Din piesă înțelegem că iubirea în timp neapărat se transformă într-un abuz, iar pe protagoniști în tirani, deși, în clip, e violent, prin vorbe și fapte, doar bărbatul, iar femeia se face vinovată că petrece prea mult timp pe Instagram, în loc să fac borș proaspăt și să spele pervazul, și că atunci când el o bate, încearcă să se apere. Sub clipul postat în Youtube, zeci de comentarii despre cât de bine a prins artistul experiența iubirii în anul 2022. Comentariile sunt în mare parte de la bărbați.

Ceva este profund în neregulă în societatea noastră, dacă o piesă atât de violentă a trezit reacții de admirație și aprobare pentru mesajul pe care îl transmite. Deși, nu. Cred că ar trebui să încep cu ceea că ceva este profund în neregulă în societatea noastră, dacă astfel de piese apar, în general.

Citiți și „Cine ne poate ajuta să avem o viață de familie împlinită?”

Sunt curioasă, comentatorii, care se pare înțeleg perfect despre ce este piesa, mărturisind la rândul lor că au trecut prin aceleași momente, au fost oare și ei violenți cu partenerele lor, au ajuns și ei până la amenințări cu moartea, au dat și ei pumni la stânga și la dreapta, au înjurat și ei pe ce se ține pământul femeia, de sunt atât de pe o undă cu artistul? Sau versurile au coincis cu fanteziile lor violente, pe care sunt nevoiți să le înăbușe, dacă vor să trăiască decent într-o societate decentă?

Nu e de ajuns că normalizăm violența, dar o mai și romantizăm. În capete a mii de tineri de toate vârstele, iubirea ori e cu năbădăi, ori nu e iubire. Să iubești și să suferi merg mână în mână. Acum această piesă, împreună cu comentariile, va aduce și mai multe argumente în favoarea concepțiilor nesănătoase pe care le avem despre cum trebuie să fie relațiile de cuplu. Dar cel mai grav, este că ea va întări și mai mult convingerea că violența împotriva femeilor este o parte integrantă a vieții, îți place sau nu, vrei sau nu, te păzești sau nu.

Bărbații, care consideră violența o ieșire pentru orice situație tensionată, vor avea parte de mai multă validare pentru acțiunile lor, în timp ce femeile, mai ales cele care depind financiar de bărbați, de o confirmare în plus a faptului că într-un cuplu e loc de orice, inclusiv de abuzuri și că așa e „soarta” femeilor.

Citiți și „De ce să alegi să fii dependentă? Despre precaritatea financiară a femeilor și poveștile cu sfârșit neplăcut”

Victime și călăi, acesta e fundamentul pe care se ține societatea moldovenească. Dezechilibrul de putere este pe ceea ce ne-am învățat să construim, de parcă am fi orbi și n-am vedea că există și a treia cale, că există și alt material - nici victime, nici călăi, ci oameni care se respectă, care se pot înțelege, care pot crea parteneriate. Ahhh, dar parteneriatele în iubire sunt plate, fără lacrimi, muci și sânge, așa cum se cântă și arată prin clipuri și filme. E iubire oare asta? E. 

Vreau să înțeleg cu ce trebuie să rămânem după ce auzim această piesă - că orice iubire se transformă în pumni? Că orice cuplu e pândit de riscul reglărilor de conturi violente, în care femeia e cea care se îndoaie sub ploaia de înjurături barbare și lovituri? Că abuzul de alcool este inevitabil atunci când ai o zi nereușită? Sau că piesa în cauză nu e decât redarea necenzurată a vieții de cuplu? Că toți trăiesc așa, dar puțini recunosc? 

Argumentele „așa e la toată lumea”, „așa vorbesc toți”, „așa se poartă toți” sunt încă un fel de a spune că nu intenționăm să participăm la viața noastră, că suntem comozi în spațiul obscur al violenței, că greutatea cuvintelor jignitoare ne eliberează de furia cu care nu știm ce să facem, că nu avem nevoie de altceva, atât timp cât ni se cere să depunem efort. Rămânem acolo. Violenți, nefericiți, epuizați, ignoranți, în schimb „ca toată lumea”.