Tristețea din spatele bucuriei de a fi mamă

În Republica Moldova, femeile se tem să vorbească despre depresia postnatală, fie din frica de a nu fi înțelese, fie din frica de a fi stigmatizate și învinovățite că nu sunt mame bune. AGORA a aflat povestea unei tinere mame care a ajuns în momente de disperare, iar tratamentul și l-a creat singură.

„Înainte de sarcină auzeam destul de frecvent despre depresia postnatală, dar credeam că e vorba doar de oboseală, nervi, stres și nu îmi imaginam cum o perioadă atât de frumoasă poate fi asociată cu depresia. Am fost o norocoasă, sarcina a decurs minunat. Mă simțeam plină de viața, fericită și savuram fiecare moment la maxim, însă nașterea a fost mai complicată, dar m-am recuperat destul de rapid”, ne-a spus femeia care a preferat să își păstreze anonimatul.

Dupa externare, a revenit acasă și a început acomodarea și cunoașterea noului membru al familiei. Prima săptămână fetița dormea mult și bine, iar apoi lucrurile s-au schimbat.

„Nopțile nedormite, legănatul în brațe, mâncatul din picioare și-au lăsat amprenta. Am devenit irascibilă și plângeam tare mult. Aș vrea să menționez că am avut susținerea celor dragi, dar eu nu eram bine cu mine. Viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Nu-mi mai aparțineam, parcă trăiam pe altă planetă și nu înțelegeam ce se întâmplă cu femeia care atât de mult și-a dorit un copil. Timpul trecea, dar eu simțeam că nu mai pot face față plânsetelor, legănatului, care atunci durau o veșnicie și în acel moment mi-au apărut gânduri suicidale. Mă culcam în pat, închideam ochii și îmi apărea imaginea cum mă arunc de la înălțime”, spune femeia.

În acea perioadă, nu putea vorbi cu nimeni despre starea ei din frica de a nu fi înțeleasă. Timp de patru luni, persista gândul că nu poate face față maternității.

„Atunci am înțeles că e timpul să schimb lucrurile. Am început să mai ies singură la magazin, la plimbare să citesc despre tot ce simțeam atunci și mi-am dat seama că, de fapt, oboseala mea era o adevărată depresie. În acea perioadă mâncam foarte mult și nu era din cauza alăptatului, dar din motiv că mă simțeam pe alocuri singură”, recunoaște femeia.

Astfel a devenit mai calmă, mai afectuoasă și pur și simplu se bucura de ceea ce trăia la moment.

„Acum, privind în urmă, îmi dau seama că trebuia să mă adresez la un specialist și să cer ajutor, dar eram sigură că nu voi fi înțeleasă. Din păcate, multe femei susțin că depresia postnatală este un moft și ea nu există. Ele fac asociere cu bunicile noastre care nășteau 10 copii și erau bine. Eu cred că majoritatea se ciocneau cu astfel de probleme, dar pur și simplu le era frică să vorbească. Eu am trăit-o pe pielea mea și am înțeles că depresia poate duce la un final trist, dar sunt recunoscătoare că m-am oprit la timp. Spuneți lucrurilor pe nume, vorbiți și cereți ajutor când aveți nevoie, doar așa puteți trece mai ușor peste o perioada mai complicată din viața voastră”, ne-a mărturisit tânăra mamă.

Unul dintre drepturile gravidelor, expus de Ghidul Național de Perinatologie elaborat de autoritățile moldovenești, este suportul psiho-social pe durata sarcinii, în momentul naşterii şi în perioada postnatală.

În ghid însă nu este menționat cine trebuie să informeze gravida și asigure respectarea acestui drept.

Multe dintre femeile care au născut la spitalele din Republica Moldova ne-au declarat că nu cunoșteau despre existența acestui drept.

„Multe dintre aceste drepturi sunt doar pe hârtie, dar cine informează și respectă acest drept? Întrebați câte mămici sunt informate atunci când intră în maternitate? Pur și simplu li se dă o foaie pe care să o semneze, pe care nimeni nu o citește, iar dacă soliciți ca această să fie citită, atunci ești dușmanul poporului. Cei care ar trebui să îți respecte drepturile se comportă de parcă le ești dator cu ceva”, ne-a spus o femeie.

O altă mamă a declarat că nimeni nu se interesează de starea psihologică a femeii după naștere.

„Este scris despre asta și în caietul prenatal pe care îl face medicul de familie, doar că nimeni nu prea vorbește despre aceste aspecte și nu cred că oferă cineva o consultație gratuită mamei, să i se explice ce este depresia post-natală. Sunt reguli generale legate de ce se poate și ce nu după naștere, dar despre starea psihologică a mamei nu prea interesează pe nimeni”, a spus tânăra mamă.

{{blockquote\?După prima naștere, când am mers la medicul de familie cu bebelușul de o lună, doctorul m-a întrebat: Cum vă simțiți? Eu: psihologic sau ...? Ea (luându-mă în râs): Psihologic....(intonație cu bătaie de joc), eu te întreb dacă nu te doare ceva?

||

În alte țări situația este altfel. Moldovencele care au născut în Irlanda, Marea Britanie sau Italia ne-au mărturisit că au beneficiat de dreptul de a fi ajutate de medici pe parcursul sarcinii și după naștere, astfel au putut evita formarea depresiei postnatale. „Vin cu exemplu din Italia unde am fost la evidență. Din start m-au informat despre psiholog și dacă am nevoie, în orice moment mă pot adresa. Am completat și un chestionar. Eu am refuzat, pentru că nu am simțit nevoia de psiholog, dar m-au anunțat că și după naștere pot apela. Nu doar m-au anunțat, da chiar mi-au explicat despre multe situații. Apropo, după naștere, pe o perioadă de un an, oferă contraceptive gratuite”, ne-a povestit o altă mamă. O altă femeie ne-a spus că a născut de trei ori în Dublin, Irlanda, a fost informată de fiecare dată despre aceste aspecte atât pe durata sarcinii cât și după naștere, la fiecare control a fost întrebată dacă e bine.

Centrele comunitare de sănătate mintală pot fi o soluție în prevenirea depresiei

Psihiatra Lucia Carp, coordonatoare la unul din centrele comunitare pentru sănătate mintală, a declarat pentru AGORA că, în general, depresia postnatală este o tulburare destul de frecvent întâlnită, dar destul de neglijată, motiv din care simptomele se pot agrava cu timpul și pot avea un impact negativ asupra calității vieții nu doar a mamei, dar și asupra dezvoltării emoționale a copilului și a familiei în general.

De aceea, este foarte important ca persoanele să solicite cât mai rapid asistență din partea unui profesionist din domeniul sănătății mintale, care va stabili corect diagnosticul pentru că și aici avem niște criterii: când s-au declanșat simptomele - în primele zile sau după două săptămâni - care este severitatea și durata acestora, și doar medicul specialist, medicul psihiatru, va decide împreună cu pacienta tipul de intervenție.

„Tot mai multe mame trec prin niște stări emoționale negative, sau prin niște dezechilibru emoțional cu neliniște, cu plâns, cu scăderea capacității de a se concentra chiar în primele zile după naștere, pe care noi specialiștii le numim baby blues. Trăirile de acest tip se conturează de obicei la a doua sau treia zi de după naștere, se manifesta clinic prin instabilitate emoțională, anxietate ușoară, supărări, iritabilitate, plâns, tulburări de apetit, tulburări de somn, doar că acestea au o durată nu mai mare de două săptămâni, simptomele nu sunt severe și de obicei trec de la sine. Dar dacă ele persistă, sau se agravează, deja vorbim despre posibilitatea instalării un episod de depresie postpartum”, explică specialista.

Potrivit Luciei Carp, în unele momente, din cauza negării simptomelor, neglijării sau considerând că lucrurile se vor rezolva de la sine sau, posibil, și din frica de a nu fi stigmatizate pentru că s-au adresat după ajutor la serviciile de sănătate mintală, starea de depresie se poate agrava, iar simptomele pot deveni cronice.

Conform datelor din literatura de specialitate, una din 10 mame tinere este afectată de depresia postpartum, adică această tulburare este întâlnită la mai mult de 10% din tinerele mame la nivel global, ne-a spus Lucia Carp.

Când este vorba despre politicile statului, există mai multe neclarități despre rolul autorităților în prevenirea și combaterea formării depresiei postnatale. În 2014, în Moldova a început reforma în domeniul sănătății mintale și scopul acestei reforme este asigurarea accesibilității populației către serviciile de sănătate mintală. În teorie, la acest capitol stăm bine, cel puțin asta înțelegem din ceea ce ne spune Lucia Carp.

„Serviciile de sănătate mintală au fost descentralizate și create centre comunitare de sănătate mintală în teritorii, adică mai aproape de populație, mai aproape de pacienți, în cadrul asistenței medicale primare. Au fost instruiți nu doar specialiști din centrele comunitare, psihiatri, psihologi, asistenți medicali și sociali, dar și medicii de familie în vederea recunoașterii simptomelor tulburărilor mintale. În prezent, dispunem de protocoale clinice naționale unde sunt stabilite traseele și tipurile de intervenție în funcție de patologie și de severitate simptomelor, la nivel de asistență medicală primară, de centre comunitare sau de serviciu staționar”.

Exact cum am vorbit anterior, la nivel de asistență medicală primară există o fișă medicală a gravidei în care este menționat un program de consiliere a gravidei.

„Acest program este realizat de medicul de familie de asistentul medical de familie și de medicul obstetrician-ginecolog și în toate aceste vizite sunt menționate programe de pregătire și suport psiho-emoțional a gravidelor și cred că femeia gravidă este informată despre posibile perturbări emoționale, atât pe perioada sarcinii cât și post-partum, și medicul de familie este la curent cu situația respectivă și ar trebui să refere pacientele cu depresie post-partum către serviciile comunitare de sănătate mintală”, ne spune psihiatra.

Potrivit expertei, tinerele mame pot beneficia de ajutor gratuit din partea medicilor în Centrele Comunitare de Sănătate mintală.

„Când mamele se adresează în cadrul Centrelor Comunitare, medicul psihiatru în primul rând stabilește diagnosticul și severitatea simptomelor și deja în funcție de severitatea simptomelor se recomandă și tratament psihologic, psihoterapeutic, dacă simptomele sunt de severitate ușoară sau ușor spre moderat și dacă simptomele sunt severe atunci se recomandă tratament farmacologic și aici mă refer la remedii medicamentoase, antidepresive. Aceste servicii sunt gratuite”, a conchis Lucia Carp.

Întrebări lăsate fără răspuns

La data de 5 decembrie, am transmis la adresa Ministerului Sănătății o solicitare de informație în care am cerut instituției și persoanelor responsabile șapte întrebări. Am primit confirmarea că solicitarea a fost recepționată în ziua expedierii.

Am vrut să aflăm răspuns la întrebările legate de politicile statului și cum acesta se implică în prevenirea tulburărilor mintale prin care trec unele tinere mămici.

După ce a trecut termenul legal de 14 zile lucrătoare, în care nu am primit răspuns de la Minister, am revenit cu un mesaj către instituție pentru a afla la ce etapă se află solicitarea de informație. Am fost asigurați că vom primi răspunsurile cel târziu luni, 26 decembrie.

La momentul publicării acestui material, pe 28 decembrie, nu am primit răspuns de la secția de comunicare a Ministerului Sănătății.