Mai dăm o frunză la o parte, pentru a descoperi povestea locului. Diversitatea arhitecturală a Chișinăului (LONGREAD)

https://w.soundcloud.com/player/?url=https%3A//api.soundcloud.com/tracks/1381221499&color=%23ff5500&auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false&show_teaser=true

Datele statistice arată că doar în municipiul Chişinău, din cele 977 de monumente existente la începutul anului 2001, din cauza nerespectării legislaţiei, 254 au avut de suferit.

Conform Registrului național al monumentelor istorice, în total cu vestigiile de arheologie, istorie și artă, sunt aproximativ 5.695 de monumente. În jur de 2.600 sunt monumente de arhitectură, iar în ultima perioadă au fost demolate șapte clădiri, comunică pentru AGORA directorul Agenției pentru Inspectarea și Restaurarea Monumentelor (AIRM), Dumitru Eremciuc.

În perioada 2006–2012, au fost distruse 17 clădiri istorice. Acest val a reușit să fie încetinit prin insistența și consecvența organelor reprezentative, spune pentru AGORA fostul director al AIRM, Ion Ștefăniță.

Mozaicul arhitectural al Chișinăului

Dezvoltarea arhitecturală a orașului Chișinăului este într-o strânsă legătură cu contextul istoric, perioadele care au marcat trecutul Republicii Moldova, dar și comunitățile care s-au stabilit pe acest teritoriu. Într-o formă sau alta, mai mult sau mai puțin evidentă, amprenta lor a rămas vizibilă și în elementele vizuale ale capitalei.

Privind în ansamblu, au existat patru perioade în care s-a dezvoltat arhitectura orașului Chișinău, iar fiecare are specificul ei. Unele clădiri s-au păstrat până în prezent, alte sunt de nerecunoscut sau se pierd printre celelalte edificii.

Fostul director AIRM, Ion Ștefăniță, explică pentru AGORA că, din amalgamul de construcții, primul nivel se distinge prin arhitectura bisericească, acestea având statut istorico-arhitectural urbanistic al secolului al XIX-lea. Până în prezent este păstrat acest stil ecleziastic. Cea mai veche construcție este Biserica Măzărache, în stil bizantin.

Odată cu perioada interbelică, dintre cele două războaie mondiale, începe al doilea nivel. „Apare vizibil neoromânescul și modernismul românesc, pe toate peste 40 de imobile care au fost construite de arhitecții din perioada interbelică”, ne spune Ion Ștefăniță.

Chișinăul a început să fie ridicat pe verticală, după al Doilea Război Mondial. Astfel, cea de-a treia etapă este caracterizată de clădiri cu două, maxim trei nivele. Un exemplu este clădirea Seminarului Teologic. Tot în a treia etapă, modul în care arată clădirile a început să fie ușor standardizat „A început o procedură de copy-paste a construcțiilor”, mai spune Ștefăniță.

Treptat, cele trei etaje au devenit cinci, iar în perioada post-sovietică, a realismului socialist, clădirile încep tot mai mult să fie construite în înălțime, așa încât, în acea perioadă, s-a ajuns până la 24 de nivele. Aceasta este perioada în care apar porțile Chișinăului. Este o perioadă care se caracterizează printr-un stil empir. De altfel, este momentul în care apar și o bună parte dintre clădirile de pe bulevardul Ștefan cel Mare, așa cum sunt acum.

Cel de-al patrulea nivel, referitor la arhitectura Chișinăului, vine odată cu independența. „Acesta este momentul în care începe o anarhie în urbanism, sfârșitul anilor `90, începutul anilor 2.000. Dezvoltatorii încep să construiască și să reconstruiască. Noile clădiri - ULIM, SkyTower fac parte din fondul construit al Chișinăului”, explică pentru AGORA fostul director al AIRM, Ion Ștefăniță.

Influențele popoarelor care nu s-au reținut

În Chișinău poate fi observată amprenta arhitecturală lăsată în urma conviețuirii cu comunitatea evreiască, armeană, poloneză, romă.

Arhitectura evreiască nu are elemente specifice și unice, care să le definească în mod clar cultura. Aceasta nu a fost cea care să dea tonul unor stiluri și a derivat din nevoile și preferințele societății în care se afla.

Totodată, în prima jumătate a secolului XX, evreii reprezentau aproximativ jumătate din populaţia orașului Chișinău. Acest fenomen avea impact asupra politicii generale de planificare urbană a orașului.

Specificul urbanismului rezidențial, din acea perioadă este reprezentat de casele de tip rural, cu pridvor din piatră, prispă și sculptură în piatră, ceea ce este tradițional în arhitectura regională. Elementul distinct al evreilor în arhitectura locală era folosirea preponderentă a cărămizii roșii.

Cel mai puternic însă evreii s-au făcut remarcați prin construcția sinagogilor. Acestea au făcut parte din spațiul cultural al Chișinăului zeci de ani. Începând cu anul 1892 până în 1930 au fost ridicate 77 de sinagogi, supraviețuind șapte, până în prezent.

Una dintre aceste sinagogi, unica ce și-a continuat activitatea până în prezent, este sinagoga „Geamgiilor” sau „Sticlarilor”. Aceasta datează din mijlocul secolului al XIX-lea și este construită într-un stil eclectic, cu detalii neoclasice. Ferestrele au părți de inspirație gotică. Sala de rugăciuni are în centru Tora, care este sculptată în lemn, cu motive clasice. Sinagoga este formată dintr-o casă de rugăciuni și brutăria pentru coacerea pâinii de ritual (azima).

Sinagoga „Geamgiilor” sau „Sticlarilor”

O altă comunitate care și-a lăsat amprenta asupra geografiei locurilor din Chișinău, marcând spații, care sunt strâns legate de evoluția istorică a comunității și a orașului, este cea armeană.

Majoritatea locuitorilor armeni erau comercianți și artizani. În secolul al XIX-ea, reședința episcopului, împreună cu multe case ale coloniștilor armeni, a fost distrusă de un incendiu. Doar unele dintre clădirile vechi s-au păstrat până în prezent, dominate de noi clădiri rezidențiale cu mai multe etaje, clădiri ale unor companii industriale și de instituții administrative și publice.

Biserica, care a devenit Biserică Armenească, după ce a intrat în posesia comunității armene, între anii 1872 și 1885 a suferit unele modificări și completări importante, care să o facă mai asemănătoare tipului de arhitectură religioasă armeană, cum ar fi porticul și clopotnița.

Arhitectura religioasă armeană nu ajunge la dimensiuni mari. Este pus accentul pe verticalitatea construcției, aceasta fiind consolidată cu ferestre înalte și înguste. Arcurile structurale înalte sunt utilizate într-o proporție destul de mare pentru susținerea cupolei și a pereților verticali. Interiorul este restrâns, gol, esențial și iluminarea slabă, pentru a se putea concentra în rugăciune.

Biserică Armenească din Chișinău

O altă comunitate, stabilită în cea mai mare parte la Chișinău, în a doua jumătatea a secolului al XIX-lea, este cea poloneză. În 1908 aceștia au preluat școala eparhială poloneză a bisericii romano-catolice pentru consolidarea socială și culturală a comunității lor. Tot în această școală se află și clubul sportiv „Vatra” și organizația tineretului polonez „Jan Sobieskij”. Arhitectura reflectă tipul arhitectural al edificiilor de instruire publică, cu influențe ale arhitecturii naționale poloneze, manifestate mai ales în detaliile lemnoase.

Școala eparhială poloneză a bisericii romano-catolice

Valoarea pe care o mai vede doar vegetația

„Patrimoniul cu valoare istorică reprezintă o parte esențială a culturii și identității naționale, în același timp, este o modalitate prin care poate fi înfățișat mai mult din trecutul nostru”, spune pentru AGORA directorul AIRM, Dumitru Eremciuc.

În Chișinău, multe clădiri istorice au fost distruse, iar altele sunt ruinate sau în stare avansată de degradare. De la independență încoace, monumentele de arhitectură nu au mai reprezentat o prioritate, motiv pentru care crește riscul de a pierde edificii valoroase.

Conacul familiei Nazarov, fosta moară de aburi, cunoscută și sub denumirea de Moara Roșie, clădirea fostului gimnaziu de fete fondat de baroneasa Iulia A. Von Gheiking sau conacul urban al familiei Cazimir-Cheșco, multiple case sau vile particulare sunt doar câteva imobile care, dacă ar fi restaurate, i-ar oferi un farmec orașului Chișinău, datorită combinației de arhitecturi și culturi, potrivit analizei realizate de Albu despre starea patrimoniului istoric din orașul Chișinău.

Conacul urban al familiei Cazimir-Cheşco este monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chișinău. Fațadele casei sunt în stil empiric turcesc, având un amplasament deosebit rar întâlnit: în mijlocul unei grădini, îndepărtată de aliniamentul străzii. Ferestrele casei sunt în segment de cerc, care pe faţada principală conţin în partea superioară o corniță din motive florale.

Conacul urban al familiei Cazimir-Cheşco

Conacul familiei Nazarov a fost construit, aproximativ în anii `80, în stil eclectic cu elemente rococo. Clădirea este din piatră, tencuită, ridicată pe un demisol înalt, cu intrare din curte. Fațada principală are 12 goluri de uși și ferestre. Edificiul, de asemenea, este un monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chișinău.

Conacul familiei Nazarov

O sinagogă şi un azil pentru bătrâni construite, concomitent, în stil eclectic cu detalii baroce. Planurile etajelor sunt identice, cu un culoar central şi distribuirea camerelor de o parte şi alta. Faţada este simetrică, cu două rezalite, care continuă motivele decorative ale sinagogii. Sinagoga este izolată de azil. Complexul de clădiri se află într-o stare avansată de deteriorare. Totodată, este un monument de arhitectură de însemnătate națională.

Sinagogă şi un azil pentru bătrâni

„Din 1993 legea ocrotirii monumentelor rămâne doar pe hârtie, mecanismul de finanțare nu funcționează, iar statutul de protecție este doar de jure nu și de facto. Nu se investește aproape nimic, cu mici excepții. Acest fond este 80% într-o situație avansată de agravare. Iar dacă această indiferență o să domine, iar ritmul de demolare continuă în același tempou, atunci din centrul istoric al orașului Chișinău nu va mai exista nimic, noi vom vedea acele clădiri doar în imagini din arhivă”, spune pentru AGORA fost director al AIRM, Ion Ștefăniță.

Citește și: Chișinăul de fațadă sau cum au ajuns clădirile istorice între demolări și neant (FOTO)

De ce vin străinii?

Dorința turiștilor de a experimenta locuri noi, de a observa cultura locului, este tradusă, de cele mai multe ori, de arhitectura istorică, arată studiile în acest domeniu. Multe țări, orașe și regiuni depun eforturi considerabile pentru a-și îmbunătăți și susține imaginea și atractivitatea turistică. În acest sens, arhitectura istorică devine unul dintre cârligele importante pentru industria turismului, mai mult decât atât, aceasta crește și competitivitatea destinației.

Un exemplu pentru a sublinia valoarea economică pe care o aduce turismul unei țări este Italia, mai spune pentru AGORA de către fostul director AIRM, Ion Ștefăniță, .

„Patrimoniul are valoare economică enormă. Prin intermediul acestuia și a turismului poate fi dezvoltat un oraș, o țară. Un alt exemplu este Italia, ministerul a investit 2,4 miliarde euro în proiecte de valorificare a patrimoniului cultural. Pe urma turismului, Republica Italiană a câștigat peste 38 de miliarde de euro”, ne spune Ion Ștefăniță.

În anii 1800 poetul și dramaturgul rus, Alexandr Pușkin, în perioada exilului la Chișinău scria că „ ...casele sunt prea mici, iar puține dintre ele sunt construite din piatră. Străzile sunt înguste, iar multe dintre ele - paralele”.

Lucrurile totuși nu au stat pe loc, iar acum turiștii veniți din străinătate caută în Chișinău o perspectivă revigorantă. Acesta reprezintă orașul în care au sentimentul găsirii unui loc pierdut în timp, arată rezultatele unui studiu.

„Turismul este dezvoltat pe mai multe direcții, iar una dintre acestea este reprezentat de cel arhitectural, pentru că înfățișează foarte mult din istoria locului. Toate spațiile publice pe care le avem și în care este prezentă și păstrată arhitectura istorică, am observat că reprezintă un punct de mare interes și sunt atractive pentru turiști”, ne zice directorul AIRM, Dumitru Eremciuc.

În Republica Moldova, acestui capitol însă nu-i este acordată o mare însemnătate și nu există obiective clare pentru acest domeniu. A fost prezentată o strategie de turism a orașului, însă acest demers rămâne a fi unul insuficient.

Totodată, turismul este despre storytelling. „În Belgia, în jurul unei pădurici și a unor floricele, localnicii au reușit să construiască o poveste atât de captivantă, încât a devenit o atracție turistică. În schimb, atât timp cât nu va fi valorificat și acceptat Chișinăul de către localnici cu tot ceea ce are și nu are, va deveni greu să-i crească atractivitatea în fața celor care vin să-l viziteze”, spune antropologa urbană și ghidul de turism, Maria Axenti, pentru savechisinau.

Citește și: De ce patrimoniul cultural contează și cum acesta contribuie la dezvoltare economică (FOTO)

Într-un pas întârziat cu tendințele arhitecturale ale vremii

Evoluția arhitecturii orașului Chișinău de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX a fost condiționată de diferiți factori istorici, politici, economici, care i-au impus o anumită tipologie stilistică de natură eclectică.

Estetica conceptual-decorativă a edificiilor reflectă, în general, sinteza a două stiluri de bază, interpretate într-o bogată variație de forme plastice – neoclasicism și stilul modern.

Versailles de Chișinău

Unele edificii publice, situate pe linia roșie a străzilor principale ale Chişinăului, au o structură clasicistă, derivată din principiile arhitecturii grecești și romane din antichitatea clasică. Caracteristicile sunt liniile simple, drepte, simetria, elementele repetitive ale fațadei decorate cu diverse elemente estetice – brâuri și cornișe.

Câteva exemple în acest sens sunt: clădirea fostei Administrații Financiare a guberniei Basarabia - actualul bloc central al Universităţii Tehnice a Moldovei, Gimnaziul pentru fete al zemstvei basarabene, Hotelul „Suisse” - actuala Bibliotecă B. P. Hașdeu , Tribunalul Chișinăului - actuala Administrație a Căilor Ferate și actualul Muzeu Național de Istorie a Moldovei.

Clădirea fostei Administrații Financiare

Clasicismul ocupă un loc important în arhitectura edificiilor franceze. Arhitecții nu pot concepe clădiri individuale, ci ansambluri arhitecturale întregi. Ansamblului palatului și parcul de la Versailles este un exemplu în care pot fi remarcate tendințele clasice.

Palatul Versailles

Spiritul palatelor italiene pe pereții Primăriei

Arhitectura Chișinăului de la hotarul secolelor XIX-XX abundă în clădiri realizate în stil eclectic, cu îmbinări variate de elemente constructive și decorative străine pentru spațiul nostru. Printre edificiile realizate în estetica „eclectismului” cu mixaje ale elementelor stilurilor „istorice” se numără clădirea Dumei orășenești, actuala Primărie a orașului Chișinău, unde este folosit un stil gotic toscan și de renaștere timpurie. Un alt exemplu este actuala clădire a Muzeului Naţional de Arte a Moldovei.

Primărie a orașului Chișinău

Acestea sunt realizate în spiritul palatelor italiene din perioada renașterii. Este pus mare accent pe decor. Motivele ornamentale caracteristice renașterii italiene sunt rozetele, mascaroane (capete de lei), flori de crin (însemnul heraldic al orașului Florența).

Epatare, ostentativ și belle epoque

O altă categorie de edificii publice sunt dezvoltate în estetica Beaux Arts-ului cu intercalații ale stilisticii neoclasice, neorenascentiste și neobaroce. Specificul acestora este dat de sistemul de acoperire, care este reprezentat de o cupolă placată cu „solzi de pește” din zinc. Beaux Arts se caracterizează prin ordine, simetrie, design formal, grandiozitate și ornamentare elaborată. Exteriorul pietrelor este masiv și grandios în simetria lor.

În Franța, designul Beaux-Arts a fost cel mai popular în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de "epoca frumoasă". În Statele Unite, timp de 25 de ani, clădirile au fost considerate ostentative. Chișinăul nu a fost lipsit nici el de perioada epatării, iar un exemplu, în acest sens, este clubul nobilimii aflat pe locul actualului cinematograf „Patria”.

Clubul nobilimii

Din estetica stilului Beaux Arts a derivat eclectismul „istoric”, care s-a manifestat în egală măsură și în clădirile publice, și în cele private. Mișcările și curentele integrate sunt pseudo-gotic, ruso-bizantin, mauritan, neobaroc cu elemente aparte de rococo. Un exemplu este conacul urban al familiei Donici / casa Casso, actualmente sediul Institutului Patrimoniul Cultural al Academiei de Știinţe.

Urmele altui stil care distinge arhitectura edificiului prin decorațiuni somptuoase și ornamente reliefate, este cel al barocului vienez.

Pentru spațiul italian barocul a exprimat triumful statului, bisericii și al burgheziei seculare. Iluziile optice, elipse intersectate în planuri, geometrii complicate și relații între volume de tipuri și mărimi diferite, exagerarea emfatică, culori îndrăznețe și multă retorică arhitecturală și simbolică sunt caracteristicile acestui stil. Pentru Chișinău acesta se traduce în formele arhitecturale ale vilei urbane a lui Vladimir Herța.

Vila urbană a lui Vladimir Herța

„Orientalism” sau „exotism” în arhitectura capitalei

De la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea se întâlnesc și alte direcții derivate din stilul modern – „orientalism” sau „exotism”. Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală este un exemplu realizat în spiritul arhitecturii oriental-mauritane.

Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală

Construcția se face remarcată prin elementele arhitecturale islamice. Vitraliile sunt îmbinate cu lemnul sculptat de la ușile de la intrare și cu piatra decorativă din stuc din care a fost construit muzeul.

Caracterul conceptual, stilistic și tipologic al monumentelor arhitecturale din orașul Chișinău care datează din sec. al XIX-lea a fost determinat de reglementările impuse de către autorități și care erau bazate pe respectarea proiectelor urbanistice gândite de reprezentanții conducerii, de preferințele și gustul estetic al arhitecților.

În prezent, stratul arhitectural de la mijlocul secoluluial XX-lea conviețuiește cu stilul și volumul spațial-arhitectural al începutului secolului XXI, aspect care subliniază continuitatea și dezvoltarea vieții urbane a capitalei, spune ex-directorul Agenției pentru Inspectarea și Restaurare a Monumentelor, Ion Ștefăniță. Astfel, mozaicul arhitectural rămâne a fi o caracteristică a orașului Chișinău.