O persoană care a fost în misiune poate aplica la alta după doi ani, timp în care activează în cadrul armatei.

În prezent Republica Moldova are 13 militari care participă în misiuni sub egida ONU. Trei ofițeri și un sergent sunt detașați în Liban. 41 de militari fac parte din contigentul KFOR, este vorba de un ofițer din domeniul meteorologic, un pluton de infanterie de 33 de militari și o echipă de geniști din șapte militari.

De asemenea, sunt militari care merg în misiuni diplomatice, în prezent, o persoană este detașată în departamentul ONU pentru operațiuni de menținerea păcii în SUA. Un expert medical și un instructor de infanterie se află în misiune în Mali.

Cum sunt inițiate misiunile de pacificare

Potrivit colonelului, misiunile de pacificare de obicei sunt inițiate de organizațiile internaționale. Una dintre cele mai importante este Organizația Națiunilor Unite (ONU). Conform cartei ONU, misiunile de pacificare pot fi stabilite în timpul desfășurării conflictului pentru a interveni și stopa agresiunile militare care se desfășoară între părțile beligerante sau sunt inițiate post conflict, după ce s-a terminat faza activă de luptă, se stabilește o misiune de pacificare care asigură implementarea tratatelor de pace semnate între părți. 

„Sunt și alte organizații internaționale care stabilesc misiuni de menținere a păcii. Sunt două căi prin care se stabilește o misiune de pacificare. De obicei, toate țările care fac parte din aceste organizații sunt anunțate că se desfășoară o misiune. Solicitarea este trimisă în țară, este examinată și în caz că avem disponibile trupe pentru o misiune noi declarăm că putem să detașăm un contingent în misiune cutare. Este și a doua metodă, când noi ca țară avem posibilități de participare și le declarăm la ONU drept forță disponibilă pentru misiuni. În acest caz noi ne înregistrăm într-un sistem unde indicăm cu ce putem să contribuim și când ONU generează forțe pentru misiuni se uită ce avem disponibil și solicită ca să participăm”, explică Sergiu Vicol. 

În Republica Moldova există o unitate militară specială destinată acestor misiuni. Este vorba despre Batalionul nr. 22 de menținere a păcii, misiunea principală e de a participa în misiuni de pacificare.

„Aici să nu uităm că noi tot avem o misiune de pacificare pe teritoriul Republicii Moldova. Batalionul nr. 22 a fost creat anume pentru participarea în misiuni, dar mai mult pentru participarea în misiuni internaționale. În prezent, unitatea nu este declarată la ONU, dar noi acum pregătim o mulțime de cerințe ca să putem să detașăm un contingent de sine stătător. Ne referim la susținerea logistică. Fiindcă militari noi avem, dar sunt probleme mai mult cu partea de asigurare logistică”, a declarat colonelul.

Militarii trec o instruire de minim patru ani

Pentru ca o anumită unitate să fie detașată în misiune aceasta trebuie să treacă niște certificări, ne spune colonel Vicol.

„Sunt patru niveluri de evaluări, în principiu sunt patru ani de instruire. În fiecare an, la final se face evaluarea. Aceasta se face de către experți străini. În primul an o fac experții de la noi, iar de la al doilea nivel vin experții de la NATO și ne evaluează dacă corespundem nivelului. Dacă echipa de evaluare consideră că noi corespundem cerințelor de participare, ne eliberează un certificat”.

Pentru a primi undă verde spre participarea în misiunile de pacificare, în primul rând, candidații sunt instruiți să dețină toate abilitățile necesare pentru un militar.

„E vorba de abilitatea de a mânui arma, de a ținti, de a avea o pregătire fizică corespunzătoare, de a acorda primul ajutor, de a comunica prin stația radio, toate acestea conform standardelor. De asemena sunt învățați care sunt procedurile de menținere a păcii, cum se face patrularea, cum se desfășoară un punct de control și trecere, cum trebuie protejată unei baze, unde se află unitatea, cum se efectuează observarea și raportarea și un șir de alte sarcini specifice pentru misiune, este o listă de sarcini esențiale pentru misiune care sunt stabilite de exemplu pentru misiune KFOR, aprobate de NATO și transmise nouă”, subliniază Sergiu Vicol.

De asemenea, sunt desfășurate instruiri individuale pentru militari.

„De exemplu dacă e responsabil de mitralieră, el trebuie știe tot ce trebuie de făcut cu mitraliera, sau dacă este medic sanitar, el trebuie să știe toate procedurile de acordare a ajutorului medical și așa pentru toți specialiștii. Ulterior se începe pregătirea colectivă, care începe de la cele mai mici elemente secție, grupă, pluton și până la nivel de companie”. 

Soldații care își execută serviciul militar în termen nu pot fi detașați în misiuni de pacificare explică colonelul. 

„Dacă vorbim despre ofițeri, atunci aceștia sunt militarii care vin de la academia militară, sunt care vin și de peste hotare. Pentru corpul de soldați și sergenți sunt militarii încadrați prin contract. Conform legislației putem să detașăm în misiuni de pacificare doar militari prin contract, profesioniști, salarizați, militari în termen nu putem îi trimitem”.

Cu ce se ocupă militarii detașați în zonele afectate

Primul lucru pe care îl fac pacificatorii când ajung în țara unde își îndeplinesc serviciul e integrarea în compania care deja este stabilită acolo.

„Militarii au o zonă de responsabilitatea și acolo ei au misiuni, să monitorizeze, să desfășoare patrule, pe jos, pe mașini. Noi în continentul din KFOR avem și un contingent de deminare care neutralizează obiectele explozive. Cum au primit sarcina că există un pericol ei merg în zonă, evaluează, cercetează, evaluează posibilitatea dacă obiectul poate fi transportat, dacă nu îl nimicesc pe loc”, spune colonelul. 

Totodată, plutonul protejează obiectivele critice care sunt situate acolo, unde adesea apar conflicte. 

„Desigur, fiind în misiuni, instruirea nu se oprește, militarii continuă să se antreneze împreună cu colegii la executarea tragerilor și alte proceduri. Au spre exemplu escortarea la convoi, asigură paza și securitatea mișcării convoiului, asigură protecția bazei unde se află, fac puncte de control și trecere pentru verificarea dacă nu se transportă muniții, armament”.

Despre riscuri...

„Desigur că aici există riscuri militare pentru contigentul detașat. Avem militari care participă în misiunea UE din Mali, iată acolo riscul terorist e mult mai mare, militarii pot suferi în urma acțiunilor teroriste. Un alt risc poate fi pentru sănătate. Participăm în misiunea din Sudanul de Sud, acolo, în afară de pericolul militar este și riscul de infectare cu maladii specifice continentului african”, explică colonel Vicol.

Există și riscul ca militarii să rămână blocați în zonele detașate, dacă în țară se începe un conflict.

 „Iată misiunea OSCE din Ucraina, când s-a început războiul, persoanele noastre erau în teatrul de operații, ofițerii de monitorizare erau la linia de contact unde s-au început acțiunile de luptă în Ucraina și până la evacuare a existat riscul să fie afectați de acțiunile militare”.

În misiunile unde situația se agravează și există riscul ca militarii să obțină sindromul postromantic, subliniază Sergiu Vicol. Din acest motiv, la întoarcerea din misiuni, psihologii din unitatea desfășoară convorbiri individuale și le oferă recomandări despre cum să depășească momentele de stres.

Citeșe și: „PTSD este ca un balaur cu multe capete. Se ține cu ghearele de supraviețuitor pentru tot restul vieții”. Despre traumele războiului și rănile sufletești ale soldaților (INTERVIU)

 „În unele cazuri chiar misiunea oferă asemenea servicii de susținere psihologică. Și specialistul identifică dacă există riscul de sindrom posttraumatic și dacă este cautăm măsuri cum să reducem efectul acestui sindrom. La noi în armată nu am avut cazuri de sindrom posttraumatic, dar când se întorc din misiune este o perioadă de reabilitare, conform legii militarii au și 15 zile de concediu și personale care sunt detașate pe mai mult timp, mai ales în Africa trec și un control medical mai riguros”, a punctat colonelul.