dată cu remarci criticile din partea propriilor aliați cu privire la acțiunile Rusiei în Ucraina. Este vorba de declarațiile premierului indian, Narendra Modi, care a declarat în cadrul unei întrevederi comune cu liderul rus că „astăzi nu este timp pentru război”.

„Astăzi avem șansa de a discuta cum ne putem muta mai departe pe drumul păcii în zilele viitoare”, a declarat Modi, spre vizibila supărare a președintelui rus.

De altfel, președintele rus Vladimir Putin a fost de-a dreptul umilit în cadrul evenimentului, fiind lăsat să aștepte secunde în șir de președintele azer, kîrgîz și premierul indian, lucru similar cu ceea ce i s-a întâmplat anterior la Teheran, când a trebuit să-l aștepte peste 50 de secunde pe liderul turc. Mai mult, pozele din cadrul evenimentului, îl arată pe liderul rus în spatele celui chinez, iar la un moment dat chiar alături de aliatul său, Lukașenko, în timp ce Erdogan și Aliev stau în centrul întrunirii. Mai mult, președintele chinez, Xi Jinping a refuzat să participe la dineul organizat după eveniment pentru șefii de state, motivând politica zero-COVID a Beijingului.

Autoritatea Rusiei, tot mai contestată

După ce la 13 septembrie, armata azeră a atacat mai multe poziții ale trupelor armene, de această dată acțiunea având loc chiar pe teritoriul Republicii Armenia și în Nagorno-Karabah, situația a început să se tensioneze în mai multe zone din Asia Centrală. O serie de alte incidente au izbucnit totodată la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan, a căror principală problemă este legată în linii mari de recunoașterea frontierelor administrative.

Totuși, cel puțin în ambele cazuri, părțile au ajuns în cele din urmă la un acord de încetare a focului, în cazul Armeniei, acest lucru fiind confirmat de secretarul Consiliului de Securitate, Armen Grigorian, scrie Europa Liberă. Asta nu înainte ca Erevanul să solicitate ajutorul Organizației Tratatului Securității Colective (un echivalent al NATO pentru fostele republici sovietice, condus de Rusia), Moscova limitându-se doar la a anunța că a reușit să negocieze acest armistițiu, care a pus capăt luptelor, soldat cu 49 de morți.

The Washington Post a publicat un întreg articol despre istoria conflictului din Nagorno-Karabah, care este mărul discordiei dintre Armenia și Azerbaidjan de mai bine de 30 de ani. Atacul din 12 septembrie a început, potrivit azerilor, după ce trupele armene ar fi început să mineze teritoriile din apropierea frontierei, care ar pune în pericol rutele de aprovizionare, afirmație respinsă de Erevan.

O situație total surprinzătoare a fost creată de vizita neanunțată din timp a președintei Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, Nancy Pelosi, care s-a aflat în acest weekend la Erevan.

„Astăzi, conduc o delegație a Congresului în Armenia pentru a evidenția angajamentul puternic al Statelor Unite față de securitate, prosperitate economică și guvernare democratică în Armenia și regiunea Caucaz”, a declarat Pelosi la sosirea pe Aeroportul din Erevan.

„Regiunea Caucazului de Sud a fost mult timp o sursă de sensibilități diplomatice pentru Statele Unite. Dar, după un lobby intens din partea membrilor Congresului și a armenilor americani, Biden a recunoscut oficial anul trecut un masacru al armenilor de către Imperiul Otoman la începutul secolului al XX-lea drept un genocid, un termen pe care Statele Unite l-au evitat de mult timp de teama să nu-și prejudicieze relația cu Turcia.. Istoricii estimează că 1,5 milioane de armeni au fost uciși într-o campanie de marșuri forțate și crime în masă în timpul Primului Război Mondial”, a scris The Washington Post.

Cu toate acestea, analiștii sunt de părere că Azerbaidjanul încearcă să profite de pe urma înfrângerilor succesive suferite de Rusia în Ucraina, mai ales după prăbușirea frontului din Harkov, ceea ce provoacă direct Moscova din moment ce Armenia este formal o aliată a Rusiei. Mai mult, Baku se află într-o poziție extrem de favorabilă, beneficiind de susținerea Turciei, care a acuzat Armenia de ostilități, de rând cu o relație bună cu Rusia și de asemenea cu Uniunea Europeană, cu care a semnat un contract prin care se angajează să dubleze volumele de gaze livrate spre continent în următorii doi ani.

Portalul guvernamental de știri RIA Novosti a dat publicității la 14 septembrie un articol în care explică cum un conflict dintre Erevan și Baku afectează Rusia. Autorii acestuia menționează că scopul operațiunilor militare ale Azerbaidjanului este forțarea Erevanului în a semna un tratat de pace prin care Armenia să recunoască oficial că Nagorno-Karabah este o parte integrantă a Azerbaidjanului.

Totodată, jurnaliștii ruși susțin că o vină ar aparține și Vestului, care în opinia lor „ar încerca să transforme Armenia într-un instrument de presiune la adresa Rusiei, Iranului și Turciei”, analiștii citați susținând că Rusia ar trebui să intervină în acest caz, deși OTSC a respins cererea Armeniei de a acorda ajutor militar contra guvernului de la Baku.

The Guardian scrie că conflictul trezește atenția comunității internaționale, din moment ce sudul Caucazului este o „arteră crucială pentru transportul gazelor și petrolului din Azerbaidjan în Turcia și de acolo în Europa și pe alte piețe mondiale”. În plus, Turcia, Rusia și Iranul au făcut mai multe investiții în zonă.

„Trupele de grăniceri din Kârgâzstan și Tadjikistan au avut mai multe ciocniri la 14 septembrie, la o zi după ce Kârgâzstanul și-a etalat dronele de fabricație turcească procurate, menționând că acestea îi vor asigura o un avantaj în confruntările viitoare”, scrie portalul Eurasia.net.

Potrivit părții tadjice, situația a început atunci când mai multe trupe ale forțelor de securitate kârgâze ar fi deschis focul, aparent fără motiv, asupra trupelor de grăniceri tadjice. De cealaltă parte, Kârgâzstanul susține că totul a pornit după ce un grănicer tadjic a trecut linia de demarcație acceptată de cele două țări, iar militarul ar fi refuzat să se supună somațiilor de a părăsi zona.

Situația s-a calmat în cele din urmă, deși Kârgâzstanul a raportat „bătălii intense”, anunțând decesul a 24 de persoane și alte 87 fiind rănite. CNN scrie că disputele pe tema frontierelor de stat sunt ceva aproape obișnuit în Asia Centrală și se datorează politicii URSS de a diviza popoare și comunități, prin crearea de enclave și exclave. Analiștii consultați de CNN au afirmat că doar o forță de menținere a păcii, care să asigure o zonă demilitarizată, ar putea duce la încetarea unor asemenea conflicte.

Vezi și aceste știri
 Lumea-n palmă | Cum a căzut frontul din Harkov, UE vrea plafonare, iar Regatul Unit are o nouă prim-ministră și un nou rege (CARDURI)

Lumea-n palmă | Cum a căzut frontul din Harkov, UE vrea plafonare, iar Regatul Unit are o nouă prim-ministră și un nou rege (CARDURI)

 Lumea-n palmă | Ofensiva ucraineană în sud și dorință de pace, Adio, Gorby și Europa „la trântă” cu Gazprom (CARDURI)

Lumea-n palmă | Ofensiva ucraineană în sud și dorință de pace, Adio, Gorby și Europa „la trântă” cu Gazprom (CARDURI)

Lumea-n palmă | Răfuială sau asasinat la Moscova, Turcia stă pe două bărci și primul val de critici în adresa lui Zelenski (CARDURI)

Lumea-n palmă | Răfuială sau asasinat la Moscova, Turcia stă pe două bărci și primul val de critici în adresa lui Zelenski (CARDURI)

Advertoriale
Orange aniversează în acest an 12 ani de la lansarea programului „Ne Pasă” - pentru susținerea voluntariatului

Orange aniversează în acest an 12 ani de la lansarea programului „Ne Pasă” - pentru susținerea voluntariatului

Château Purcari - Cea mai bună vinărie a anului din Republica Moldova!

Château Purcari - Cea mai bună vinărie a anului din Republica Moldova!

Fiecare al treilea vizitator al sărbătorii Ziua Națională a Vinului a interacționat cu ediția specială AnimAliens Wines - Carla's Dreams

Fiecare al treilea vizitator al sărbătorii Ziua Națională a Vinului a interacționat cu ediția specială AnimAliens Wines - Carla's Dreams

E un efort pe care nu-l putem face
singuri, așa că te așteptăm alături de noi
CUPRINS
  1. O Uniune și multe probleme
  2. Un sezon electoral plin de surprize
  3. Putin și Xi - o prietenie cu tot mai multe fisuri
  4. Autoritatea Rusiei, tot mai contestată
Autentificare
Ai uitat parola?
Salvează articolul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Articolele salvate pentru mai târziu, le vei putea găsi în profilul tău.

Urmărește subiectul

Pentru a activa această opțiune, e nevoie să fii logat pe AGORA.

Subiectele urmărite le vei putea găsi în profilul tău.